7,015 matches
-
variantelor și versiunilor manuscrise, într-o formă care să faciliteze nu numai consultarea lor, ci și urmărirea traseului ideilor și expresiei pe parcursul elaborării poemului („Luceafărul” - text poetic integral, 1999), ceea ce a constituit un instrument de lucru valoros pentru cercetătorii creației eminesciene. În anul următor va publica în colaborare și Dicționarul „Luceafărului” eminescian (2000), însoțit de comentarii poetico-analitice asupra fondului lexical și ideatic. Metoda este aplicată și în Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003). Alcătuirea corpusului de lucru este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
numai consultarea lor, ci și urmărirea traseului ideilor și expresiei pe parcursul elaborării poemului („Luceafărul” - text poetic integral, 1999), ceea ce a constituit un instrument de lucru valoros pentru cercetătorii creației eminesciene. În anul următor va publica în colaborare și Dicționarul „Luceafărului” eminescian (2000), însoțit de comentarii poetico-analitice asupra fondului lexical și ideatic. Metoda este aplicată și în Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003). Alcătuirea corpusului de lucru este acum mult mai dificilă din cauza faptului că motivele „obsedante” alese apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
poetico-analitice asupra fondului lexical și ideatic. Metoda este aplicată și în Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003). Alcătuirea corpusului de lucru este acum mult mai dificilă din cauza faptului că motivele „obsedante” alese apar în întreaga creație poetică eminesciană. SCRIERI: Lumile „Luceafărului”, Cluj-Napoca, 1999; Mihai Eminescu, „Luceafărul” - text poetic integral, Cluj-Napoca, 1999; Dicționarul „Luceafărului” eminescian (în colaborare cu Felicia Șerban), Cluj, 2000; Subterane și clopote, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu, Pitești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
obsedante la Eminescu (2003). Alcătuirea corpusului de lucru este acum mult mai dificilă din cauza faptului că motivele „obsedante” alese apar în întreaga creație poetică eminesciană. SCRIERI: Lumile „Luceafărului”, Cluj-Napoca, 1999; Mihai Eminescu, „Luceafărul” - text poetic integral, Cluj-Napoca, 1999; Dicționarul „Luceafărului” eminescian (în colaborare cu Felicia Șerban), Cluj, 2000; Subterane și clopote, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu, Pitești, 2003; Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Augustin Pop, Telejurnalul de Cluj, Cluj-Napoca, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
cornului. Metafore obsedante la Eminescu, Pitești, 2003; Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Augustin Pop, Telejurnalul de Cluj, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Mircea Borcilă, O analiză spectrală a „Luceafărului”, TR, 1999, 37-52; Felicia Șerban, O reinterpretare a „Luceafărului” eminescian, ST, 1999, 11-12; Mariana Neț, „Lumile «Luceafărului»”, LL, 2000, 1-2; Anca Andrei-Fanea, Tulburătoarele sensuri ale poemului eminescian, JL, 2000, 3-6; Constantin Cubleșan, Versiunile „Luceafărului”, LCF, 2000, 12; Cornel Munteanu, Semantica textuală în eminescologie, CL, 2000, 12; Mariana Neț, Integrala „Luceafărului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
Telejurnalul de Cluj, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Mircea Borcilă, O analiză spectrală a „Luceafărului”, TR, 1999, 37-52; Felicia Șerban, O reinterpretare a „Luceafărului” eminescian, ST, 1999, 11-12; Mariana Neț, „Lumile «Luceafărului»”, LL, 2000, 1-2; Anca Andrei-Fanea, Tulburătoarele sensuri ale poemului eminescian, JL, 2000, 3-6; Constantin Cubleșan, Versiunile „Luceafărului”, LCF, 2000, 12; Cornel Munteanu, Semantica textuală în eminescologie, CL, 2000, 12; Mariana Neț, Integrala „Luceafărului”, JL, 2001, 5-10; Victor Cubleșan, Când critica devine artă poetică, ST, 2001, 5-6; Carmen Vlad, Textul poetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
asupră-mi coboară/ bucuria celui care se-ntoarce acasă” (Izvorul nostru-i aici). Dar melancolia și presentimentul morții nu întârzie să-și semnaleze prezența: „Scârție lung cariul în pieptul vechi al morii/ unde te duci călătorule?”, rezonanță, parcă, a versului eminescian. Fiorul existenței capătă acum o dimensiune tragică. Iubirea și moartea, pruncul ca speranță, ca viitor increat devin teme obsedante, într-o tensiune perpetuă, stranie: „Să alergi printre meri/ cu moartea pe buze/ spune-mi iubito/ cine-o ar mai putea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
înaltă a expresiei. Apărut postum, Elogiul înțelepciunii (1979) e dominat de o tonalitate testamentară, apăsătoare și monocordă. Vibrația lirică e diminuată, efortul de disciplinare a sentimentelor se stinge în oboseală și confuzie existențială. Tonalitatea, aproape continuă, e similară cornului melancolic eminescian și obsesia capătă conturul „vânătorii sacre”. Culegerea Voce eternă. Pro Patria (1985) restituie și ineditele. Se regăsesc aici materia lirică specifică, obsesiile fundamentale, sintagme și imagini emblematice, dar textele nu ating niciodată tensiunea antumelor, ceea ce presupune că sunt doar bruioane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
na? ionalist al lui Eminescu � practic f? r? rezerve �, pesimismul metafizic omniprezent �n opera marelui poet na? ional este absent �n opera lui Iorga. Poate c? din cauz? c? Iorga a fost �n primul r�nd un lupt? tor. Astfel �nc�ț at�ț de eminesciana resemnare pesimist? ie? ea din discu? ie. Dup? c�teva turnee de familiarizare cu lumea intelectual? bucure? tean? , Iorga ? i șo? ia să au plecat �n toamnă lui 1890 că s? petreac? trei ani de studii ? i cercet? ri peste hotare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Nu va renun? a niciodat? la conceptul s? u de engag� �n lupta pentru o literatur? ? i art? �na? ionalist? realist? �. Dac? n?ar fi bazat? pe conceptele estetice ale lui Eminescu, ea ar trebui s? se bazeze pe na? ionalismul eminescian. Iorga respingea doctrina l�art pour l�art, pun�nd urm? toarea �ntrebare: �Dori? i art? de dragul artei; de ce nu dori? i mai degrab? s? existe oameni care nu tr? iesc de dragul de a tr? i?�82 Studierea literaturii ? i a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
m�n? ap? reau �ntre 500 ? i 2�000 de exemplare din �S? m?n? torul�. P�n? �n 1903, revista a respectat linia stabilit? de Haret; dup? intrarea lui �n redac? ie (la invită? ia lui Ilarie Chendi), Iorga a �nceput s? impun? na? ionalismul eminescian ? i un spirit combativ, odat? cu apari? ia articolului s? u Cu ocazia dispari? iei �Tribunei�149. Iorga a preluat efectiv conducerea revistei abia �n luna iunie 1905, dar chiar ? i �nainte de această influen? a lui era hoț? r�toare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
toristul era opus locuitorilor marilor oră? e ? i ai suburbiilor industriale. �n satul s? m?n? torist există o armonie organic? de felul celei preconizate de Eminescu. Iorga dorea s? realizeze acest ideal. Ca atare, a impus s? m?n? torismului o linie eminescian?. De? i Eminescu avea acelea? i idealuri politice că ? i Iorga, el nu confundă niciodat? esteticul cu eticul � că s? nu mai vorbim despre etnic! Eminescu a fost un mare poet, �n vreme ce Iorga proclama c? �literatura nu este o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s? nu sesizezi complexitatea acestei probleme grave. Oare Iorga nu?? i d? dea seama de ce refuzau evreii s? se identifice cu Rom�nia? Ba da, ? i?a dat seama ? i �? i va schimba complet atitudinea dup? 1918. Dar, ca na? ionalist eminescian, la o adic? , Iorga percepea binele ? i r? ul �n sensul �Legii supreme� a lui Eminescu. Br? tianu a reu? it s?? l ? în? cu tact sub control pe Iorga p�n? �n august 1916, �n ciuda atitudinii pros�rbe? ți ? i profranceze a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
legitim?. Din punct de vedere teoretic, el �i consideră pe rom�ni că un fel de �specie periclitat? �, a c? ror ap? rare (că a membrilor familiei) devenea o �Lege Suprem? � c? reia totul i se supunea. Dar aceast? �Lege Suprem? � eminescian? era permanent defensiv?. Dificultatea apare atunci c�nd �ncerc? m s? aplic? m o astfel de autodeterminare �ntr? o regiune at�ț de amestecat?. Cum s? proced? m cu ea? Aici, na? ionalismul nu este considerat drept o extrem?. Datorit? unei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
oameni de schimbarea vremurilor. Am trăit alături de ai mei atât pe apa Moldovei, între Rădăuți și Dărmănești, la Milcov, lângă Focșani, în revărsările Șomuzului, la Arghira, aproape de locul unde Sadoveanu a plăsmuit Nada florilor sau în Botoșaniul cuprins de dorul eminescian... Pădurea Raiului, cu legendele haiducului Pantelimon, cu straniile apariții ale lui Coroiu... Încercam să sesizez ceea ce se întâmplă înlăuntrul meu prin deschiderea mare a ochiului la tot ceea ce simțeam sau trăiam... Horele se terminau violent. Am văzut cum pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
primele semne ale vocației dvs. teatrale, primele manifestări ale atracției pentru teatru și film? Jucam teatru în curte, împreună cu prietenii mei... iar apoi, la Liceul "Mihai Eminescu", am încropit o echipă de teatru... jucam Goldoni și Caragiale, fragmente din dramaturgia eminesciană și, câteodată, texte post-post-moderne, adică luam fiecare câte un volum piese diferite și autori diferiți și construiam un dialog al versiunilor ce se nășteau din această improvizație. Îmi aduc aminte că am jucat O întâmplare cu haz de Goldoni, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
zecea oară același lucru și după aceea te întrebi: Dar oare s-a întâmplat? Dar oare chiar așa s-a întâmplat? Și nu știm... Deci, un prag al sensibilității provocat de o traumă familiară și de o întâlnire cu versul eminescian, o neliniște. Vitală. De aici m-am deschis întâlnirii cu Radu Penciulescu... Când a venit Penciulescu la noi la clasă eu eram un student obișnuit, mediocru poate, dar el a văzut în mine ceea ce eu încă nu știam. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
luni, rîd, în fine, hohotit. Înapoi, spre Iași. Intercity. Jos pălăria! Doar că pe elegantele vagoane, cît îs de lungi, scris mare, ochios, elegant: Intercity expres Mihai Eminescu. Hait! N-are dreptate tagma iconoclaștilor față cu sindromul generalizat de acromegalie eminesciană? Înapoiere-ncîntătoare. 23 mai Anii gigantismului grotesc. La sala Victoria, juriul (din care nu lipsea niciodată reprezentantul oamenilor muncii) tocmai ajunsese la sculptură: monștrii cu seceri și ciocane, cu răngi și picamere. Deschide ușa, scîrțîit, corpolentul sculptor T.G. Importanții jurați, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cînd brațul îți era scuturat cu un "noroc, tovarășe!" o mînă boieresc moale, în prelungirea taliei lui corpolente, frisonantă pentru fecioarele filoloage care luau notițe în prima bancă. "Braț molatec ca gîndirea unui împărat poet", îi plăcea magistrului să citeze, eminescian, făcînd alintat cu mîna voluta ce se cuvenea... E nelipsit de la vernisaje. O aschimodie cu nelipsitul aparat în stînga. Cu dreapta, îți prinde mîna (ți-o scoate și din buzunar, la o adică) și ți-o strînge scuturat, c-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
devoranta Europizza". Iar diagnosticul: "Val e mai intim cu o clădire decît cu o femeie", îmi răvășește de-a dreptul autobiografia. "Biblia ne povestește de Samson cum că muierea/ Cînd dormea, tăindu-i părul i-a luat toată puterea". Metrica eminesciană contrazisă de Andrelele de azi care, dimpotrivă, tăindu-le părul Samsonilor lor, le-au dat acestor iubiței killeri chilugi în negru puterea pistolului de la șold. Singura care a ignorat infatuatele fudulii pictoricești (și a făcut-o magistral în pînzele ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în aceiași ani '70, prin bolgiile provinciei, dar dînd marea lovitură bucureșteană și plasîndu-se definitiv în rigurosul top al romanului românesc actual; ce plăcut-mirată regăsire a vechiului prieten, aureolat suprem acum! • nimic nu poate egala troturarul nocturn, în sus, spre eminescianul Copou, sau spre cupola astrologică a lui Stere, de pe Sărărie; promenadele odorate ale fetelor și băieților, frumoșii și eleganții unei Românii care va uita (deși, n-ar trebui) jumătatea ei de secol străin. • ce rară satisfacție!; să mă aflu într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trebui să cădem în periferică melancolie, dacă n-am observa imediat că sindromul e unul pancontinental. Halal consolare!) Tristeți provinciale. Cum însă, poftim, sub vremi sîntem (și vremile-s astea, date), să trecem peste bacoviene jinduri și să parafrazăm navigator eminescian o dată cu radioasele fete, cu radioșii băieți Pururi tineri, înfășurați în pixeli. Tristeți provinciale, nu? 14 iunie În plină circulație pe bulevard, o limuzină indigo rupe toate sensurile, declanșează isteria claxoanelor și frînează scrîșnit lîngă trotuarul pe care mă oprisem tocmai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atît de credibil ca Tăriceanu, mirat parcă de actele pe care o justiție, atît de dubioasă și controversată, le produce sub autoritatea sa mult prea civilizată. Cît de reconfortantă e în această atmosferă de generalizat vinovată confuzie reîntîlnirea cu limpede eminescianul Ipotești! (Nu fără se-nțelege sentimentul stînjenitor că, iată, deși numim, arătăm cu degetul spre forțele remanente ale dictaturii, evadăm noi înșine, comod, în clipe anesteziante. Realmente necesare firii noastre întru armonie, dar...) Ei bine, chiar și refugierea fericită în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
producîndu-le clipe de meditație. O faceți, în schimb, dumneavoastră, convingîndu-mă că știți să citiți. Și... totuși... totuși nu prea (iarăși cavalerești scuze), de vreme ce mi-ați cam deviat (intenționat?) sensurile celor notate de mine. V-aș sustrage, o secundă, de la trebi (eminescian, nu?) ca să vă mărturisesc ceva. Din rîndurile dumneavoastră nurlii ar reieși, ce mai!, ramolismentul meu în materie de noutate de ultimă oră. Vă spun că n-ați pipăit prea bine ombilicul chestiunii. Mai întîi, o scurtă mărturisire: eu însumi am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
istorico-filologic) (1981) ș.a. O preocupare aparte a constituit-o studierea versificației „moldovenești”, autorul oferind, într-o carte scrisă în limba rusă (1985), o imagine de ansamblu asupra evoluției versului de la începuturile lui până în perioada contemporană. Interpretările lui C. privind poetica eminesciană au fost sintetizate în studiul monografic Poetica lui Eminescu (Poetica genurilor și speciilor literare. Poetica versului, apărut în 1996. În lucrarea Comunități folclorice moldo-bulgare (1995), pe baza unui bogat material faptic, sunt relevate aspecte comune, asemănări și afinități între folclorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]