7,112 matches
-
voi cădea în păcatului discursurilor encomiastice fade și ipocrite - cu atât mai mult cu cât căutătura severă a mitropolitului se mai simte încă, irizată, în spațiul public -, ci voi încerca o evocare personală, mai potrivită cred cu un moment de despărțire. Nu l-am cunoscut pe Valeriu Anania, deși a fost, în deceniul al nouălea, destul de des la Iași, la Casa Pogor. Am aflat despre el atunci, întâmplător, de la un prieten preot iubitor de cultură, poet și cărturar, din orașul transilvan
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
este stropită cu vin și ruptă În patru deasupra capului miresei, arucîndu-se fiecare sfert În cele patru puncte cardinale. Obiceiul simbolizează Îmblînzirea și Îndepărtarea spiritelor rele, din cele patru colțuri ale lumii. Dacă ginerele Își are locuința În alt sat, despărțirea miresei de cei dragi, se face cu multă duioșie, cu lacrimi și Îmbrățișări. Apoi se duc la biserică unde are loc cununia religioasă. În timpul cununiei religioase, unii nuntași mai bine dispuși Îi șoptesc mirelui: ,, Vezi să nu te calce mireasa
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
mulțumită de sine atunci când face inventarul multiplelor sale umori melancolice: Melancolia de a nu fi activ și mobil, căreia Îi corespunde plăcerea de a fi lent și aproape imobil; melancolia de a nu fi Însurat și care se transforma, după despărțirile mele, În plăcerea de a nu mai fi; melancolia de a trăi Într-o țară a decadenței și care se transforma În plăcerea de a te bucura de atâtea rămășițe cruțate de urâțenia veacului; melancolia de a nu fi pictor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nici un regret să se despartă de această lume, din moment ce e un univers decăzut, prăbușit Într-un dezmăț axiologic ce nu poate, În cele din urmă, să nu fie pedepsit. Notațiile vor fi, din acest motiv, scrise la timpul trecut, anunțând despărțirea iremediabilă de o lume care s-a autodistrus: Am trăit Într-o lume infamă a normaliștilor și a masonilor, a bancherilor și a politicienilor, a ziariștilor și a cabotinilor, a pederaștilor și a drogaților, a savanților fără busolă și a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sinucigași care se pot sinucide și din plictiseală: „Am uneori poftă să mă sinucid pe loc. Parisul e atât de posomorât și atât de mort, oamenii niște muribunzi năuciți”. Pe acest fundal, sinuciderea poate fi și o reglare de conturi, despărțirea orgolioasă de niște oameni pe care-i disprețuiește profund. Va trebui, prin urmare, să moară spectaculos (avec éclat!), pentru a atrage atenția asupra răzbunării sale. În această mistică suicidară, fiecare element al scenariului Își are importanța proprie. La cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ultimii ani ai vieții, literalmente, la căpătâi. Moare pentru că, pur și simplu, se simte „copt pentru moarte”. Mizeriei și plictisului de a se ascunde sau de a fi purtat prin tribunale (unde, disprețuitor, ar păstra o tăcere ermetică!) Îi preferă despărțirea bruscă, seacă și orgolioasă de lume. De fapt, pentru el moartea e un proiect În stare de construcție, așa cum pentru alții e viața. Îi e scârbă de colaboraționiști, Îi e scârbă de germani, mărturisind că i-a preferat Întotdeauna pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
orgoliosul: „Luni. Eu. Marți. Eu. Miercuri. Eu. Joi. Eu.” al lui Gombrowicz 13, până la tonul aproape acru al lui Gide nu se interpun două mentalități doar, ci ani și ani de zile de practică diaristă. Jocul ideii presupune, adeseori, și despărțirea autorului de sine. Dialog prin ricoșeu Eul intrinsec, atât de caracteristic jurnalului intim, devine, În anumite Împrejurări, un eu extrinsec. Nemaiconfruntându-se cu sine, ci cu o lume, cu o rețea invizibilă de gânduri și imagini abstracte, el iese din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Cifrele sunt mai ușor memorate și diferențiate dar rămân deficitare ca formă și plasare corectă în spațiul paginii. Lipsa capacității de discriminare a schemelor gramaticale și diferențiere între formele părților de vorbire, se concretizează din plin la debilul mintal prin despărțiri incorecte în silabe la capăt de rând sau în cuvinte ce se scriu împreună sau se despart nefiresc, care abundă incomparabil mai mult ca la normal. Scrisul inegal, întrerupt este o urmare a dificultăților de legare a literelor între ele
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și practicienilor să realizeze evaluări asupra politicii juridice, bazate pe studii empirice, și nu pe șabloane care nu se mai potrivesc realității. De asemenea, prin conectarea la științele sociale, ce reprezintă „balize de orientare” în analiza legii, se realizează o „despărțire” de justiția tradițională. Justiția tradițională a fost descrisă ca fiind „formalizată”, „logică”, „mecanică”, plasând astfel accentul pe procesul identificării „legii drepte” sau al principiului legal aplicabil problemei de rezolvat. Acest tip de abordare conduce la considerarea evaluării deciziei legale ca
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
AL LIMBII ROMÂNE / 11 Repere teoretice / 11 I.1. Unități fonetice/ fonologice / 11 I.2. Sunetele limbii române / 14 I.3. Corespondența sunet/ sunete literă/ grup de litere / 17 I.4. Grupurile de sunete/ grupurile vocalice / 18 I.5. Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe / 19 I.6. Semnele de ortografie și de punctuație / 20 I.7. Principiile ortografice ale limbii române actuale / 26 I.7.1. Principiul fonetic/ fonologic / 26 I.7.2. Principiul etimologic/ tradițional-istoric / 28 I.7.3. Principiul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
din două vocale succesive care fac parte din silabe diferite: hi-at, con-tra-a-tac, fe-e-ri-e, fi-i-că, al-co-ol, per-pe-tu-u, no-u-ta-te. Dacă hiatul este identificat în cadrul unei structuri (între cuvinte), acesta se consideră hiat sintactic: ca-sa a-ce-ea, Via-ța es-te e-fe-me-ră. I.5. Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe Silaba 20 reprezintă sunetul (vocala) sau grupul de sunete (grup al cărui nucleu îl constituie, obligatoriu, o vocală) care se pronunță printr-un singur efort expirator. În funcție de numărul silabelor care constituie un cuvânt, se diferențiază: cuvinte monosilabice
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
după a doua consoană: punc-tu-al, arctic, jert-fă, somp-tu-os, re-demp-ți-u-ne, sandviș, sfincșii, sculptor, func-ți-e, ast-ma-tic; anumite grupuri de patru consoane 21 se despart după a doua consoană: gangster, trans-gre-sa, trans-fron-ta-li-er (ultimele explicabile prin structura prefixată) sau după a treia consoană: vârstnic (despărțire motivată și prin structura sufixată); * o consoană aflată între un diftong și o vocală trece la silaba următoare: soare; * "un diftong și un triftong se despart de vocala sau de diftongul precedente" (DOOM, 2005. p. LXXXIII): pro-iect, le-oai-că, ploaie; * cuvintele
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ai spus (< ce ai spus), de-abia (< de abia), unde-ai găsit (< unde ai găsit), de-al nostru (< de al nostru), " Șuieram l-a ei chemare/ Ș-am ieșit în câmp râzând" [... la a ei ... Și am ieșit...] (Mihai Eminescu); * despărțirea cuvintelor în silabe la capăt de rând cu precizarea că, în unele lucrări (cf. Dimitriu, 2004, pp. 30-33), cratima este diferențiată de liniuța de despărțire (la capăt de rând); * apostroful: utilizat în structuri caracterizate prin elidarea unei vocale sau a
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
chemare/ Ș-am ieșit în câmp râzând" [... la a ei ... Și am ieșit...] (Mihai Eminescu); * despărțirea cuvintelor în silabe la capăt de rând cu precizarea că, în unele lucrări (cf. Dimitriu, 2004, pp. 30-33), cratima este diferențiată de liniuța de despărțire (la capăt de rând); * apostroful: utilizat în structuri caracterizate prin elidarea unei vocale sau a unei consoane (mam'mare < mama mare, las' pe mine < lasă pe mine, al'fel < altfel), prin lipsa unei silabe (dom'le < domnule) sau a unor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
marketing, antrenament. Folosind DOOM-ul, marcați, prin subliniere, locul accentului în cuvintele: campanie, companie, mozaic (subst./ adj.), grena, colibri, taxi, atu, adică, avarie, aripă, caracter, fenomen, sever, unic, călugăriță, doctoriță, regizor, acatist, antic, jilav, gingaș, trafic, butelie, suntem/ sunteți, aerodinamic. Despărțirea cuvintelor în silabe Despărțiți în silabe cuvintele următoare, precizând regulile valorificate: * punctual, calapod, șapcă, jucărie, sacralitate, ficțiune, impresionant; * funcție, vestimentație, antrenament, măreție, imoral, astmatic, încălzire; * sculptor, populație, pictură, instrument, inamic, postbelic, trasee, arie; * Antarctica, mobilier, instalație, celebru, continuu, frumos, agreabil
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
posibilitate, trasee, spaimă, ireversibil; * dezarmant, șarmant, imprevizibil, ingenios, practică, dezechilibrare; * punctual, perfecțiune, interesant, inadaptabil, miliardar, grandoare; * instrumental, ficțiune, inadaptabil, mască, remediu, autodidact; * încălzire, tablă, arctic, servietă, privește, realitate, impediment; * localitate, coliziune, hidratare, transliterație, compătimire, dezbinat. Selectați, din DOOM, regulile de despărțire a cuvintelor la capăt de rând. Semne de ortografie și de punctuație Explicați folosirea semnelor de punctuație și de ortografie din textele de mai jos: (a) "Pe la marginea grădinii curgea un râu mare și lat; malul râului era mlăștinos și
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de realizare complement circumstanțial consecutiv exprimat prin: * substantiv în cazul acuzativ: Muncește atât de mult, până la extenuare. * verb la modul infinitiv: Era prea atentă pentru a o păcăli. * verb la modul gerunziu: S-au certat atât de tare, ajungând până la despărțire. Propoziție subordonată introdusă prin: * conjuncție: Este atât de frig,/ de poate îngheța apa din vază. * adverb relativ: Este atât de rece/, cum nu-ți imaginezi. Aplicații Unități sintactice Indicați părțile de propoziție principale și părțile de propoziție secundare din textele
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cele inițiale ori la puncte de vedere diferite ce trebuie acceptate ca făcând parte din carismă și nu ca un fel de trădare. La douăzeci de ani se poate întâmpla să alegi clauzura și, tocmai datorită fidelității dinamice față de opțiunea despărțirii de lume, cu timpul, se poate ajunge la nașterea dorinței de a răspunde la apelul unei împărtășiri întru compasiune și mărturie. Tot așa, la treizeci de ani se poate întâmpla să dorești să stai cu cei săraci și, cu timpul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
este unul dintre elementele a priori antropologice care a fost cel mai contestat în ultimii ani. Edward W. Said (Occidentalismul, 1979) și cei care au urmat au criticat în special instrumentalizarea noțiunii de cultură de către Occident pentru a instaura o despărțire între Vest și restul lumii. Până atunci, critica intelectualilor din "Sud" se referise mai degrabă la "etnocid" (Robert Jaulin), adică la violența premeditată exercitată de Occident pentru a reduce toate diferențele culturale și pentru a modela lumea după imaginea sa
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Zeci de teologi și filozofi iluștri i-au recunoscut existența. Noica nu-l percepe totuși, nu-l recunoaște, nu-l realizează, mai ales. Este cea mai bună dovadă că ne aflăm în fața unui esprit faux. Definiția lui Al. Paleologu (din Despărțirea de Noica) ni se pare și exactă și definitivă. Vom aduce și alte argumente în acest sens. Nu din intenții polemice, bineînțeles, ci pur analitice. Vrem doar să înțelegem. Atitudinea față de istorie a lui Noica constituie, după noi, dovada supremă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
bătrânul A.D. Xenopol) și de a supraviețui sub diferite forme. Altfel spus, marxismul a eșuat 10, reușind, totuși, să se camufleze, să se metamorfozeze, să se regenereze chiar (toate formulele au o parte oarecare de adevăr) sub forma național comunismului. Despărțirea de trecut și continuitatea sa politică formează, în orice caz, un fir roșu în demonstrațiile politologului nostru. în acest punct intervine obiectivitatea și chiar obiectivismul de tip american. V. T. vede și de aproape și de departe, reglându-și obiectivul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dar inevitabi. Nici autorul (care confirmă analiza lui S. Brucan), nici noi înșine nu avem interese economice. Este însă evidența însăși că fără o clasă de mijloc democrația rămâne mereu o dulce iluzie (sau demagogie). Lucidă este și o anume despărțire de Franța actuală: A juca acum pe cartea franceză nu reprezintă soluția cea mai potrivită. Să spunem că, în 1991, era vorba totuși de Franța socialistă, miterandistă. Dar problema se pune în continuare și cultural. Și fără a intra deocamdată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
are convingerea că a trăit toată viața într-o ordine perfect normală, indiscutabilă, definitivă. Și mulți intelectuali necomuniști au fost convinși că situația era într-adevăr ireversibilă. Decomunizarea pentru această Românie profund modificată și alterată rămâne o noțiune fără sens. Despărțirea definitivă de dictatură încă nu s-a produs în conștiința sa. Scurte observații tot în acest sens făcuse anterior același Adrian Dinu Rachieru. Această schimbare enormă de mentalitate trebuie deci avută, în primul rând, în vedere, ori de câte ori evaluăm raportul actual
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Michigan, 1993, nu contest, de mare seducție, sau... 10. Cultura oficială, cultura alternativă I. Cultura oficială O nouă cultură română poate mai bine spus: regenerată, redefinită și reorganizată pe alte baze nu este posibilă fără împlinirea unei condiții esențiale: contestarea, despărțirea și definirea limpede a unei soluții alternative la cultura oficială dominantă. Ea a fost expresia directă a vechiului regim totalitar, cu toate urmările sale esențiale în sfera culturii. Etapa finală nu poate fi decât dizlocarea și eliminarea acestui tip de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
poate insera, măcar în unele puncte, sintezei culturale globale a umanității. Poate părea destul de curioasă, dacă nu chiar bizară, într-un fel într-o cultură ca a noastră obsesia polemică anti-goetheană și, mai mult decât atât, o carte de tipul Despărțirea de Goethe de Constantin Noica (1976). Ca și cum Goethe și goetheanismul au constituit vreodată o preocupare majoră, apăsătoare, obsedantă, a culturii noastre. Răfuiala cu Goethe (care a contaminat și pe alții), oricât de inteligentă și adecvată ar fi ea, rămâne doar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]