9,472 matches
-
niveluri se regăsește în grupul nominal "eroul nostru": acest termen nu se referă la Julien Sorel decât în măsura în care acesta este personajul principal al povestirii pe care o citim. În anumite texte asistăm chiar la nașterea unei adevărate ficțiuni secundare în ficțiunea principală, o ficțiune secundară care implică un narator și un naratar: Încotro? Puțin ne pasă. Nu face decât să treacă prin povestirea noastră. Nu-l veți mai revedea 103. Aici vedem cum personajul dispare atât din povestire, cât și din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în grupul nominal "eroul nostru": acest termen nu se referă la Julien Sorel decât în măsura în care acesta este personajul principal al povestirii pe care o citim. În anumite texte asistăm chiar la nașterea unei adevărate ficțiuni secundare în ficțiunea principală, o ficțiune secundară care implică un narator și un naratar: Încotro? Puțin ne pasă. Nu face decât să treacă prin povestirea noastră. Nu-l veți mai revedea 103. Aici vedem cum personajul dispare atât din povestire, cât și din scena narativă. Deicticul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spionaj, de exemplu) există o corespondență relativ simplă între acțiunile eroului și enunțurile de "prim-plan", nu aceeași este situația în cazul povestirilor elaborate. Autorul are capacitatea de a repartiza după bunul său plac enunțurile pe cele două planuri. În ficțiunea literară, repartizarea enunțurilor între cele două planuri se supune unor constrângeri prin excelență textuale. Ea nu decurge direct din semnificatul verbelor. În acest sens, autorul deține o mare libertate; semnificația unui text poate fi modificată considerabil prin schimbarea ordinii celor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discursul raportat, ci apare ca o enunțare efectivă. În schimb, într-un roman, discursul citat nu este decât o fațetă a narațiunii, el nu are autonomie. Mai mult chiar: noțiunea de discurs "raportat" nu este tocmai pertinentă în cazul unei ficțiuni romanești. Nu se poate vorbi de discurs "raportat" decât dacă se acceptă cadrul fixat de instituția literară. De fapt, narațiunea nu raportează enunțuri anterioare mai mult sau mai puțin modificate, ci le creează din toate componentele, precum sunt și cele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care citează. În aceste condiții, "fidelitatea" discursului direct apare ca o pură convenție literară: nu se știe cum ar putea fi infidele enunțurile din discursul direct, de vreme ce au același grad de realitate ca discursul care citează. Pe acest plan, constrângerile ficțiunii nu sunt cele din vorbirea curentă. Când citim în Familia Thibault de Roger Martin du Gard: După trei ani, parcă îi mai aud accentul, cuvintele. Începuse să vorbească încet: "Iată adevărul, iată-l..." (Sorellina) avem aici un joc de-a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în cadrul general al teoriei "polifoniei".) PHILIPPE G., 1997 Le Discours en soi. La représentation du discours intérieur dans les romans de Sartre, H. Champion, Paris. (Plecând de la cazul lui Sartre, o largă reflecție asupra problemelor puse de monologul interior în ficțiunea literară.) ROSIER L., 1999 Le Discours rapporté. Histoire, théories, pratiques, Paris-Bruxelles, Duculot. (O amplă sinteză despre diversele tehnici de discurs raportat care privilegiază continuitățile între ele.) Exerciții 5.1. În următoarele două texte, găsiți fragmentele care aparțin discursului raportat. Precizați
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Mathildei" sau "preceptorul copiilor domnului de Rênal" trimit la un individ prin intermediul unei proprietăți care este, la rândul ei, contingentă: "amantul Mathildei" ar fi putut foarte bine să fie altul decât Julien Sorel. După cum se observă, analizăm numele personajelor de ficțiune ca și cum ar fi nume de ființe reale. Ar putea părea ciudat, de vreme ce actele pe care le fac aceste ființe fictive, proprietățile care le sunt atribuite se delimitează total de textul în care figurează: Julien Sorel nu mai apare în alte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
categorie: aveam de-a face cu o metaforă pe care cititorul o deduce dintr-un anumit număr de seme comune coloanei și paiului. 7.12. Un început de povestire Începuturile povestirilor sunt interesante în ceea ce privește anafora. Pentru a-și situa universul ficțiunii, naratorul trebuie să introducă un anumit număr de elemente noi în domeniul de cunoaștere propriu cititorului. Să analizăm primele rânduri din Capodopera necunoscută de Balzac (1845): Într-o dimineață friguroasă de decembrie, spre sfârșitul anului 1612, un tânăr îmbrăcat în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
memorie, marcând empatia naratorului față de personajul său care îi întruchipează sinele; această scrisoare dureroasă pe care o scrie în mijlocul tărăboiului și al copiilor îndârjiți: este o folosire aparte; ne-am fi așteptat la o folosire bazată pe memorie, însă construind ficțiunea celui care citește peste umărul naratorului homodiegetic, ne confruntăm cu o folosire deictică; fără îndoială, cititorul nu percepe referentul vizat, ci naratorul este cel care îl descrie printre rânduri modificându-i numele ("dureroasă pe care o scrie în mijlocul tărăboiului și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mutații, echivalări neașteptate și divorțuri senzorial-conceptuale, amputări, puneri în paranteză, extrapolări, dizolvări în anarhetip, circuite și scurtcircuite ale sensului, oximoroane devastatoare, ulcerații ale logicii, reduceri la derizoriu și caricatural, lichefieri, dar și jivrări stilistico-retorice, într-un carnaval nesfârșit nu al ficțiunii artistice, ci al ficționării conceptelor. Omul devine captiv al simbolului, fiindu-i indiferent că viața se scurge în gândirea despre viață, că sufletul alveolează nu starea, ci interpretarea. Iată-mă pe mine captivul situației arhetipale descrise de Sadoveanu. Elemente comune
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
pe baza acestor cărți trimise în ciuda tuturor riscurilor. A.S. Dumneavoastră despre Jurnal în Nicolae Steinhardt și paradoxurile libertății: "Avatarurile politice ale Jurnalului fericirii se constituie într-o narațiune (vai! deloc ficțională) mult mai complexă, mult mai labirintică". Ce este, totuși, ficțiune în Jurnal? Este ficțiune în Jurnal? G.A. Bine, asta e o problemă generală legată de jurnal. După cum se știe, jurnalele au fost considerate mult timp "literatură de frontieră", sintagmă ce are mai multe accepții. E vorba de raportul ficțiune-nonficțiune
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
trimise în ciuda tuturor riscurilor. A.S. Dumneavoastră despre Jurnal în Nicolae Steinhardt și paradoxurile libertății: "Avatarurile politice ale Jurnalului fericirii se constituie într-o narațiune (vai! deloc ficțională) mult mai complexă, mult mai labirintică". Ce este, totuși, ficțiune în Jurnal? Este ficțiune în Jurnal? G.A. Bine, asta e o problemă generală legată de jurnal. După cum se știe, jurnalele au fost considerate mult timp "literatură de frontieră", sintagmă ce are mai multe accepții. E vorba de raportul ficțiune-nonficțiune, literar-nonliterar. Din perspectiva valorii
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de literatură de frontieră. În mod deosebit în Est, jurnalul și memoriile devin texte de recuperare a unei memorii pierdute, de unde și succesul lor. Cred că tot ce se scrie în Jurnalul fericirii ține de o experiență autentică. Dacă prin ficțiune înțelegem invenție, atunci Jurnalul fericirii nu are nicio treabă cu aceasta. Pe de altă parte, Jurnalul fericirii nu e doar un jurnal de transcriere a unor experiențe personale, e un jurnal de idei... A.S. Totuși Steinhardt mărturisește în Monahul de la
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Mărturisire recunoaște că într-un fel a trăit experiențele în imediatul lor și într-un alt fel le trăiește din perspectiva depărtării. Între momentul trăirii și momentul consemnării e o întreagă istorie. Dacă această resemnificare a experienței prin rememorare înseamnă ficțiune, atunci putem spune că în Jurnalul fericirii există ficțiune. A.S. Dacă nu, Jurnalul ar rămâne în sfera literaturii, în primul rând, prin ceea ce Paul Cornea teoretizează ca fiind, "convenția expresivității"? G.A. Există și opinii după care literarizarea sau expresivitatea
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în imediatul lor și într-un alt fel le trăiește din perspectiva depărtării. Între momentul trăirii și momentul consemnării e o întreagă istorie. Dacă această resemnificare a experienței prin rememorare înseamnă ficțiune, atunci putem spune că în Jurnalul fericirii există ficțiune. A.S. Dacă nu, Jurnalul ar rămâne în sfera literaturii, în primul rând, prin ceea ce Paul Cornea teoretizează ca fiind, "convenția expresivității"? G.A. Există și opinii după care literarizarea sau expresivitatea, estetizarea în memorii ar duce la o formă de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Ilie Gyurcsik și Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 2001. Sângeorzan, Zaharia, Monahul de la Rohia Nicolae Steinhardt răspunde la 365 de întrebări, Editura Humanitas, București, 2004. Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. IV, David.Litera, București Chișinău, 1998. Simion, Eugen, Ficțiunea jurnalului intim, vol. 1-3, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001. Simion, Eugen, Genurile biograficului, vol. I-III, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2008. Simuț, Ion, Incursiuni în literatura actuală, Editura Cogito, Oradea, 1994. Tănase, Stelian, Anatomia mistificării, Editura Humanitas
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acestor lucrări dramatice o certă valoare documentară, mai vizibilă și mai ascuțită, după cât mi se pare, decât aceea a prozei contemporane. Superior a fost, de altfel, și impactul lor asupra publicului, căruia îi ofereau posibilitatea de a regăsi în spațiul ficțiunii propriile sale dileme, simpatii și aversiuni. Jucând la București, în 1851, o piesă intitulată Tuzu calicul, Matei Millo aducea în scenă „un respectabil boier cu barbă albă și cu giubeaua de samur, care a făcut să râză numerosul public cât
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
discernămînt și măsură. O democrație supranațională nu se poate împlini decît printr-o totală schimbare de optică, susceptibilă a impune așadar o altă filozofie a istoriei, dincolo de "ideologia lui Wille zur Macht a marilor puteri"45. Națiunile nu sînt simple ficțiuni juridice, cu care se poate opera oricum, ci produse ale istoriei, realități în care memoria joacă un rol decisiv. Statele create pe acest temei, statele-națiuni, nu sînt nici ele realități efemere sau neglijabile. Unii analiști prevăd chiar o lungă fuziune
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
viu "că, în relația dintre putere și poezie, puterea reală e de fapt a poeziei". În Arhitecții utopiei: Eugen Barbu și Facerea lumii, Angelo Mitchevici analizează excelent modalitatea complexă prin care un fals istoric este legitimat într-o operă de ficțiune angajată ideologic. Eugen Barbu, scriitor de talent, dar cu o activitate ideologică sulfuroasă în lumea literară, realizează, pe lângă romane "curate", precum Groapa ori Princepele, și cărți comandate. Dintre acestea, Facerea lumii (1964) avea sarcina de a crea o mitologie apocrifă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sociologul român al romanului sesizăm o pledoarie pentru pluralism, moderație și nuanțare; despărțirea de gauche-ismul sociologului francez se produce în primul rând pentru că "reducția cu care operează Grivel are la bază convingerea că (...) romanul e de fapt ideologie convertită în ficțiune; or, este impropriu a gândi așa, pentru că literatura este un "domeniu prin excelență al individualizării și specificității"64. Mai mulți autori, Jean-Paul Sartre, Lucien Goldmann, structuraliștii - susține P.C. - "polemizând cu tendințele rutiniere și dogmatice pretinse uneori, din păcate, a reprezenta
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
socoti pe cei din străinătate, iar dintre aceștia destul de mulți nu erau etnici români, pentru a nu mai vorbi de faptul că între 1924 și 1944 niciunul dintre secretarii generali ai PCR nu a fost un etnic român. Forjarea unei ficțiuni istorice a constituit nu doar un simplu act de propagandă, ci o necesitate pentru noul partid care avea să își elimine toți competitorii și regimul democratic pluripartitist în numai trei ani. Cele două romane ale lui Eugen Barbu plombau aceste
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de un egoism total, misoginie moderată, gusturi elevate, o cultură mai degrabă mondenă, căci nu citește cărți. Dimensiunea decadentă a personajului, din nou Eugen Barbu exploatează o serie de locuri comune, vine nu numai din dandysmul său, ci și din ficțiunea genealogică pe care o prezintă în fața naivei Eva. Proprietarul de cai o plimbă pe la vechile reședințe ale domnitorilor munteni, Comana, Mogoșoaia, Câlniștea, Fundenii-Doamnei etc. și îi prezintă o serie de morminte de mari boieri ca fiind cele ale strămoșilor săi
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
este mai receptivă la acest fenomen, dar în practica literară din ultimii ani remarcăm literaturizarea deliberată, mistificatoare a epistolei, care-și pierde astfel autenticitatea, prospețimea, relevanța existențială. Cele mai fascinante epistolare sunt acelea în care viața, trăitul glisează insesizabil în ficțiune, devenind mare literatură. De aceea, cred, avea întrucâtva dreptate Livius Ciocârlie să considere că "lectura corespondențelor poate contribui la ieșirea literaturii din solipsism, tocmai pentru că obligă la mișcarea repetată între viață și text"2. Din acest punct de vedere, corespondența
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care a manifestat, de asemenea, o propensiune aparte pentru arta epistolară, una nu lipsită de maliție, prodigioasa-i corespondență citindu-se și astăzi cu viu interes. Condamnat la singurătate, autoexilându-se, Ion D. Sîrbu găsește în acest supliciu privilegiul evaziunii în ficțiune, oferindu-și luxul libertății interioare, al lucidității, scriind pentru sertar și trimițând în eter "scrisori către bunul Dumnezeu". Citind aceste scrisori, avem totodată impresia că, asemeni personajelor din jurnal, cu care se întreține diaristul, destinatarii epistolelor se transformă cu toții, imperceptibil
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-și luxul libertății interioare, al lucidității, scriind pentru sertar și trimițând în eter "scrisori către bunul Dumnezeu". Citind aceste scrisori, avem totodată impresia că, asemeni personajelor din jurnal, cu care se întreține diaristul, destinatarii epistolelor se transformă cu toții, imperceptibil, în "ficțiuni ale singurătății", parteneri de dialog imaginar, dând autorului exilat la Craiova-Isarlâk șansa supraviețuirii, prin cuvânt, în literatură. Cred că Ion D. Sîrbu nu a ratat șansa aceasta. Bibliografie Opera lui Ion D. Sîrbu (selectiv) Sîrbu Ion D., Jurnalul unui jurnalist
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]