7,011 matches
-
ierti, / Doamne de sus,/ Cu blândețe măreață/ Chiar și pe cei care te-au dus/ In Siberii de gheață”) -, închinat destinului tragic basarabean, el singur ar fi de ajuns pentru a susține cele afirmate mai sus. . „Organic legată de poezia eminesciană”(Eugen Simion), înscrisă pe linia de aur Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu, neoromantică, orfică, metafizică sau mesianică, inconfundabilă prin unitatea tematică și stilistică, prin frumusețea și puritatea de cristal, prin extraordinara lumină și blâdețe, prospețime și grație, prin aplecarea spre arhetipurile
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
stilistică, prin frumusețea și puritatea de cristal, prin extraordinara lumină și blâdețe, prospețime și grație, prin aplecarea spre arhetipurile ancestrale ca și prin uimitoarea modernitate, lirica sa este indubitabil cea mai cântată poezie a secolului XX (Fănuș Băileșteanu). Structură eminamente eminesciană, de o mare sensibilitate, Grigore Vieru este cel care a produs sincronizarea cu fenomenul literar românesc din interiorul țării, fiind un veritabil port-drapel al liricii române din Basarabia. De altfel, el însuși mărturisește cu onestitate raportarea sa la marele model
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
țării, fiind un veritabil port-drapel al liricii române din Basarabia. De altfel, el însuși mărturisește cu onestitate raportarea sa la marele model:” Nu sunt decât o lacrimă de-a lui Eminescu.” Conceptul lui de poeticitate are ca model etalonul romantic eminescian, la care a adăugat un filon autohton specific, străbătut de simboluri și motive, miteme tipic vierene, relevante arhetipuri ale ființei naționale și mitologiei cotidianului. Imaginarul său poetic, axat pe câteva teme esențiale ( Mama, Maternitatea, Femeia - proiectate în planul cosmic, sacru
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
pragul,/ Și grinzile la casă”),Ființa sacrală („Și eu țin atât la mama,/ Că nicicând nu îndrăznesc/ Dumnezeul din privire/ Să mă vâr să-l mâzgâlesc.” - Autobiografică) ș.a. Dar, poate că nicăieri nu se resimte mai bine influența modelului poetic eminescian ca în lirica de dragoste, de mare delicatețe și suavitate, adevărate filigrane în care este turnată o gamă întreagă de trăiri și sentimente („Vreau să te văd, femeie,/ sau vino să mă vezi,/ Mi-e dor de iarba crudă/ A
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
se simt obligați să-l "apere" pe Eminescu de presupușii contestatari. Dar nu opera poetului face obiectul acestei absurbe apărări, ci mitul lui. Și nu sînt deloc sigur că acest mit este măcar înțeles cum trebuie. Se știe că mitul eminescian s-a constituit după moartea poetului, în deceniul care a încheiat secolul XIX și în primul deceniu al secolului XX. Mitul are două componente. Una se referă la personalitatea poetului, devenită paradigmatica. Sub chipul din fotografia din 1869, Eminescu s-
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
cum fac zelatorii lui, cu banală contestare. Nici un om serios nu se îndoiește de locul și de rolul lui Eminescu în cultura românească. Problemă se află în altă parte. Spre deosebire de mit, interpretarea cu spirit critic a personalității și a operei eminesciene n-a stat pe loc. Există două momente esențiale în receptarea poetului. Primul trebuie legat de portretul pe care i-l face Maiorescu în 1889, pornind de la ediția poeziilor pe care criticul însuși o alcătuise în 1883. Este un Eminescu
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
un Eminescu văzut schopenhauerian, ca un geniu care se hrănește exclusiv cu spirit, disprețuind mizeriile vieții cotidiene; poezia lui se rezumă la antume, adică la acele texte apărute cît timp a trait poetul însuși; publicistica politică rămîne în umbră, curentul eminescian, sesizat de Ibrăileanu, fiind exclusiv poetic. Al doilea Eminescu începe să se impună după descoperirea postumelor, pe care Maiorescu le donase în 1902 Bibliotecii Academiei, fără să fi avut curiozitatea de a le cîți. A fost nevoie de cîteva decenii
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
1998) semnată de Ileana Mălăncioiu, despre nevoia de a fi liber, vorbea în esență, despre exercițiul neîntrerupt pentru a învăța libertatea și demnitatea, chiar riscînd să clameze "într-un pustiu". Cartea intitulată A vorbi într-un pustiu după celebrul vers eminescian, continuă (1998-2002) "cronica melancoliei" dedicată de autoare în paginile "României literare" și apoi în "Cotidianul" unei societăți bulversate, fără prea multe repere, fără libertate adevărată și fără demnitate. Aducînd în discuție nevrozele intelectualului în articolul "Lobby cu nevroza care ar
"Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14309_a_15634]
-
o hotărâre, o pun în aplicare și, după o vreme, constatând că a fost prost gândită, trec la revizuirea ei). Mai trebuie apoi precizat că Eminescu experimenta diversele variante ale unui text în ciorne, fără să perturbe viața nimănui, în timp ce "eminescienii" de școală nouă fac experiențe pe societatea românească. Ei seamănă cu alt "poet", Nicolae Ceaușescu care modifica blocurile de locuințe nu în faza de proiect, ci după ce le vedea construite și descoperea că nu arată așa cum și le imaginase. Singura
Improvizație legislativă în cultură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14300_a_15625]
-
din revista 22 (nr. 671), Tom și Jerry față cu reacțiunea, despre articolul (semnalat și de noi) al dlui Romoșan din Observator consacrat dlui Pleșu.* În Cetatea literară (nr. 1), dl. Miron Scorobete consacră un amplu comentariu Sacralității în poezia eminesciană. Dacă titlul cărții d-sale, din care comentariul este un fragment, ni se pare foarte potrivit cu spiritul eminescian, Dacia edenică, ideea de sacru, religios ori chiar mistic la Eminescu e o simplă modă. Din păcate, ca toate modele, supărătoare prin
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
dlui Romoșan din Observator consacrat dlui Pleșu.* În Cetatea literară (nr. 1), dl. Miron Scorobete consacră un amplu comentariu Sacralității în poezia eminesciană. Dacă titlul cărții d-sale, din care comentariul este un fragment, ni se pare foarte potrivit cu spiritul eminescian, Dacia edenică, ideea de sacru, religios ori chiar mistic la Eminescu e o simplă modă. Din păcate, ca toate modele, supărătoare prin lipsă de temei. Părțile proaste ale veștilor bune și invers Aproape totdeauna veștile bune au în România și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
poeziei Stau în cerdacul tău... E vorba de un sonet postum, nu știu cît de bine cunoscut, pe care Perpessicius (și cei mai mulți editori de după el) l-a publicat într-o anumită variantă, iar Petru Creția, în ediția lui de sonete eminesciene, în alta. Facsimilul de pe manuscris dă dreptate în toate cazurile lui Creția. E greu de înțeles de ce Perpessicius nu l-a respectat. Voi încerca să sugerez o explicație. Dar, mai înainte, să vedem textul. În prima strofă există o singură
Editarea lui Eminescu: un exemplu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14367_a_15692]
-
a dreptul de la Dumnezeu". A trăit într-o epocă de mari prefaceri și puțini îi contestă astăzi privilegiul de a fi fost ctitorul culturii moderne românești. Totuși, o "curbă biografică" este înregistrată chiar de mecanismul atît de subtil al gîndirii eminesciene. De aici, poate, prejudecata perenă a unui dualism ce scindează patetic existența cărturarului în două epoci distincte: de pînă la 1848 și de după Revoluție. Neiertător, același Eminescu - descendent imediat și admirator necondiționat în trei ipostaze poetice: La Heliade, Epigonii (celebrul
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
relația sculptorului cu spiritul lui Caragiale era mult mai veche și mai nuanțată decît ar da de înțeles doar episodul monumentului de la Ploiești. Dar în ciuda acestui fapt, la o analiză globală, Constantin Brâncuși pare mai curînd o personalitate de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruptibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
atenție, Constantin Brâncuși este mai aproape de Caragiale, iar absolutul lui este un enorm parcurs printre relativități. El privește lumea secvențial, depășește etapă cu etapă stadiile ei diverse, pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de zbuciumul lui grav, de turbulențele și de dramele asumate fiziologic și moral în același timp, Brâncuși este un histrion, o fire hîtră și cîrcotașă, un primitiv de circumstanță și un contemporan eficient
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
iar absolutul lui este un enorm parcurs printre relativități. El privește lumea secvențial, depășește etapă cu etapă stadiile ei diverse, pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de zbuciumul lui grav, de turbulențele și de dramele asumate fiziologic și moral în același timp, Brâncuși este un histrion, o fire hîtră și cîrcotașă, un primitiv de circumstanță și un contemporan eficient și lucid al timpului său. Ceea ce, însă
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
și moral în același timp, Brâncuși este un histrion, o fire hîtră și cîrcotașă, un primitiv de circumstanță și un contemporan eficient și lucid al timpului său. Ceea ce, însă, îl apropie fundamental de Caragiale, este antiretorismul său. Față de imensa retorică eminesciană, de viziunile lui eruptive și aluvionare, Brâncuși, asemenea lui Caragiale, este eliptic și nonfigurativ. La fel cum cele mai imprevizibile proze caragialești sunt absolut nondiscursive, viziuni în epură, semne ale unei lumi desubstanțializate și salvate in extremis, lume care trăiește
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
XX, Eminescu a fost mereu un anumit Eminescu. Fiecare interpret major al operei sale poetice a văzut în el altceva decît precursorii săi: un Eminescu diferit de cel dinainte. Mai mult: diferența, care consta în privilegierea altei laturi a romantismului eminescian, a altei viziuni despre lume și poezie decît aceea anterioară, s-a bazat, de fiecare dată, pe o incompatibilitate; între cei doi Eminescu succesivi nu era nici o punte, ei se opuneau unul altuia ca doi poeți care se deosebesc radical
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
că fiecare nouă imagine a poetului, care polemiza sau nu cu aceea veche, lăsa pe dinafară, de vreme ce era exclusivistă, numeroase aspecte ale poeziei, dar toate aceste imagini la un loc sînt departe de a ne restitui integralitatea și varietatea inspirației eminesciene. Sînt semne (între care un superb articol al lui Mihai Zamfir pe care l-am publicat chiar în România literară) că a venit timpul unei mai bune înțelegeri a pluralității poeziei eminesciene. Eminescu al viitorului imediat nu va mai fi
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
de a ne restitui integralitatea și varietatea inspirației eminesciene. Sînt semne (între care un superb articol al lui Mihai Zamfir pe care l-am publicat chiar în România literară) că a venit timpul unei mai bune înțelegeri a pluralității poeziei eminesciene. Eminescu al viitorului imediat nu va mai fi un anumit Eminescu, nici acela maiorescian (deși o revenire la splendoarea formală a antumelor pare a-i atrage pe unii comentatori), nici acela călinescian, împins la limită de Negoițescu (deși nu pare
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
nici acela maiorescian (deși o revenire la splendoarea formală a antumelor pare a-i atrage pe unii comentatori), nici acela călinescian, împins la limită de Negoițescu (deși nu pare să se fi stins de tot focul din măruntaiele marelui romantism eminescian). Va fi, după cît ne este omenește cu putință a ghici, un Eminescu întreg și plural, capabil a ne surprinde prin laturi ignorate ale poeziei, nu doar majestuos sau emfatic, dar și ludic sau bîntuit de jocurile unei fantezii pornografice
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
Articolul UNIC Pentru contribuțiile importante aduse la susținerea și promovarea operei eminesciene se conferă medalia comemorativa "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu" domnului Stoenescu Virgiliu Jorj. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI ION ILIESCU În temeiul art. 99 alin. (2) din Constituția României, contrasemnam acest decret. PRIM-MINISTRU ADRIAN NASTASE ---------
DECRET nr. 612 din 30 decembrie 2000 privind conferirea medaliei comemorative "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131943_a_133272]
-
Vechiul Regat prin Regulamentele Organice (1830, 1831) și Constituția din 1866, care condiționau acordarea cetățeniei române de apartenența la creștinism a fost oficial rezolvată, la presiunea marilor puteri, prin Constituția din 1923. La începutul anilor ’30 elitele intelectuale continuau discursul eminescian din secolul al XIX-lea, criticând dur prezența altor comunități etnice sau religioase pe teritoriul României Mari. Națiunea era înțeleasă aproape exclusiv în sens etnic, principiile unei națiuni gândite politic, în interiorul căreia să fie respectate egal drepturile cetățenilor erau discutate
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
n-am nevoie și de silă sufletul în gît îmi stă ca-n colivie pasărea colibri ciugulind musculițe 'n viață încă-o zi să fie stau și totuși gîndurile-mi țes chipul ei frumos ca o icoană zugrăvind credința în biserici eminesciană zicere ce-mi toarnă chipu'n ceară ce se arde-ncet într-o crîșmă la o margine de viață candelă golită de uleiuri țoi sorbit și votcă fără gheață SUDURI leacuri leacuri doctori ceaiuri și pomezi nu mai vreau s-
Norduri by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
fi vizitate biserica Trei Ierarhi și Mănăstirea Golia, mărturii ale gusturilor estetice ale unui mare domnitor Vasile Lupu, Catedrala Mitropolitană, Casa Dosoftei, Palatul Culturii, Casa Pogor cu „Masa Umbrelor”, aleile Copoului cu mireasma de tei și cu ecouri de vers eminescian (Teiul lui Eminescu și Muzeul "Mihai Eminescu"), Casele memoriale „Mihail Sadoveanu”, „George Topârceanu”, „Mihai Codreanu”, „Otilia Cazimir”, Biblioteca Universitară „Mihai Eminescu”, fondată ca bibliotecă a Academiei Mihăilene. Alte monumente importante din perioada medievală sunt: Mănăstirea Galata, din timpul lui Petru
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]