9,274 matches
-
N-am ce face, părul nu ți-l pot reda în trei zile. Păcat că te-au tuns. Aveai păr frumos ? Muțenia deținutei nu o scandaliza. Întrebările păreau doar un fel de ipoteze amuzante. Cum ar fi fost, oare, părul domnișoarei în întregime albit ? — În rest, te-ai menținut acceptabil. Asta e chiar o victorie. Zâmbise din nou, ca unei rude sărace... Deținuta ar fi putut recunoaște rânjetul unei verișoare, în grădina copilăriei, sau una dintre amantele tatălui. — Azi ți se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
eu am fost și am tot devenit un caz mereu mai special. M-au învins lenea, viciul. Poate și inteligența, nu sunt foarte modest, v-ați convins. Cum s-ar zice, sunt produsul, unii ar spune și simbolul putreziciunii. — Dumneavoastră, domnișoară și doamnă și tovarășă Strihan, l-ați cunoscut pe acest om deosebit. Intelectual și luptător. Virtualmente, un conducător : Lucian Hariga ! Are o poziție socială, ați văzut, mai bine zis avea o poziție socială bună. Casă frumoasă, lucruri de preț, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
agitat, căutând cuvintele. Liniștea dimineții de primăvară exalta fragilitatea. — Aveam doar șaisprezece sau șaptesprezece ani când m-am descoperit așa. Înjghebasem un mic grup, cu intenția de a ne întâlni și a ne distra împreună. Am adus cu mine o domnișoară elegantă pe care o urmăream de mult. Ea nu mă plăcea și din acest motiv sau numai din frivolitate îmi făcea mereu alte „figuri“. Rezistam, în speranța unei intimități care să niveleze nepotrivirile. Am găsit în grupul nostru o fostă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
hainele, risipite pe marginea patului și pe scaun. Gâfâie, apoi, spre gaura cheii : intră, Lena, intră. — Nu intru că mă ceartă mama. Spun că nu sunteți acasă. — Bine, Lena, oricine mă caută, nu sunt acasă. Dar, dacă nu vine azi domnișoara, mă luați la grădina zoologică ? — Da, dacă merg, am să-i cer voie mamei să te lase. — Atunci aștept să coborâți la noi. Camera prea mică se curbează, se contractă, obiectele decad, se destramă, se întrepătrund. Cât timp a trecut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cea mai mare bucurie a avut-o doctorul în ziua când bătrânul protopop Groza i-a cununat fata cu avocatul Iosif Bologa. Din bucuria aceea i s-a tras și moartea, urmată la câteva luni după nunta unicei sale odrasle... Domnișoara Maria, de altfel, își binemeritase norocul. Fusese fată cuminte, așezată, fără fumuri și cu mare credință în Dumnezeu. Rămasă orfană de mamă, a crescut în internatul de fete din Sibiu. Acolo, în preajma examenului de clasa a șasea liceală, în familia
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
împreună cu toți domnii din Parva și chiar cei din Năsăud. Se spunea că Apostol e răsfățatul facultății și că are să ajungă negreșit profesor la Universitate. De aceea Domșa îi făcea puțină curte, în speranța că îi va atrage atenția asupra domnișoarei Marta, o fetiță de vreo șaptesprezece ani, drăgălașă și isteață cum nu s-a mai pomenit pe valea Someșului, și care, pe deasupra, avea o zestre boierească, fiind singura odraslă a însuși domnului Domșa. Într-o bună zi, dorind să continue
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a mai pomenit pe valea Someșului, și care, pe deasupra, avea o zestre boierească, fiind singura odraslă a însuși domnului Domșa. Într-o bună zi, dorind să continue discuția, Apostol făcu o vizită avocatului. Nu-l găsi acasă, dar îl primi domnișoara Marta. Stătu o jumătate de oră, vorbind cu domnișoara numai despre nimicuri și crezând mereu ca va sosi Domșa. A doua zi reveni și iar șezu o jumătate de oră cu Marta. Apoi o săptămână întreagă, în fiecare zi, mereu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
avea o zestre boierească, fiind singura odraslă a însuși domnului Domșa. Într-o bună zi, dorind să continue discuția, Apostol făcu o vizită avocatului. Nu-l găsi acasă, dar îl primi domnișoara Marta. Stătu o jumătate de oră, vorbind cu domnișoara numai despre nimicuri și crezând mereu ca va sosi Domșa. A doua zi reveni și iar șezu o jumătate de oră cu Marta. Apoi o săptămână întreagă, în fiecare zi, mereu la aceeași oră și din ce în ce mai bucuros că nu era
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i puțin cărnoase tremurau. Apostol era buimăcit auzind-o, se silea să zâmbească și se feri să strângă mâna mică întinsă spre el. Peste o clipă însă îi apucă degetele cu o mișcare mașinală și răspunse de asemenea ungurește: ― O, domnișoară... nici nu mă așteptam să... Iartă-mă, sunt zăpăcit! Pentru că nu i-a sărutat mâna cum obișnuia și i-a zis "domnișoară", Marta avu o șovăire și chiar surâsul i se vesteji un moment. Dar își reveni repede și, întorcîndu-se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
el. Peste o clipă însă îi apucă degetele cu o mișcare mașinală și răspunse de asemenea ungurește: ― O, domnișoară... nici nu mă așteptam să... Iartă-mă, sunt zăpăcit! Pentru că nu i-a sărutat mâna cum obișnuia și i-a zis "domnișoară", Marta avu o șovăire și chiar surâsul i se vesteji un moment. Dar își reveni repede și, întorcîndu-se spre însoțitorul ei, îi vorbi cu o veselie mai zgomotoasă, ca și cum ar fi vrut să-și risipească umbra de nemulțumire: ― Uite logodnicul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
năzărit lui și, pentru o copilărie, ar fi păcat să se despartă o pereche așa de potrivită... A venit deci să afle cauzele "gestului" și să-i atragă luarea-aminte asupra gravității unei hotărâri neîndreptățite, când e în joc onoarea unei domnișoare... ― Hotărârea mea e nestrămutată, domnule Domșa, îi răspunse Apostol cu același calm imperturbabil, după ce, în vremea cât vorbise avocatul, mâncase tacticos, ciugulind cu mare băgare de seamă toate oscioarele de pe farfurie. Și e nestrămutată fiindcă nu mai iubesc pe domnișoara
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
domnișoare... ― Hotărârea mea e nestrămutată, domnule Domșa, îi răspunse Apostol cu același calm imperturbabil, după ce, în vremea cât vorbise avocatul, mâncase tacticos, ciugulind cu mare băgare de seamă toate oscioarele de pe farfurie. Și e nestrămutată fiindcă nu mai iubesc pe domnișoara Marta! ― Cum n-o mai iubești? De ce? întrebă Domșa, căscând mari ochii. ― De ce! Pentru că n-o iubesc! zise Apostol, ștergîndu-și gura cu șervetul și uitîndu-se surâzător la doamna Bologa, care ședea năucită pe scaun, parcă nu și-ar fi crezut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scarpină lumea În fund, Își roade lumea de sub unghii și așteaptă ziua de mâine cu inima-n chiloți? Vine Băsescu și zice că e de vină Tăriceanu. Vine Tăriceanu și Îi sare la gât lu’ Crin. Crin - zici că e domnișoară! - vrea președinție și se lasă băgat la colț de Popescu și de Ursu fără coadă, la realitatea Vântului. Geoană strigă la romexpo că România s-a tot legănat, În derivă, iar Bombonel a devenit doctor de politică, stetoscopul Îi mai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din cramă cam cherchelit și se adresează unui trecător: Fiți amabil, ce oră este? Patru și jumătate. Dimineața sau după amiază? Dimineața. Astăzi sau ieri?” „Pe o stradă merge un cetățean beat și se adresează unei fete, pe lângă care trece: Domnișoară, te rog spune-mi câte cucuie am în frunte? Trei, - răspunde fata speriată. Îți mulțumesc, - mormăi bețivul, - asta înseamnă că până acasă mai am trei stâlpi de telegraf.” „ Ce vin îți place mai mult să bei? -Acela... plătit de altul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a doua în grădină, [... ] Grospapa - bostanul găurit cu lumânare -. Scuturatul ferestei. Curiozitatea lui Dzierzek, care iese noaptea cu ciubucul, ca să vadă ce-i, - un ucenic sare dintr-un măr, Dzierzek după el, sare gardul și-ncape-n gura unor câni. Domnișoara cea bătrână de sus. Sentimentalismul lui Scheffer. În casa lângă fîntînă: Mâncam *** de foame, făceam chisăliță și povidlă. învățînd în ist. nat. despre maimuțe - ne suiam în nuci spre a le imita și-a-nvăța lecția. Porcul leșesc, care voia
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
decizi că vrei schimbarea totală și să te muți dintr-un pat în altul fără nici un fel de problemă? Întotdeauna el, cel care vine, e mult mai atent, te trezește cu trandafiri și săruturi de tălpi în fiecare dimineață, stimată domnișoară, dar nu poate nici el să o țină așa toată viața, dar ție îți place, că ălălalt era blazat, împărțea cu tine viața, cu bucurii și cu necazuri, e drept că nu-ți mai aducea flori decât de ziua ta
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ei, în brațele ei, la Sfat sau la biserică și, de ce nu, în Nirvana. Motiv pentru care bărbatul este judecat, criticat, psihanalizat și desconsiderat, dar nu înțeleg de ce. Nu mă gândeam la asta când am zărit prin parbriz o tânără domnișoară, bine bronzată, îmbrăcată sumar, care tocmai aștepta un mijloc de transport care nu mai venea. I-am promis că o duc până în Constanța, dar, din păcate, nu aveam drum într-acolo și nici nu doream să îmi fac. însă nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fie mai "ușoară" la refuz și să urce puțin cu mine în cameră să facem un duș împreună, că era zăpușeală, dar cum dracului să-i spun? Să fac oare ca pe vremuri când agățăm în Piața Romană cu tupeu: "Domnișoară, nu vă supărați, de unde ați luat covrigul, că vreau să vă fut?" De obicei nu se prindeau în primele trei secunde și începeau chiar să-mi explice, dar când realizau, poșeta zbura fulgerător și numai pregătirea și experiența mea mă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de pe malul Ij-ului, ne-am trezit de plânsetele Ioanei, care visase puiul de focă. Cum îl visa nu s-a priceput să ne spună niciodată. Nici nu a vrut să mai mergem la "Artis". Dar acum, când e aproape o domnișoară, se mai pomenește din când în când, fără legătură cu nimic, la masă sau în parc: "Țineți minte puiul de focă de la "Artis"?" Noi dăm din cap, și amintirea asta e o cifră obligatorie din codul special, știut doar de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui. După ce fusese consultat, nu i se găsi pe corp urme de violență, în schimb avea un miros puternic de alcool și nu-și putea ține ochii deschiși deși se forța, probabil din cauza durerilor de cap. Atunci doctorul îi spuse domnișoarei zâmbind „Își revine, a băut prea mult”. În acel moment ea își lăsă capul în jos parcă fiindu-i rușine deși era obișnuită să discute cu doctorii pentru că încă din copilarie avusese parte de spitale. Doctorul îi spuse că poate
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
prin sat. Nu arăta de loc rău. Parcă nimic nu s-a întâmplat cu el. -Mila lui D-zeu este mare, zice D-na Neli. -Așa este, numai D-zeu l-a scăpat, după cum vorbesc oamenii. -Mare noroc a avut domnișoara după cum mi-a spus Livia și mare curaj a avut să se întoarcă cu el la spital. Livia fiind fiica lui tanti Aurica în vârstă de 19 ani, ajutată fiind foarte mult de Ramona cu îmbrăcăminte și alte lucruri care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
atelierele școlii după modelul celui de la biblioteca Universității. Ca fapt divers, aflase că acel spațiu provenea din transformarea a două săli de clasă. Odată, pe când căuta prin vrafurile de cărți un volum de Coșbuc, observase printre zecile de elevi o domnișoară, însoțită de directorul Titus H. Preocupată, frunzărea periodicele așezate pe colecții, după anii apariției. Se cufundă în lectură fără a mai ști ce se întâmpla în jur, așezat la masa lungă din lemn lustruit, cu câte șase scaune de-o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o parte și de cealaltă. După vreo două ore de lectură intensă, observă că atunci când ușa se deschidea, multe priviri din sală îl iscodeau pe noul venit. Citise destul, voia să lase cartea deoparte, însă privind în stânga, o revăzu pe domnișoară. În lumina care năvălea prin ferestrele mari, conturul capului ei părea aureolat. Reluă cartea. O prezență feminină printre atâția băieți, în marea aceea de lumină îl mira și-l intriga, oarecum. Se-ntreba dacă o mai văzuse vreodată. Parcă da
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fântâna de acasă... *** Aici visul se întrerupea brusc, totul părând învăluit într-o culoare albastră, blândă, mângâietoare. Dimineața, înainte de-a se ridica din pat, cu ochii închiși, încercă să rememoreze măcar fragmente din vis. Degeaba, vedea obsedant doar chipul domnișoarei din bibliotecă, a cărei prezență acolo rămânea în continuare un mister. Ziua se scurse obișnuit, cu orele de curs dimineața, învățatul după amiaza și plimbarea pe aleile mărginite de castani ale școlii. Surpriza avea să vină în fața locuinței directorului. Fata
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
zburau doar păsările, de ce era atât de frumos vara, de ce-i plăcea atât de mult pădurea, de ce joaca-l atrăgea ca și pe ceilalți copii. Îi plăcuse să meargă la școală să-nvețe. În primele clase avusese ca învățătoare o domnișoară, proaspăt absolventă a Școlii Normale, datorită căreia învățase ușor. În clasele mai mari îi luase locul un învățător rus, preocupat mai mult de gospodărie și de cele lumești. Nu-i prea era gândul la a face școală serioasă, știa toată lumea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]