8,317 matches
-
particular la răsăritul soarelui și la asfințit. Tigrii adulți sunt animale teritoriale, solitare și își protejează insistent teritoriul. Mărimea teritoriului depinde de relief, abundența prăzii și, în cazul masculilor, de prezența femelelor. În zonele cu pradă în abundență, teritoriul unei femele măsoară în 10-20 km², în timp ce masculul stăpânește teritorii de 30-70 km². În Rusia, unde abundența prăzii este cu mult mai scăzută, femelele au teritorii de 200-400 km², iar masculii 800-1000 km². Pe teritoriul unui tigru se pot afla și teritoriile
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
relief, abundența prăzii și, în cazul masculilor, de prezența femelelor. În zonele cu pradă în abundență, teritoriul unei femele măsoară în 10-20 km², în timp ce masculul stăpânește teritorii de 30-70 km². În Rusia, unde abundența prăzii este cu mult mai scăzută, femelele au teritorii de 200-400 km², iar masculii 800-1000 km². Pe teritoriul unui tigru se pot afla și teritoriile unor tigroaice, de obicei două sau patru. Tigrii nu-și părăsesc teritoriul până la moarte, iar rutele lor de deplasare rămân aceleași. Masculii
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
tigru se pot afla și teritoriile unor tigroaice, de obicei două sau patru. Tigrii nu-și părăsesc teritoriul până la moarte, iar rutele lor de deplasare rămân aceleași. Masculii fac în medie 9,6 km pe zi, maxim 41 km. La femele acești indicatori sunt, respectiv, 7 km și 22 km. Tigrii își improvizează culcușuri în peșteri, scorburile copacilor și desișuri. Inspectându-și teritoriul, tigrii și-l marchează regulat (o dată la câteva zile sau săptămâni) prin diferite metode. Urina cu miros specific
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
de 60-125 cm de la sol. De asemenea, tigrii răscolesc uneori zăpada sau pământul. Mai rar zgârie tulpinile copacilor. Cu toate că tigroaicele sunt agresive unele față de altele, teritoriile lor pot coincide parțial, caz în care ele conviețuiesc fără conflicte. Masculii agreează prezența femelelor pe teritoriul lor, dar nu pot permite ca alți masculi să conviețuiască pe același teritoriu, nici măcar să fie în trecere. Din cauza agresivității legate de comportamentul teritorial al tigrilor, conflictele dintre ei pot provoca răni grave, uneori cu consecințe letale. Totuși
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
nici măcar să fie în trecere. Din cauza agresivității legate de comportamentul teritorial al tigrilor, conflictele dintre ei pot provoca răni grave, uneori cu consecințe letale. Totuși, majoritatea scenelor agresive se sfârșesc cu poze și sunete amenințătoare. Masculii se împrietenesc repede cu femelele și sunt gata chiar să împartă cu ele hrana. În sălbăticie tigrii se alimentează îndeosebi cu copitate. Tigrul bengalez preferă cerbii, sambarii, căprioarele axis, porcii sălbatici și nilgaii. Tigrul siberian vânează și el cerbi, mistreți, dar și cerbi sika, căprioare
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
capturată, însă cel mai des se întâmplă invers. Elefanții indieni sunt o pradă imposibilă pentru tigri, de aceea aceștia îi evită pe cât posibil, deși câteodată le atacă puii. A fost înregistrat un caz în care un tigru a ucis o femelă adultă de rinocer indian. Uneori tigrii atacă animale domestice (câini, vite, cai, măgari). Obișnuiesc să mănânce nuci, iarbă, fructe, dar numai în sezonul cald. Pe teritoriul întregului său areal, tigrul se află în vârful piramidei trofice și aproape că nu
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
nu au din instinct abilitatea de a vâna, ci și-o formează luând lecții de la mama lor. Tigrii captivi nu pot vâna și chiar manifestă frică față de animalele pe care semenii lor le vânează în sălbăticie. Masculii sunt poligami, iar femelele poliandre. Împerecherea poate avea loc oricând, dar este mai frecventă în lunile noiembrie-aprilie (decembrie-ianuarie la speciile nordice). Pentru a evita împerecherea între rude, femela preferă să se împerecheze cu masculi din regiuni relativ îndepărtate. În regiunile slab populate, o femelă
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
manifestă frică față de animalele pe care semenii lor le vânează în sălbăticie. Masculii sunt poligami, iar femelele poliandre. Împerecherea poate avea loc oricând, dar este mai frecventă în lunile noiembrie-aprilie (decembrie-ianuarie la speciile nordice). Pentru a evita împerecherea între rude, femela preferă să se împerecheze cu masculi din regiuni relativ îndepărtate. În regiunile slab populate, o femelă este urmărită de un singur mascul. Dacă masculii sunt mai mulți, între aceștia uneori apar conflicte pentru dreptul de a se împerechea cu o
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
femelele poliandre. Împerecherea poate avea loc oricând, dar este mai frecventă în lunile noiembrie-aprilie (decembrie-ianuarie la speciile nordice). Pentru a evita împerecherea între rude, femela preferă să se împerecheze cu masculi din regiuni relativ îndepărtate. În regiunile slab populate, o femelă este urmărită de un singur mascul. Dacă masculii sunt mai mulți, între aceștia uneori apar conflicte pentru dreptul de a se împerechea cu o femelă. Competiția însă nu este una acerbă, deoarece femela permite mai multor masculi să se împerecheze
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
preferă să se împerecheze cu masculi din regiuni relativ îndepărtate. În regiunile slab populate, o femelă este urmărită de un singur mascul. Dacă masculii sunt mai mulți, între aceștia uneori apar conflicte pentru dreptul de a se împerechea cu o femelă. Competiția însă nu este una acerbă, deoarece femela permite mai multor masculi să se împerecheze cu ea (prin aceasta asigurând generației viitoare o puternică varietate genetică) Atunci când un mascul simte, după marcajele femelei, că aceasta e în călduri, el începe
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
relativ îndepărtate. În regiunile slab populate, o femelă este urmărită de un singur mascul. Dacă masculii sunt mai mulți, între aceștia uneori apar conflicte pentru dreptul de a se împerechea cu o femelă. Competiția însă nu este una acerbă, deoarece femela permite mai multor masculi să se împerecheze cu ea (prin aceasta asigurând generației viitoare o puternică varietate genetică) Atunci când un mascul simte, după marcajele femelei, că aceasta e în călduri, el începe să se comporte diferit (comportamentul Flehmen), schimbându-și
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
dreptul de a se împerechea cu o femelă. Competiția însă nu este una acerbă, deoarece femela permite mai multor masculi să se împerecheze cu ea (prin aceasta asigurând generației viitoare o puternică varietate genetică) Atunci când un mascul simte, după marcajele femelei, că aceasta e în călduri, el începe să se comporte diferit (comportamentul Flehmen), schimbându-și grimasa feței. Pentru a-și „rezerva” partenera, masculul îi marchează teritoriul cu urina sa, deși aceste „rezervări” sunt ignorate de alți masculi, care își fac
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
sunt ignorate de alți masculi, care își fac propriile marcaje în același loc. Tigroaica este capabilă de fecundare numai câteva zile pe an, timp în care împerecherea are loc de mai multe ori pe zi, însoțită de sunete puternice. Majoritatea femelelor nasc pentru prima oară la vârsta de 3-4 ani, iar perioada dintre două nașteri este de 2-2,5 ani, în unele cazuri 3-4 ani. Gestația durează 97-112 zile, în medie 103 zile. Tigroaica își aranjează culcușul în locuri greu accesibile
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
între pietre, în desișurile de trestii. Poate folosi una și aceeași ascunzătoare mai mulți ani la rând. Tigrișorii se nasc în martie-aprilie, câte doi-trei, mai rar unul singur și încă mai rar câte cinci-șase. Dacă toți puii se nasc morți, femela este capabilă să nască alți tigrișori peste 5 luni. În primele zile puii sunt absolut neajutorați, au greutatea de 1,3-1,5 kg, și încep să vadă în jurul celei de-a șaptea zi. Primele 6 săptămâni se hrănesc doar cu
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
și-i va mânca. La 8 săptămâni tigrișorii sunt capabili să iasă din culcuș și să-și urmărească mama. Devin independenți la 18 luni, dar rămân cu mama până la vârsta de 2-3 ani, uneori până la 5 ani. O dată deveniți independenți, femelele rămân aproape de teritoriul mamei, în timp ce masculii străbat distanțe lungi în căutarea unui teritoriu; dacă sunt puțini tigri în regiune, ei ocupă un teritoriu liber, iar dacă nu, sunt nevoiți să cucerească teritoriul altor masculi. Femelele ating maturitatea sexuală la 3-4
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
5 ani. O dată deveniți independenți, femelele rămân aproape de teritoriul mamei, în timp ce masculii străbat distanțe lungi în căutarea unui teritoriu; dacă sunt puțini tigri în regiune, ei ocupă un teritoriu liber, iar dacă nu, sunt nevoiți să cucerească teritoriul altor masculi. Femelele ating maturitatea sexuală la 3-4 ani, iar masculii la 4-5 ani. O femelă poate aduce pe lume 10-20 tigrișori pe tot parcursul vieții, din care circa jumătate mor de mici. Tigrul trăiește până la 26 de ani. În legătură cu urmărirea permanentă a
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
distanțe lungi în căutarea unui teritoriu; dacă sunt puțini tigri în regiune, ei ocupă un teritoriu liber, iar dacă nu, sunt nevoiți să cucerească teritoriul altor masculi. Femelele ating maturitatea sexuală la 3-4 ani, iar masculii la 4-5 ani. O femelă poate aduce pe lume 10-20 tigrișori pe tot parcursul vieții, din care circa jumătate mor de mici. Tigrul trăiește până la 26 de ani. În legătură cu urmărirea permanentă a tigrului de către om și cu schimbarea mediului de trai, numărul de indivizi al
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
fel ca cea a teniei. Ascarida, numită popular limbric, este un vierme cilindric parazit de culoarea alb-gălbuie și are o lungime de circa 15-20 centimetri. Orificiul bucal se află la capătul anterior, iar cel anal se află la capătul posterior. Femelă depune circa 200.000 de ouă zilnic în intestinul omului sau al altor animale. Ele sunt eliminate cu excrementele gazdei. Ouăle ajungâng în corpul omului sănătos și se transformă în larve, provocând ascaridioza. Majoritatea viermilor inelați au corpul cilindric, segmentat
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
îndelungat, deoarece glandele intestinale ale acestei animale secretă o substanță anticoagulanta, numită "hirudină". Ea este utilizată în medicină (în pecial specia Hirudo medicinalis). Oxiurul trăiește în intestinul gros. Ei sunt mici de vreo 5-12 milimetri și au culoare albă. Noaptea femelele ies în jurul orificiului anal și depun ouă determinând mâncărime. Având mâinile murdare, ouăle pot ajunge în corp și provoca oxiuraza. Trichinele au o lungime de 3-4 milimetri. De obicei ei se află în mușchii șobolanului și ajung la porc în
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
vibratilă are o structură similară cu gulerașul citoplasmatic al choanocitelor de la spongieri. Aparatul genital-majoritatea speciilor de plathelminți sunt hermafrodite (o excepție notabilă de la această regulă fiind genul Schistosoma, aparținând clasei Trematoda și care pot provoca boli grave la om). Gonada femelă este împărțită in 2 segmente: segmentul vitelogen care indeplinește funcția de producere a celulelor viteline și segmentul germigen care produce ovule. La speciile cu intestin prezent glandele vitelogene merg în paralel cu traiectul acestuia, astfel facilitându-se absorbția substanțelor nutritive
Platelminți () [Corola-website/Science/300023_a_301352]
-
penis. Orificiile genitale se deschid la unele specii separat iar la altele se unesc într-un por comun. Reproducerea și dezvoltarea platheminților-fecundarea este internă și încrucișată având loc prin copulare sau depunerea spermatoforului la suprafața corpului. La speciile cu gonadă femelă unitară ouăle sunt de tip ectolecit. La unele turbelariate marine larva amintește de larva trocoforă, prezentă la grupul spiraliilor (Filum Annelida, Filum Mollusca, Filum Nemertini). Speciile parazite au cicluri evolutive mult mai complexe în care apar mai multe generații (și
Platelminți () [Corola-website/Science/300023_a_301352]
-
decât media; lumgimea maximă înregistrată este de 53,3 cm, iar cel mai greu biban a avut 1,91 kg. Bibanii ating maturitatea sexuală între unu și trei ani în cazul masculilor și între doi și trei ani în cazul femelelor. Depunerea icrelor are loc la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, depunând între 5000 și 100000 de ouă printre alge sau ramurile copacilor care au devenit imerși. După fertilizare, puii eclozează între 11 și 27 de zile, în funcție de temperatură
Biban galben () [Corola-website/Science/313118_a_314447]
-
sunt păsări foarte retrase, iar perechile deseori își fac cuib în clădiri. Pupăza este renumită pentru lipsa de igienă și mirosul neplăcut pe care îl emană. În general, dușmanii pupezei evită cuiburile ei din cauza mirosului neplăcut degajat de pui, de femelă, de excremente adunate în cuib și de resturi de mâncare. De aici au pornit diferitele legende legate de particularitățile cuiburilor lor. În perioada împerecherii răsună frecvent strigătul ei „up-up-up" sau „uu-puu-puup", de la care i se trage și numele. Strigătul ei
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
în cutii construite special pentru păsări (cuiburi artificiale). Cuibul este simplu, fără așternut special, este slab conturat și căptușit sărăcăcios cu plante, pene, lână, cârpe etc. Are miros neplăcut datorită excrementelor semilichide ce se adună aici în perioada creșterii puilor. Femela depune pe fundul de rumeguș al scorburii 5-8 ouă, începând de la sfârșitul lui aprilie până la începutul lui mai. Ouăle sunt eliptice, netede, mate, uneori punctate cu pori evidenți, colorate cenușii, gălbui, oliv sau verzui spre cafeniu. Coaja se pătează în
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
până la începutul lui mai. Ouăle sunt eliptice, netede, mate, uneori punctate cu pori evidenți, colorate cenușii, gălbui, oliv sau verzui spre cafeniu. Coaja se pătează în cuib. Incubația durează 16-19 zile. Clocitul începe înaintea încheierii pontei și este asigurat de femelă. În perioada clocitului, masculul îi aduce de mâncare. Femela părăsește cuibul doar seara și dimineață pentru scurt timp. Cât clocește, la femelă se dezvoltă glanda uleioasă de la baza cozii, din care, în caz de primejdie, se proiectează un lichid brun-negricios
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]