9,565 matches
-
un actor care vine cu rolul învățat, lăsând impresia că e spontan. Atunci joacă bine.". Inițial, m-am simțit trădată citind acele rânduri, pentru că nu trecuse mult de când asistam la cursuri fascinată de naturalețea expunerii, de eficiența teoriei și de farmecul convingător al exemplificărilor literare. Toată juvenila mea credință în spontaneitatea prelegerii didactice, în asocierile făcute pe viu și la cald, în posibilitatea ca reacția sălii să schimbe sau nu o prejudecată critică, părea că se spulberă. Apoi mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
numai la intelectuali, încercând să-i situăm în vreuna dintre ramurile schemei propuse mai sus, am constata că prima categorie cuprinde, firește, în primul rând poeți și oameni de vibrație interioară, adesea mari izolați care propagă totuși în jurul lor un "farmec ne-nțeles", a doua, "intelectuali ai cetății", oameni de lume, pasional integrați în viața comună și în prezentul ei, a treia, oameni de viziune, pentru care prezentul nu există decât fie ca substanță a judecății, fie ca mediu în care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
altele le primește în cutia de scrisori, prin abonament. Le citește în întregime, petrece cam două ore ca să le citească în întregime. Titlurile și subtitlurile fiecărei rubrici le pronunță de mai multe ori în minte, pînă cînd le găsește un farmec lingvistic sau un defect deontologic. (CR) Mozaicul polifonic ce rezultă produce un efect de multipli care a personajelor "corporale", aceste rezonanțe diverse, venind din spații atît de îndepărtate unul de celălalt din toate punctele de vedere, țesînd o atmosferă ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
într-o țară ca a noastră, în care discursurile conducătorilor, atunci cînd nu sunt grotești sau isterice, sunt de cele mai multe ori hilare și agramate, iar ce ne ține în fața televizorului sau a vreunui ziar nu e nicidecum interesul noțional sau farmecul retoric al respectivelor aserțiuni, ci fascinația ușor morbidă exer citată de prostie și netrebnicie... Ei bine, în spațiul hexagonal, lucrurile stau altfel și nu fiindcă, vezi Doamne, politica de acolo ar fi presărată cu îngerași, ci pentru că, în general, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Paris la Sissinnghurst și de la Alcazar în China, învăluind în demnitate și legitimitate legen dare senzualitatea fierbinte și inventivă a amanților, i-au asigurat de la bun început o vastă paletă de cititori veniți din toate orizonturile să se adape din farmecele fabulei, cu o neostoită și reconfortantă nevoie de absolut și de transgresiune. Totuși, ceea ce i se întîmplă nu e mai puțin tulburător, nici mai puțin simptomatic pentru ciudata confuzie și suprapunere de planuri pe care o trăim actualmente, din cauza discursului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și prenume, fiind, la început, o ființă întreagă, este eroul principal. Ca într-un Bildungsroman pe dos, tînărul și sclipitorul Ivan Zamiatin, pornit în viață cu toate atuurile posibile de partea lui familie înstărită, educație aleasă, inteligență, cultură umanistă întinsă, farmec fizic și intelectual magnetic, înconjurat de prieteni devotați și cu perspectiva unei minunate povești de iubire alături de frumoasa Nathalie, ajunge, în decurs de cîteva luni (interval de altfel neprecizat în roman) să piardă tot carieră promițătoare, prieteni, dragoste, familie și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
explică misterul durabil al legendei acestei actrițe, a cărei carieră nu s-a remarcat nici prin durată, nici prin succes, dar care a trecut rapid în rîndul icon-urilor, eclipsînd multe alte figuri cu un palmares autentic. Cert e că farmecul acestei negre poezii revărsate de rîndurile lui Simon Liberati se stinge greu și undeva, cumva, întrebări crepusculare prind contur, ca în neliniș titoarele filme ale lui David Lynch... Cînd China va exploda... ... Într-un sens sau altul, se întîmplă deja
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apărut în mai 2011 la editura Junimea, fiind accesibil și în varianta on line. Acest ultim text e o dovadă certă a maturității stilistice a talentatului scriitor român, prin abilitatea construcției romanești, simțul dialogului și complexitatea caracterelor propuse, pe lîngă farmecul evocării unor locuri și vise a căror ancorare în realitatea comunistă de dinainte de '89 nu le știrbește dulceața aceea unică pe care doar tinerețea o poate conferi lucrurilor. Tonul pasajelor "românești" nu e dolorist, nostalgia e una firească pentru oricine
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a cunoscut și înțeles mai bine decît oricine. Căci ea a și-a dat seama că în acea mențiune imperativă, "à détruire", se ascunde esența unei vieți petrecute într-o lungă reflecție asupra suicidului și într-o permanentă cedare în fața farmecelor tulburi ale existenței. Înafara incriminărilor, cîrcotelilor savante și altor execuții ale lumii și ale lui Dumnezeu, așa-zisul jurnal al lui Cioran ne dezvăluie în primul rînd un om bolnav fizic și un cititor bulimic. Am citit prea mult...", se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
păstrând întotdeauna ceva dintr-un joc de atragere în capcana proprie a Celuilalt, de disperare ironică ce va da naștere iluziei. Dorind să surprindă seducția într-o singură mișcare, Baudrillard o concepe cel puțin pentru primele două stadii ca fiind: • farmecul unei puteri formă sacrificială; • înfăptuirea unei crime perfecte (în sens simbolic); • crearea unei opere de artă, seducția fiind considerată drept una dintre Artele Frumoase; • operație a unei trăsături de spirit, alcătuind un tip de "economie spirituală" care este echivalentul schimbului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
politic nu mai mizează pe o seducție tare, ci pe o seducție rece, care guvernează sfera informației și a comunicării. Baudrillard consideră că acum seducția a căzut din "rangul" de metaforă, devenind o practică, ea este umilită, degenerând din aria farmecului și a agon-ului. Stadiul politic se instituie pe fundalul unei realități diminuate și înlocuite cu un principiu al simulării totale, realizate în urma dezvoltărilor tehnologice remarcabile din ultimul timp. Seducția devine apatică, sinonimă manipulării, persuasiunii, ambianței sau inducerii strategiilor dorinței ori
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi de mult depășite, se observă că unele umbre ale ei mai persistă încă. Cu toate că în opera sa pare a realiza un necrolog al seducției, Baudrillard afirmă optimist că seducția este destinul sau "ceea ce rămâne din destin, din miză, din farmec, din predestinare și vertij și, de asemenea, din eficacitatea tăcută într-o lume a eficacității vizibile"529. Dacă seducția este peste tot în mod ascuns sau vizibil, atunci ea este asemeni unei prezențe holiste care se clădește pe ruinele vechii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
35). Ascensiunea și decăderea unui anahoret spaniol, Ambrosio, violează orice lege a verosimilității, dar este posibil ca tocmai enormitatea tribulațiilor sale să fi constituit elementul de bază al succesului imens de care s-a bucurat opera în epocă (printre victimele farmecului degajat de aceasta numărându-se rebeli iluștri, precum marchizul de Sade sau lordul Byron)24. Astăzi, proza lui Lewis nu mai trezește interesul nimănui în afara cercului strâmt al specialiștilor în istoria literară și al pasionaților fenomenului gotic. * * * Ultimul reprezentant proeminent
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1912), a intrat, din rațiuni estetice deformatoare și degrabă generatoare de entuziasm patriotic, în manualele școlare comuniste, astfel că generații întregi de elevi au ajuns să frunzărească în silă paginile nuvelei și, sub presiunea profesorilor de gimnaziu, să-i rateze farmecul terifiant. Oricum, cuvintele cu valoare de rugăciune-imprecație rostite de bătrânul Dănilă în finalul nuvelei (și adresate, fapt deloc neglijabil în ochii cenzurii marxiste, unui Dumnzeu a cărui prezență o ideologie materialistă o respinge categoric) sună atât de straniu după derularea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acționează în direcția respingerii oricărui pact realizat între om și elemente supranaturale. Iată, așadar, care sunt rădăcinile etice ale nuvelei lui Galaction. Totuși, opinez că, dacă naratorul s-ar fi abținut de la fixarea fermă a cadrului epic în registrul diabolicului, farmecul diegezei ar fi sporit. Naratorul introduce în diegeză un vrăjitor (nu o vrăjitoare), pe care-l opune eroului. Faptul este relativ straniu mai ales dacă avem în vedere că, în Malleus Maleficarum (1487),89 celebrul și infamul tratat asupra vrăjitoriei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fiice ale marchizului di Fiori, este ridiculizată de virilul țăran Marco, sedus de idei progresiste și egalitariste. În final, acesta se răzbună pe toți patricienii decadenți, ucigându-l pe conte și violând-o pe mezină, singura care scăpase, până atunci, farmecelor erotice ale neverosimilului marxist. Deși detaliile plot-ului diferă într-o oarecare măsură, linia socială directoare, vizând răsturnarea vechii ordini pernicioase, este transparentă în ambele scenarii cu vampiri. Și, dacă tot sunt la capitolul interpretărilor posibile, o mențiune specială merită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
deschiderea la închidere", că trebuie să se crediteze istoricismul viclean care susține că "orice gândire este esențialmente legată de timpul său și nu-l poate transcende"(12, p. 42) Paradoxul poate fi depășit dacă " Adevărata deschidere înseamnă închiderea față de toate farmecele care ne fac să ne simțim confortabili cu prezentul". (12, p. 44) Așa am deveni capabili "să avem din nou o lume căreia să-i putem pune întrebările noastre și în care să putem filosofa". (12, p. 46) O astfel
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
interior, ai aceeași senzație ca după citirea unei cărți frumoase (...). Foarte rar întâlnești ici colo interiouri decorate, de un gust înaintat, unde de cele mai multe ori nu e vorba decât de banale armonizări secessioniste"149. Baltazar evidențiază resortul intim care declanșează farmecul Art Nouveau-ului în obiectele banale transformate prin alchimie estetică în bijuterii: o scrumieră de Cellini, o tavă de Charpentier, o bijuterie de Lalique. Criticul trece de la expunerea modelului prestigios la câteva schițe-proiect ilustrate de propria artă decorativistă în domeniul studiului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tânăr care cântă ascultat de o femeie îngenunchiată într-un decor de grădină sălbatică, un aer de visare și reținută melancolie. Pictura reflectă o profundă interiorizare, a cărei dimensiune este recuperabilă din atitudinea și expresia concentrată a personajelor absorbite de farmecul muzicii. Paula Constantinescu detectează un reflex literar al picturii germane, menit a accentua aici o sensibilitate simbolistă, cu toate că pictorul nu asumă direct reprezentarea unui anumit episod literar, preferând vagul unui simbolism difuz. "În încercarea sa de a crea un stil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
părul auriu și lung, purtând o cunună de flori, în fundal descoperim înconjurat de pădure un lac pe care plutesc lebede. Pictorul a ales închiderea naturală de rezonanță lirică, "lacul codrilor albastru", pentru sugestia unei intimități privilegiate și a unui farmec care-și dă măsura numai aici. Zâna respiră senzualitatea indecisă a femeilor fin de siècle, cu buzele întredeschise, cu un zâmbet misterios, cu aerul volatil propriu aparițiilor difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau hodleriene. Zâna este un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de copii, Hora ielelor (1900, Muzeul Brukenthal, Sibiu), ultimul este dedicat acestor creaturi fantastice ale pădurilor, făpturi feminine de o frumusețe stranie. Prezente în mitologia populară, Ielele țin locul sirenelor, naiadelor, nimfelor și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să tulbure horele pe care zânele, în deplină nuditate, le întind în mijlocul pădurii. Jocul ielelor se poate dovedi funest pentru intrusul voyeur. La acest fapt face referire și Virgil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personajelor împrumutând feriilor rusești din picturile care decorează cu scene de basm renumitele skatulka, casete pentru bijuterii, și recuzita legendelor nordice din care face parte și castelul. Prezent la expoziție, Tzigara-Samurcaș sublinia nu numai caracterul poetic al compoziției, ci și farmecul "prin haina strămoșească în care o îmbracă"222, obiectivul criticului fiind reglat de acreditarea acestor compoziții ca "artă națională". Sincretismul simbolist al lui Ștefan Popescu se acomodează cu universul basmului așa cum apare la Frații Grimm sau la Hans Christian Andersen
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sexualități -, Munch tratează această temă separat într-un tablou celebru, Pubertate (1894) -, la femme fatale, care a intrat pe deplin în posesia sexualității sale și o instrumentalizează vicios și femeia vârstnică cu atitudinea resemnată a celei care și-a pierdut farmecele, redusă la condiția mizeriei sale biologice. Din această serie lipsește o verigă importantă, definitorie, a feminității pe care Munch o va trata separat, maternitatea. Modelul exemplar al maternității este definit de imaginea consacrată de arta creștină, imaginea Madonei, ca mater
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
complet pulsiunilor sale sexuale. Într-un alt tablou, senzualitatea se dublează de o notă de reverie. Culcată pe niște perne pe un divan, cu o moliciune orientală de odaliscă, femeia pare transportată în paradisul artificial al unei feerii opiacee, în timp ce farmecul corpului este expus privirii. Cearșaful îi maschează discret sexul, însă nu dintr-un reflex pudibond, Pallady nu se va reține în a doua perioadă a sa să prezinte sexualitatea feminină de o manieră tranșantă. Este vorba doar de un joc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei état d'âme simboliste, pe care C. Săteanu o asociază unei alte figuri misterioase, Gioconda lui Leonardo da Vinci. "Și acel chip diafan, cu ochi umezi, ce răsare dintr-un fond întunecat "Melancolie" [...] tablou fascinant ce are ceva din farmecul "Giocondei""388. Melancolia se reflectă diferit la o serie de alți pictori care au multe în comun cu sensibilitatea decadentă, trecând din spațiul reveriei în cel al patologicului, al neurasteniei. Unul dintre pictorii reveriilor feminine, ai sensibilității marcate simbolist prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]