10,007 matches
-
vodcă trebuie să aibă 40 de grade... După o viață nu lipsită de realizări și răsturnări spectaculoase, precum Îndepărtarea de la catedră din motive politice, părăsește lumea În 1907. Jumătate de secol mai târziu avea să reînvie Într’un element obținut, culmea ironiei, prin transmutație. Este elementul 101, adică Mendeleeviul. „Radioalmanah“, 27 ianuarie 1996, ora 17,37 2. Pământul se zgâlțâie; nu și viața Terra Își duce viața, căci Într’adevăr trăiește, pe mai multe plane, căpătând aspecte geofizice, geochimice, biologice, desigur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a oferit prin analiză decât certitudinea că nimic nu era Încă anormal. După furtuna care a ținut trei zile, și a amestecat-o cu mâzga de pe fund, apa a căpătat proprietăți net diferite, iar midiile, adaptându-se, au urmat-o; culmea, Împotriva firii, căci sensul schimbării indica un consum de energie... Dar nu ieșiseră dintre limitele reacției fiziologice, semn că astfel de fenomene le erau prea bine cunoscute. De ce am amintit aceste lucruri? Pentru că ele reflectă prima fază a genezei subiectului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi, și Încă cu toții, delincvenți și Înțelepți deopotrivă. Chestiune de orbire a Naturii... Doar că, dacă delincvenții se află printre noi acum, pedeapsa, chestiune de viitor, va fi rezervată urmașilor noștri, desigur mai Înțelepți și, de asta, Încă mai nevinovați. Culmea, neștiind unde vor fi loviți, nu vor putea ridica un scut... Cât despre Natură, sper că nu-i ofensată de proverbul abia evocat. De fapt, Natura e doar aparent bătrână și asta În sensul nostru obișnuit, că timpul Îmbătrânește... De
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Narcissus poeticus - și foaia, tot plăcut mirositoare - Melissa officinalis. Tocmai a mâncat, pită - Carlina acaulis - bună și pentru bolile de stomac, și colăcei - Malva silvestris - și-și scarpină barba - Tradescantia - gândindu-se la preuteasă care a păcătuit lepădând folosindu-se - culmea! - chiar de „colăceii“ lui abia amintiți. Mai bine Îi dădea vecinei să scape de oftică. Las’ că are și el partea lui de vină, că n’o fi eunuc, cel puțin așa spune Helleborus purpurascens. De teamă că prietenul nostru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Împrumutat, rămâne cu 300... E plata muncii lui, cică. Dar valoarea este dată de munca Înglobată Într’un produs, știu eu. Aici nu e nici un produs, ci doar mutarea banilor dintr’un buzunar În altul. Și Încă cu randament supraunitar, culmea, Într’o lume În care orice transfer se face cu randament subunitar, adică cu o pierdere, nu cu câștig. Și dacă, așa cum o demonstrează orice bancă, câștigul există, Înseamnă că e plătit de cineva, altul decât depunătorul, bancherul sau debitorul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Evident, acela care n’are. Nici bancă, la care Soarele să depună „bani“, albi sau negri, dar nici măcar un „ban“. Adică e animalul. Trebuie să trăiască și el, că așa a fost „lăsat“, și atunci Împrumută de la plantă, luând astfel - culmea „perfidiei“ bancherului vegetal, bani spălați. Oricum, banul nu are miros, iar acum el se cheamă substanță macroergică, precum ATP-ul, aceeași pe care Însuși bancherul vegetal o folosește, ca zilnica mâncare -viața lui - sau pentru un chef de pomină: risipa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altul „de botez“, de specie adică, un adjectiv caracteristic, precum sativus, adică de grădină. Ați Înțeles desigur că am numit castravetele, adevăratul pepene. Cei doi „pepeni“ În discuție nu sunt frați, ci verișori. Căci harbuzul e Citrulus vulgaris, iar zămosul - culmea! - tot Cucumis, dar melo, fiind deci frate cu castravetele... chiar dacă unul se mănâncă la friptură, iar celălalt la desert... Și, dacă am amintit de harbuz, sunt curios să aflu cum ar fi numită literar varietatea harbuzoaică, mai productivă, al cărei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
terestre, mesajele chimice, substanțele alelopatice care reglementează conviețuirea tuturor. Cară și energie, deși aceasta nu este „solubilă“. Aceasta pentru că apa e deosebit de „plastică“. În doar 100 de grade Își schimbă Înfățișarea, În trei stări de agregare - gheață, apă, abur - care, culmea, coexistă În așa-numitul punct triplu. Iar fiecare stare e specific Încărcată energetic. Și așa, acordându-se cu nivelul energetic al locului În care se află, apa preia energie, și tot acordându-se la un altul, sărac, o cedează. Rămânând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
limba ce-i atârnă de un cot. Mai isteață și neiubitoare de apă - știe ea ce știe - pisica folosește ceva mult mai subtil, o fațetă a efectului Kervran, adică transformarea sodiului În potasiu. Această transformare consumă energie, răcorind pisica. Dar, culmea subtilității, potasiul e entropic În raport cu sodiul; deci, eliminând potasiu, iar nu sodiul din hrană, pisica câștigă și negentropie, adică ideea care-i va ordona pe mai departe trupușorul ei de cadână... Istețimea pisicii nu se oprește aici. Tortura la care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biosferei, chiar dacă toate se petrec Într’un spațiu dorit Închis: fabrica de... Corect? Plantă cultivată, animal care vânează În locul meu, mucegai și drojdie care mă vindecă, hrănește ori euforizează, cu toatele sunt ființe a căror existență e deturnată de la rostul ei. Culmea e că nici astăzi, darmite În vremurile mai vechi sau mai noi În care le-am deturnat de la rostul lor Întru beneficiul meu, nu le cunosc rolul În biosferă. Ca și pe acela al celor pe care Încerc să-i
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un lichid care scălda Întreaga „turmă“ de celule orice gradient de substanță. Cu o prea mică viteză Însă. Trebuia deci un soi de agitator, o pompă de recirculare, chiar dacă fără o aspirație și o refulare bine definite: „inima“ râmei. Și, culmea, etapa coincide cu formarea unui sistem nervos structurat, nu difuz ca până aici. În fond, aș asocia mai degrabă sufletul cu activitatea nervoasă, psihică dacă vreți. Aș spune chiar că sufletul se naște din activitatea psihică. Doar că... De fapt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
neviul lăsând Întreaga libertate manifestării viului. Așa fac piatra, lutul, lemnul, ba și bitumul cu care babiloneenii lipeau Între ele cărămizile lor nearse. Așa vorbind, Natura Însăși e generoasă, căci metalele native, diamantele și florile de mină sunt de leac... Culmea, tot ce produce omul transmite prima categorie de mesaje: metalele, materialele de construcție curente, polimerii chiar. Astfel, pur și simplu ars, devenit cărămidă, generosul lut ajunge să ne stăpânească devenirea; la fel generoasa piatră de calcar devenită direcționantul ciment; și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
specifică dar, În cadrul unei biunivocități om-construcție, un element de unitate, continuitate, atât În colectivitatea momentului, cât și În șirul generațiilor care i-au trecut pragul. Nici o bucată de fier și nici alt metal n’a participat vreodată În construcția templelor. Culmea grijii, templul lui Solomon s’a construit cu piatră tăiată și fasonată altundeva, pentru ca nici măcar ca unealtă fierul să nu fie prezent În acel loc. Căci fierul are un biocâmp direcționant și Încă entropic, neutralizator al negentropiei biocâmpului uman și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noi de viață, care s’au dovedit curând depășite de evoluția mediului. Precum cutare dinozaur, un exemplu doar din cele 10...30 milioane, de specii dispărute până acum adică. Unde mai pui că Însăși acele forme de viață modifică mediul, culmea, În sensul În care ajung să-i fie incompatibile. Se vede treaba că Natura n’a Învățat nimic, dar asta e treaba ei. În fond, nu ea trage ponoasele, ci „cobaii“, precum amintitul dinozaur... Culmea e că Natura nu uită
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
forme de viață modifică mediul, culmea, În sensul În care ajung să-i fie incompatibile. Se vede treaba că Natura n’a Învățat nimic, dar asta e treaba ei. În fond, nu ea trage ponoasele, ci „cobaii“, precum amintitul dinozaur... Culmea e că Natura nu uită istoria, dovadă reluarea În evoluție a unor vechi soluții, precum vreun delfin, mamifer reîntors În mare, care seamănă leit cu un „antic“ rechin; sau tot 5 degete avem și noi, ca și dispărutul dinozaur. Vorbeam
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe acelea bicisnice, a condamnat și interzis suferința, prin varii obiceiuri ale vânătorului, aparent feroce, cum ar fi „jocul“ pisicii cu șoarecele: Realitatea e că astfel, sperând În salvare, șoarecele nu-și conștientizează agonia. Vreți să vedeți adevărata ferocitate? Priviți - culmea! - plantele, anume pe acelea carnivore, căci ce prind În capcanele de o rară perfidie - iată că și eu sufăr de antropomorfism -, nu doar insecte dar și mici animale superioare, precum vreun buratec, e digerat de viu. Încă, la vreme de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pomenea, spectacole? Chiar Înlocuite, printr’un pacifism aparent, acela creștin - la urma urmei cu o istorie plină de cruciade și războaie -, prin cursele de care de pe Hipodromul bizantin, În care Învingătorul trecea literalmente peste cadavre... Și ce e chiar sportul - culmea! - promotorul fair play-ului și, culmea din nou, atunci când doi Își cară pumni ori când unul trimite drept În țintă o săgeată, un glonte - și aștept cu interes racheta? Dar, despre asta, cu alt prilej, mai ales că există și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pacifism aparent, acela creștin - la urma urmei cu o istorie plină de cruciade și războaie -, prin cursele de care de pe Hipodromul bizantin, În care Învingătorul trecea literalmente peste cadavre... Și ce e chiar sportul - culmea! - promotorul fair play-ului și, culmea din nou, atunci când doi Își cară pumni ori când unul trimite drept În țintă o săgeată, un glonte - și aștept cu interes racheta? Dar, despre asta, cu alt prilej, mai ales că există și sporturi cât se poate de pașnice
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că nu ăsta ar putea fi viitorul? Și care - ca să-mi păstrez „tonul“ vorbelor mele obișnuite - trebuie frânat, spre a nu se instala Înainte de a-i deveni compatibili, altfel spus pentru a nu o lua razna, fugind/avansând prea repede...? Culmea, frâna e chiar zisul nostru capitalism, același care ar vrea poate să condamne pe cei doi - copil și pisicuță - la dispariție... doare al dracului... dar, În Natură, asta e obișnuință. Nu și pentru noi, căci rațiunea conștientizează... Și nu se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai precis În consecința - caracterului ei polimer... Te-ai săturat, coane, și treci la ecologie? Păi asta e știința - chiar dacă adesea devine, din exces de zel, neștiință - relațiilor dintre organisme și dintre acestea și mediu. Și e valabilă și În - culmea! - oraș; acela aparent artificial, dar de fapt doar un spațiu scos temporar de sub controlul Naturii. Dar Natura nu doarme. Ne terorizează câinii, ciorile și țânțarii, de fapt reminiscențe ale spațiului Înainte natural, de care Însă nu putem scăpa, deși dorim
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ploaie - căci plouă și pe acolo, deși tare rar - sfârâie...? Ah! Și acela mustește de viață - biologică adică. Exemple ne dă, prin telefon, profesorul Ionel Miron. Iar prima dovadă e că și deșertul face valuri. E drept, de nisip: dunele, culmea, mișcătoare. Doar platul e moarte/inexistența vieții. Viața tinde spre Înalt, ca un turn Babel, chiar dacă nu-l atinge, dar nici nu se dărâmă... Între valul mării - aceea care adăpostește nu doar leagănul, dar și cea mai evidentă manifestare a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nemișcată, fie chiar cu minimul de viteză... uniformitatea adică. Între mare și deșert e și o punte: avem dune la doar câțiva metri de mare: la Agigea. Și un element comun: oxigenul, legat de hidrogen - apa - ori de siliciu - nisipul. Culmea, oxigenul cu a sa foarte mare entropie (adică, „filosofic“, moarte) standard, e quintesența vieții. Dar unii au numit o apă „vie“, iar pe o alta „moartă“. Da, avem izotopi, doi ai hidrogenului, trei ai oxigenului, care pot forma și o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ale viețuirii lui, dar orice ființă degradează/mai degrabă modifică mediul În acest timp. O face chiar și pașnica și imobila plantă. Dar nici o ființă, nici planta abia invocată, nu știe ce urmează: autoinhibiția, consecință a „edificării“ unui mediu ostil; culmea, planta o face prin manifestarea În formă chimică a energiei primite gratis și, vorba humuleșteanului, „deavolna“ de la Soare, prin care transformă chimismul oxidant caracteristic epocii actuale a evoluției Terrei Într’unul reducător, specific epocii „copilăriei“ aceleiași planete. Noroc că Natura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
găsit 25 de tipuri de cristalizare a fulgilor de nea108 - aceia care Încep să cadă la Iași - deși fiecare desenează o steluță cu 6 vârfuri, În care a putut Încadra cele 1.500 de imagini de fulgi ale colecției lui. Culmea - și răspund astfel lui Nicu Gavriluță - un același tip poate fi Întâlnit În mai multe regiuni geografice diferite; à propos de sfidarea geografiei performată de mozaicul de condiții amintit la Început. Poate există și locuri particulare; eu le-aș spune
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vorba de radioactivitate, căci „lupul“ vorbește acum de materiale inerte din punct de vedere radioactiv. Există totuși materiale de construcție indiferente, care lasă locuitorul casei În „bobii“ lui. Doar că sunt doar trei, dar larg răspândiți cantitativ: lutul, lemnul, piatra. Culmea, asta e casa tradițională: pereți din lut, (eventual) pe furci din lemn, acoperiți cu stuf, eventual câteva pietre, pe la colțurile „fundației“. „Lupul“, deși păgân declarat, regretă că echipa mobilizată de Radio Iași e văduvită de prezența preotului anunțat (În paranteză
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]