7,196 matches
-
Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui V. Tismăneanu asupra înțelegerii ad litteram a titlului cărții sale, "Diavolul în istorie". Într-o serie de declarații și luări de poziție în sfera publică, Tismăneanu a afirmat, reiterativ, că expresia "diavolul în istorie" "nu este pur și simplu o metaforă, ea este definiția sintetică a realității" comuniste (Tismăneanu, 2013b). Raportul Tismăneanu a combinat cele două strategii de confruntare a trecutului comunist (criminalizare și demonizare), propunând în mod consecvent o emancipare de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
condamnare cu efecte catharctice bazată pe exorcizarea simbolică a demonilor trecutului. Comunismul românesc a fost condamnat istoric, moral, ideologic etc. de către Raportul Comisiei Prezidențiale, fiind de asemenea portretizat mai mult sau mai puțin alegoric în tușe demonice ca încarnare a diavolului. În același timp, IICCMER lucrează la condamnarea juridică a protagoniștilor umani găsiți responsabili pentru comiterea crimelor regimului comunist. Tandemul Raport-IICCMER constituie așadar strategia pentru care societatea românească postcomunistă a optat să își regleze conturile cu trecutul comunist, luându-l în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și P. Weiss (coord.), Cambridge, MA: Harvard University Press. Petre, Z. (2010). Cum au reinventat istoricii comuniști biografia lui Burebista. Historia, 99, disponibil online la adresa http://www.historia.ro/exclusiv web/general/articol/ cum-au-reinventat-istoricii-comunisti-biografia-lui-burebista, accesat 10 octombrie 2013. Petreu, M. (2009). Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian. Iași: Polirom. Phillips, N. și Hardy, C. (2002). Discourse Analysis: Investigating Processes of Social Construction (Vol. 50). Thousand Oaks: Sage Publications. Pleșa, L. (2006). Mihail Roller și "stalinizarea" istoriografiei românești. Annales Universitatis Apulensis
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
of the Cosmopolitan Citizen in Post-Socialist Romanian Citizenship Education. Journal of Social Science Education, 12(4), 6-22. Teitel, R.G. (2000). Transitional Justice. Oxford și New York: Oxford University Press. Teodor, P. (1970). Evoluția gîndirii istorice românești. Cluj: Dacia. Tismăneanu, V. (2013). Diavolul în istorie: comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX. București: Humanitas. Tismăneanu, V. (2013a). Stânga, dreapta și catastrofa comunistă. Evenimentul zilei (13 mai 2013), disponibil online la adresa http://www.evz.ro/detalii/stiri/stanga-dreapta- si-catastrofa-comunista-1037058.html, accesată în 19
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
112 al dracului...”374 Pentru târgoveață cuvintele sunt adevărate arme folosite cu iscusință în acest război al sexelor. știe să atace, dar e și amuzantă. Se încadrează în tipologia feminină negativă, aceea a soacrelor sau a femeii mai rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Alexander, Madame Eglentyne, Geoffrey Chaucer and the Problem of Medieval Anti-Semitism, în „Bulletin of John Rylan ds Library of Manchester”, vol. 74, nr. 1, spring 1992, p. 112. 133 fiind acuzați de cămătărie, privită ca un păcat capital. Pactul dintre diavol și evrei este o temă comună a misterelor medievale.497 Dar povestirea rămâne, ca specie literară, un exemplu de miracol al Fecioarei Maria, cea care intermediază între Dumnezeu și omenire, acest gen de istorisiri având o mare circulație în Evul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spre Canterbury). Alchimia, o altă obsesie medievală, poate fi corelată mai mult cu înșelăciunea, decât cu ocultismul (Povestirea argatului avei). De sfera maleficului ține un motiv frecvent cultivat în literatura Evului Mediu și a Renașterii, este vorba de pactul cu diavolul, element aparținând fabulosului popular (Povestirea fratelui cerșetor - care îl vede pe aprod într-o lumină total nefavorabilă, un om corupt, pârând la stăpânire pe toți cei care greșesc și însușindu-și bani drept mită, mai rău și decât necuratul, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în discursul Prudenției, care încearcă să vadă în cele întâmplate semne ale divinității, explicându-i lui Melibeus evenimentele ca și cum ar fi fost o pildă: cei trei dușmani, în viziunea femeii, ar reprezenta trei ispite - a lumii, a cărnii și a diavolului, iar cele cinci răni ale Sofiei nu pot întruchipa decât cele cinci simțuri ale bărbatului, care au fost rănite, deoarece el s a îndepărtat de creștinism, preferând o cinstire a zeilor războinici. Încercarea Prudenției, prin măiestria discursului, nu este doar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că n-a fi ce vrai tu! Dă-mi-o mie!" "Dată să-ți fie!" Dumnezeu a luat și-a tăiat în perete ferești și îndată s-a văzut. "Dară tot tu ești mai cu minte decât mine", a zis diavolul lui Dumnezeu" 82. Într-o altă legendă se spune că cerul era aproape de pământ, iar astrele soarele, luna, stelele și luceferii umblau printre oameni, încălzindu-i. Tocmai din această cauză, Fârtatul nu s-a gândit să-i creeze omului un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
moartă, în mentalitatea tradițională, are și conotații negative, la construirea unei fântâni sau în ritualul de înmormântare. Astfel, la facerea puțurilor, apa vie e apa care curge sau țâșnește din pământ, apa moartă e apa murdară căci ea e a diavolului 133, iar, la înmormântare, "după ce îngroapă un mort, apa ce o aveai în vadră, în casă, să o verși, căci acea apă e moartă, e apa morților".134 Dihotomia apa Sâmbetei / apa Duminicii amintește de antinomiile universale iad / rai, sacru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a mai putut-o ținea și a lăsat-o pe apă".189 Focul ca și celelalte elemente se înfățișează dual: preexistent, ca adjuvant al plăsmuirii cosmosului, dar și creat după geneza universului: "Fiindu-i urât într-o zi, se duce diavolul cel șchiop la frate-său, sub pământ, și îl întreabă cum îi e. "Nu mi-ar fi rău, zice acela, numai cât e tare întuneric". Lasă că voi face eu și va fi lumină", zice cel șchiop. "Voi strânge toate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din trupul tăiat bucăți și aruncat în aer au apărut stelele, iar din pietrele de la căpătâi s-au format vietățile pământului din pietrele albe s-au făcut dobitoacele, din pietrele roșii, peștii, iar din petrele vinete, păsările.191 Din aripile diavolului, tăiate și așezate în cele 4 colțuri ale pământului, a prins viață vântul: " Fratele său l-a învățat să taie fiecare aripă în două și să le înfigă în cele patru părți ale pământului, căci singure vor face vânt între
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
colțuri ale pământului, a prins viață vântul: " Fratele său l-a învățat să taie fiecare aripă în două și să le înfigă în cele patru părți ale pământului, căci singure vor face vânt între ele și va fi mai bine. Diavolul a făcut cum l-a învățat și astfel s-a făcut vântul"; Și când tună și fulgeră tot el e pricina. Atunci scapără de mânie asupra soarelui, că-l frige și pune nouri împotriva lui să-l apere, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rămâie și sub acestea nici un pic de tină, pentru că dacă nu face acestea, pe cealaltă lume va avea grea răspundere, apoi și pentru aceea ca nu cumva, ducând pământul cu dânsul, din această lume în cealaltă, să fie cunoscut de diavol." 227 Apa, în care s-a spălat mortul, se varsă la rădăcina unui copac, într-un loc retras, "pentru ca să nu umble nicio vietate pe locul acela, fiind păcat să se calce cu picioarele" 228. După așezarea în sicriu, i se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la capul mortului, lângă cruce, împreună cu "bățul de vătăjel". 347 La romani, exista același ritual al arborelui de moarte, reprezentat de chiparos sau de brad 348. Chiparosul era consacrat lui Pluton, zeul Infernului, iar bradul a devenit un apărător împotriva Diavolului. O legendă bucovineană prezintă bradul ca fiind copacul de care "Necuratul" se ținea scai pentru că era copacul lui. Pentru ca nimeni să nu se apropie de brad, Necuratul a bătut o mulțime de cuie de fier împrejurul lui. Dumnezeu, supărându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de fier împrejurul lui. Dumnezeu, supărându-se foarte tare, a scos cuiele din fier și a bătut niște cuie din lemn, în formă de cruce. De atunci, se spune că bradul are "cepurile în cruce", pentru a-l alunga pe Diavol. Totuși, se crede că a rămas în brad puțină "mânie de-a Satanei" și de aceea pocnește când se pune pe foc 349. "Pomul" care-l însoțește pe mort la groapă este făcut dintr-un "pom roditor de grădină" și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Prea frumos l-a-mpodobit / Cu podoabe de argint, / Verde, verde și-nflorit / Și cu flori acoperit."417 Reîntoarcerea la semnificațiile primordiale ale pământului-arhetip se realizează prin intermediul fiecărui rit de purificare, specifice sărbătorilor de peste an: "Pământul e așezat pe un stâlp și diavolul roade veșnic la el și când vede colinda (bățul frumos) de la Crăciun până să-l privească, Dumnezeu aruncă fier pe rosatura stâlpului și diavolul iarăși roade până la Paști, când vede ouă roșii și, până să le privească, Dumnezeu iar aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prin intermediul fiecărui rit de purificare, specifice sărbătorilor de peste an: "Pământul e așezat pe un stâlp și diavolul roade veșnic la el și când vede colinda (bățul frumos) de la Crăciun până să-l privească, Dumnezeu aruncă fier pe rosatura stâlpului și diavolul iarăși roade până la Paști, când vede ouă roșii și, până să le privească, Dumnezeu iar aruncă fier acolo unde el a ros și astfel îl amână, că niciodată nu mai isprăvește de ros. De aceea nu se scufundă pământul."418
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și câmpurile și să nu-i "vatăme" pe oameni.435 Tot ca urmare a blestemului de a-și fi ucis părinții așa cum reiese dintr-o legendă bucovineană Sfântul Ilie primit de la Dumnezeu "apa și focul", pentru a se răzbuna pe diavolul care l-a împins la păcat: "...iată că Dumnezeu trimite din cer un car cu foc care-l ia și-l ridică la sine. (...) Dumnezeu i-a dat atunci tunetul, să tune și să trăznească după diavol. Și Ilie a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se răzbuna pe diavolul care l-a împins la păcat: "...iată că Dumnezeu trimite din cer un car cu foc care-l ia și-l ridică la sine. (...) Dumnezeu i-a dat atunci tunetul, să tune și să trăznească după diavol. Și Ilie a început să tune și să trăznească, ai fi crezut că lumea se prăpădește."436 Într-o altă legendă, din Botoșani, se spune că Sfântul Ilie este văr cu vântul și cu focul: Într-un rând, focul și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
là! / je te croyais à quatre heures, / à la minuit tu n`est pas! / si j`avais mon arbalète / je te jetterais à bas!"209 Potrivit unei legende românești, se spune că luna a fost făcută de Dumnezeu la propunerea diavolului, din cremenea și argintul aduse de acesta: "Dumnezeu a scaparat și-a făcut luna-un om, ca să vadă oamenii și noaptea, fiind ridicată la cer de 7 draci."210 În general, în credința arhaică a poporului român, luna găzduiește frații
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
reprezintă o înșiruire de "timpuri bune" și "timpuri rele", marcate de sărbători. În calendarul popular, sfinții, care patronau anumite sărbători, au primit denumiri specifice mentalității arhaice: Sfântulețul, Baba Dochia, Ioan fierbe-Piatră, Constandinu puilor, Sava, Foca, Tudose. Astfel, Sântilie alungă pe diavol cu biciul de foc, Sânpetru de iarnă și Sântandrei apără vietățile sălbatice (mai ales lupii), Maica Precistă și Varvara sunt apărătoarea femeilor la naștere, dar și a fetelor de măritat, Sânpetru de vară ține cheile raiului, Sânnicoară îi ajută pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cuc" trebuie să țină seama de superstițiile care stau la baza ritualului: Cel ce se face cuc trebuie să se facă de trei ori sau de nouă ori, în nouă ani, căci altfel se crede că, murind, se va face diavol; fulgii luați de la gluga cucului sunt întrebuințați de femei pentru a-i afuma pe cei care suferă de frică; dacă cineva nu primește nicio băutură de la Cuci nu va fi sănătos peste an. Masca purtată de Cuci reprezintă scurgerea timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și tocmai când le va găti de strâns se va face iar om."254 În mentalitatea populară, pasărea însoțește viața umană de la leagăn până la mormânt, având puterea sortirii, a prevestirilor și a împlinirilor, are origine divină: Toate sunt făcute de diavol, numai păsările de Dumnezeu; Paserile care zboară și sunt bune de mâncat le-a făcut Dumnezeu. Se jucau mai mulți copii pe toloacă, făcând păsărele din lut și făcea și Domnul Christos cu dânșii. A lor nu zburau, rămâneau de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și s-a făcut șerpe. În cer, la Dumnezeu, sunt toate lighioaiele, numai șerpi nu. Șerpele dintâi era zburător, avea aripi și picioare, ședea în rai și era bun la Dumnezeu, dar el a primit duh rău într-însul, pe diavol, și a învățat-o pe Eva de au păcătuit. Dumnezeu s-a mâniat și i-a dat, atât pe dânșii, cât și pe șerpe, afară din rai, iar șerpelui i-a luat picioarele și aripile și l-a trântit jos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]