7,390 matches
-
1-2, pp. 64-69. Mitocaru, Victor, (1999), "Problema limbii naționale în publicistica lui Eminescu", în Ateneu, nr. 1, 1999, p. 1. Mitrea Șerban, Henrieta, (2006), Limbajul politic în democrație, Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale, București. Morris, Charles, (2003), Fundamentele teoriei semnelor, traducere de Delia Marga, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca. Munteanu, Cornel, (1992), "Pamfletul eminescian", în Familia, nr. 1, p. 11. Munteanu, Eugen, (2005), Introducere în lingvistică, Editura Polirom, Iași. Munteanu, George, (1973), Hyperion, I. Viața lui Mihai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de Lucia-Magdalena Dumitru, Editura Teora, București, 2000, p. 230. 16 Elena Dragoș, Introducere în pragmatică, Casa Cărții de Știință, Cluj, 2000, p. 54. 17 Ioan Oprea, Curs de filosofia limbii, Editura Universității Suceava, Suceava, 2001, p. 8. 18 Charles Morris, Fundamentele teoriei semnelor, traducere de Delia Marga, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2003, p. 33. 19 Algirdas-Julien Greimas, Despre sens. Eseuri semiotice, traducere de Maria Carpov, Editura Univers, București, 1975, p. 35. 20 Ibidem, p. 36. 21 Dicționar de Științe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unei logici "situaționale", Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1995, p. 94. 245 Umberto Eco, O teorie a semioticii, ediția a II-a revăzută, traducere de Cezar Radu și Costin Popescu, Editura Trei, București, 2008, p. 23. 246 Charles Morris, Fundamentele teoriei semnelor, traducere de Delia Marga, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2003, p. 21. 247 Traian D. Stănciulescu, La început a fost semnul. O altă introducere în semiotică, Editura Performantica, Iași, 2004, p. 77. 248 Umberto Eco, op. cit., p.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de învățământ. Conținuturile educației generale cunosc un proces de extensiune, prin integrarea, pe lângă ariile curriculare tradiționale, circumscrise unor discipline consacrate în planurile de învățământ, a unor tematici interdisciplinare, în special din sfera de studiu a „noilor educații”. Curriculum general reprezintă fundamentul pe care aptitudinile speciale pot fi dezvoltate”. (Carmen Crețu, Curriculum diferențiat și personalizat, vol. I, Editura Polirom, Iași, 1998) Curriculum specializat pe categorii de cunoștințe și aptitudini se focalizează pe îmbogățirea și aprofundarea competențelor, pe exersarea abilităților înalte, pe formarea
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
18. Ciobotaru, A, coord., 2002 - „Teatrul și comunicarea didactică”, Editura „Spiru Haret”, Iași 74 19. Cristea, S., 1996 - „Metodologia reformei educației”, Hardiscom, Pitești 20. Cristea, S., 1996 - „Pedagogia generală. Managementul educației”. Editura Didactică și Pedagogică, București 21. Cristea, S., 1994 - „Fundamentele pedagogice ale reformei învățământului”, Editura Didactică și Pedagogică, București 22. Crostea, S., 2004 - „Managementul organizației școlare”, Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București 23. Cristea, M., 1994 - „Sistemul educațional și personalitatea”, Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București 24. Crișan, A., (coord
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
există o istorie unică, există imagini ale trecutului propuse din puncte de vedere diferite"29. Această "criză a ideii de istorie" o antrenează indubitabil pe aceea a ideii de progres, și, implicit, pune sub semnul întrebării noțiunile de subiect și fundament. Însă această "experiență de sfârșit a istoriei" pe care o propune postmodernismul și de care ne vorbește Vattimo nu exclude, ci chiar implică necesitatea recuperării tradiției (postmodernism activ). În critica literară, de asemenea, "metaficțiunile istoriografice"30 sunt cercetate acum din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
istoricitate, structuralismul acționând sincronic și nu diacronic (din moment ce sistemele sunt permanent stabile); "propovăduirea" unui determinism total, deoarece se referă doar la structuri anonime, care ar exclude libertatea, inițiativa sau alegerea; însăși definirea conceptului de structură, care pare a masca chiar fundamentul metafizic pe care dorește să-l combată, și anume subiectul. În plus, structuraliștii mai sunt criticați pentru "universul de o radicală incertitudine" pe care îl deschid o dată cu concepția asupra limbajului, care, din punctul lor de vedere, face mai mult decât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1960, "se organizează în jurul unei familii de concepte, împărtășește asumpții metodologice și o sensibilitate generală care atacă metodele și conceptele moderne pe care le consideră totalizatoare și reducționiste"78. În acest "atac" au intrat utopiile, principiile și credințele modernismului în fundamente absolute, obiectivitate, scheme deterministe de explicare, postmodernismul deschizându-se mai curând înspre contingență, spontaneitate, chiar haos, scepticism (de multe ori radical), relativism și nihilism. Dar trăsăturile postmodernismului în genere sunt și acelea ale paradigmei sale: aceasta nu trebuie privită în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care să dețină legi, ci mai degrabă putem vorbi despre o logică și o ideologie a modernității, cu o serie de caracteristici specifice. Remarcând faptul că istoria adjectivului "modern" este mult mai lungă decât cea a modernității, Baudrillard subliniază importanța fundamentelor filosofice și politice care s-au consolidat în secolele XVII și XVIII (în special filosofia lui Descartes și cea a Iluminismului), prin intermediul cărora modernitatea a devenit în special o idee. Revoluția industrială, progresul științei și tehnicii, diviziunea muncii au introdus
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
totuși că atât Jameson, cât și Lyotard și Habermas, deși au perspective foarte diferite asupra fenomenului postmodern, "au ridicat importanta problemă a fundamentării socio-economice și filosofice a postmodernismului în postmodernitate. Dar a presupune o relație de egalitate între cultură și fundamentul ei, mai degrabă decât a admite cel puțin posibilitatea unei relații de contestare și subversiune, înseamnă a uita lecția complexei raportări a postmodernismului la modernism: păstrarea implusurilor inițiale de opoziție ale modernismului atât ideologice, cât și estetice și respingerea, la fel de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lecția complexei raportări a postmodernismului la modernism: păstrarea implusurilor inițiale de opoziție ale modernismului atât ideologice, cât și estetice și respingerea, la fel de puternică, a ideii sale fundamentale de autonomie formală"137. Prin urmare, deși postmodernitatea reprezintă o condiție a postmodernismului, fundamentul pe care prima îl instituie trebuie să poată fi din principiu criticabil și contestabil, instituind astfel o dialectică interesantă între stabil și subversiv. Un alt exemplu în ceea ce privește lipsa unei înțelegeri unitare a acestui cuplu terminologic este oferit de The Routledge
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fenomene, bazându-se pe asemănările dintre ele. Astfel, postmodernismul, susține Eagleton, se referă la o formă a culturii contemporane sau la un stil cultural ce "reflectă ceva din această schimbare epocală, într-o artă lipsită de adâncime, descentrată, lipsită de fundament, autoreflexivă, ludică, derivată, eclectică, pluralistă, artă care relativizează granițele dintre cultura "înaltă" și cultura "pop", ca și între artă și experiența cotidiană"141. De partea cealaltă, postmodernitatea trimite la o perioadă istorică specifică, fiind în special un stil de gândire
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
numește "pensiero debole" ("gândirea slabă"), o teorie care privește ființa și raționalitatea ca fiind incluse într-un proces de diminuare, de "slăbire". Introducerea unei gândiri "negative", care să descopere reziduurile metafizice și pretențiile totalizatoare conduce la o adevărată "criză a fundamentelor" și a întemeierii. Negativitatea nu este aplicată raporturilor sociale, ci "trăsăturilor metafizice ale gândirii, dintre care prima între toate este "forța" pe care ea a crezut întotdeauna că trebuie să și-o atribuie în numele accesului ei privilegiat la ființa ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și a întemeierii. Negativitatea nu este aplicată raporturilor sociale, ci "trăsăturilor metafizice ale gândirii, dintre care prima între toate este "forța" pe care ea a crezut întotdeauna că trebuie să și-o atribuie în numele accesului ei privilegiat la ființa ca fundament"166. Chiar dacă expresia "gândire slabă" este fără doar și poate o metaforă și chiar un paradox, după cum înșiși autorii mărturisesc, ea intenționează să realizeze o bifurcație plecând de la rațiunea dominatoare, fiind "un mod de a spune provizoriu, poate chiar contradictoriu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trebuie, în propru-i cadru, să se depotențeze, să cedeze teren, să nu se teamă de a da înapoi către acea presupusă zonă de umbră, să nu rămână paralizată față de pierderea reperului luminos, unic și stabil, cartezian"167. Lipsa întemeierii, a fundamentelor, a constrângerilor "tari" ale normativității devin astfel repere ale discursului postmodern care atenționează astfel că filosofarea nu mai poate fi realizată în sensul cartezian, tradițional. În această direcție, mulți critici consideră că postmodernismul în calitate de mișcare filosofică poate fi caracterizat prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu ca un un curent cu adevărat nou, de sine stătător. 2.3.3.2. Postmodernismul ca un tip de criză în interiorul modernismului David Harvey pornește de la o premisă de bază: postmodernismul nu poate gândit ca un fenomen independent de fundamentul social și economic, astfel încât transformările culturale care s-au desfășurat în special din 1960 încoace și care au ocupat un loc central în dezbaterile teoretice "nu s-au întâmplat într-un vacuum social, economic și politic". În acest sens, teza
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a fi un discurs autoritarist, ce nu creează alternative viabile vocabularului dat. Alternativa este dată de discursul retoric, care accentuează ideea de contingență, o destabilizează pe aceea conform căreia ar exista căi unice de punere a problemelor și nu presupune fundamente care să implice în mod esențial și constrângător un set de teme și argumente anterioare, care se articulează sub forma unei "ordini naturale". Din perspectiva construirii unui tip de societate bazat pe idei liberale și pe principiul solidarității, discursul retoric
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului Transformările sesizate la nivelul limbajului au efecte vizibile asupra teoretizării și practicii discursivității postmoderne. Intertextul, hipertextul sau colajul sunt experimente deja realizate, indicând existența unor trăsături proprii ale scriiturii actuale, cum ar fi lipsa fundamentelor, descentrarea, supralicitarea. De la Nietzsche și Heidegger încoace se acceptă că în filosofie s-au instituit un suflu și un stil nou, care refuză sistematizarea, gândirea categorială și consistența, apropiind astfel scriitura filosofică de cea literară. Acuzați de a fi epigonii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
așeze în spațiul defectuos dintre lume și scriitură. Descoperirea "structurilor" discursive de profunzime prin care Baudrillard introduce sau subscrie acestor idei va fi un alt obiectiv al secțiunii următoare. Dacă scriitura actuală se vrea a fi de-centrată, lipsită de fundament și mereu în agon cu metanarațiunile, aceasta își asumă, de asemenea, o serie de riscuri, cum ar fi inconsistența, exagerările, lipsa argumentelor. Mai mult decât atât, posibilitatea transformării acestor discursuri în unele asemănătoare celor deconstruite, crearea altor concepte tari, în pofida
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în viața cotidiană obiectivul principal atât al operei sale timpurii, cât și al celei târzii. Primele sale trei cărți se concentrează pe direcțiile în care cultura, ideologia și semnele funcționează în viața cotidiană, în timp ce opera târzie continuă incursiunile în deconstruirea fundamentelor vieții semnelor în societate"421. Diferența abordării acestui subiect față de cele ale teoriilor marxiste rezidă chiar și în modalitatea în care este conceput consumul; Baudrillard se opune împărțirii între specialiști ai producției (economie), ai ideologiei (semne, cultură) și dialecticieni, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teorii, cât și în aceea a rizomului, Deleuze și Guattari procedează convergent cu efortul lui Derrida de a interpreta filosofia occidentală în termenii logicii binare și de a o deconstrui prin pluralizare, diseminare, valorizarea diferenței, a multiplicității și a negării fundamentelor. Se poate adăuga acestui demers de subminare a schemelor conceptuale binare și de destabilizare discursivă și strategia seducției, teoretizată de Baudrillard, care obține efecte similare în planul discursului. Micropoliticile dorinței deconstruiesc cuplurile opozitive clasice, iar acest lucru se observă și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la anihilarea sensului și la conturarea perfectă a imploziei: "Constat, accept, asum, analizez a doua revoluție, cea din secolul XX, a postmodernității, care este imensul proces de distrugere a sensului, egal distrugerii anterioare a aparențelor"435. Sensul are nevoie de fundamente pentru a se construi; într-o epocă transparentă și lipsită de profunzime, acesta este "înghețat", deschizând calea nihilismului și a melancoliei, drept trăsături de bază ale omului postmodern. În locul dispărutului "mod de producție", Baudrillard începe să teoretizeze "modul de dispariție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de validitatea lor. [...] Textele baudrillardiene sunt de asemenea carnavalești prin aceea că distrug obișnuitele granițe academice și transgresează limitele discursului academic, angajându-se într-un tip diferit de practici textuale și joc"436. Așa cum conceptul de carnaval era la Bahtin fundamentul eliberărilor de constrângeri, la fel și discursul lui Baudrillard prezintă eliberarea de principiile, fundamentele și presupozițiile dominante și constrângătoare ale modernității, care conduce la destabilizarea ierarhiilor și la amestecul contrariilor sau al genurilor. La fel cum carnavalul desemnează o sărbătoare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
granițe academice și transgresează limitele discursului academic, angajându-se într-un tip diferit de practici textuale și joc"436. Așa cum conceptul de carnaval era la Bahtin fundamentul eliberărilor de constrângeri, la fel și discursul lui Baudrillard prezintă eliberarea de principiile, fundamentele și presupozițiile dominante și constrângătoare ale modernității, care conduce la destabilizarea ierarhiilor și la amestecul contrariilor sau al genurilor. La fel cum carnavalul desemnează o sărbătoare care nu se desfășoară sub auspiciile patetismului sau ale încrâncenării, ci cu voioșie, dar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
către un înțeles sau un principiu de bază, acum Baudrillard consideră că mai degrabă putem vorbi despre diseminare și de un fel de forță "antigravitațională" în cadrul producerii discursive. De asemenea, aceste tipuri de afirmații, alături de textul Oublier Foucault, au pus fundamentele criticii sale asupra puterii văzută în accepțiune clasică, dar aplicată condițiilor actuale. Alături de centralitate, dispare și instanța puterii, sursa ei nu mai poate fi identificată cu exactitate, fiind de o asemenea manieră diseminată în societate, încât reperarea în termeni de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]