7,253 matches
-
și ezitantă a generalului Ferdinando Lanza, în vârstă de 75 de ani. În timp ce două coloane de garibaldieni au atacat perimetrul exterior al orașului, o parte a populației, împreună cu 2.000 de deținuți eliberați din închisorile locale, s-au ridicat împotriva garnizoanei. Când soldații au fost împinși de pe o mare parte din pozițiile lor, generalul Lanza le-a ordonat să bombardeze orașul vreme de 3 zile, cauzând moartea a 600 de civili. Până la 28 mai, Garibaldi controla cea mai mare parte din
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
Lanza a cerut armistițiu; flota napolitană a părăsit portul. Trupelor Bourbonilor li s-a ordonat să se îndrepte spre est și să evacueze insula. O insurecție izbucnită în Catania la 31 mai, condusă de Nicola Fabrizi, a fost înăbușită de garnizoana locală, dar ordinul de plecare către Messina a însemnat că acest succes tactic al napolitanilor nu a avut niciun rezultat practic. La acea vreme, doar Siracusa, Augusta, Milazzo și Messina mai rămăseseră în mâinile regatului celor Două Sicilii. Între timp
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
corpul ofițeresc. Aceste fricțiuni au dus la conspirații în întreaga țară, mai ales în cadrul armatei. Lupta armată a început atunci când un grup de conspiratori condus de un tânăr cadet de la școala ofițerilor de la Varșovia, Piotr Wysocki, a luat arme din garnizoana lor la 29 noiembrie 1830 și a atacat Palatul Belvedere, sediul principal al Marelui Duce. Ultima scânteie care s-a produs în Varșovia a fost un plan rusesc de a folosi armata poloneză pentru a suprima Revoluția franceză din iulie
Revolta din Noiembrie () [Corola-website/Science/321345_a_322674]
-
împotriva guvernului mexican al lui Santa Anna deoarece acesta a abolit constituția democratică din 1824, a dizolvat Congresul Mexicului și legislativele statelor și și-a asumat controlul dictatorial asupra întregii țări. După capturarea unor mici avanposturi și după înfrângerea tuturor garnizoanelor mexicane din regiune, texanii au format un guvern provizoriu și au întocmit o declarație de independență. Sute de voluntari din Statele Unite ale Americii s-au îndreptat spre Republica Texas pentru a o ajuta să-și cucerească independența. Două regimente de
Bătălia de la San Jacinto () [Corola-website/Science/321352_a_322681]
-
sirian. Flota franco-britanică distrusese forțele navale otomane din Marea Roșie încă de la începutul războiului. Portul Jidda a fost atacat pe 10 iunie 1916 de 3.500 de arabi, care au fost sprijiniți de pe mare de vasele de război și hidroavioanele britanice. Garnizoana otomană s-a predat pe 16 iunie. Până la sfârșitul lunii septembrie 1916, arabii preluaseră cu ajutorul Royal Navy controlul asupra orașelor de coastă Rabegh, Yenbo, Qunfida și luaseră aproximativ 6.000 de prizonieri otomani. În Hejaz erau cantonați în acel moment
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
cămile, 5.300 de infanteriști, dotați cu patru tunuri de munte Krupp, zece mitraliere. Proviziile erau transportate cu 380 de cămile de povară. Acest convoi, care se îndrepta spre Weijh, a fost reaprovizionat de vasele militare ale Royal Navy. În timp ce garnizoana de 800 de otomani se pregătea să respingă atacul ce avea să vină dinspre sud, dinspre nord a atacat o subunitate de 400 de arabi și 200 de britanici debarcați de pe vasele Royal Navy pe 23 ianuarie 1917. Orașul Wejh
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
Navy pe 23 ianuarie 1917. Orașul Wejh a capitulat după lupte care au durat 36 de ore, iar otomanii au renunțat la atacul pe direcția Mecca și au ocupat în schimb poziții defensive în Medina. De asemenea, otomanii au plasat garnizoane mici de-a lungul căii ferate Hejaz. Forța arabă, organizată în trei grupuri mari, și-a crescut efectivele la aproximativ 70.000 de oameni, înarmați cu 28.000 de puști. În timp ce grupul lui Ali amenința Medina, Abdullah opera dinspre Wadi
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
În 1918, cavaleria arabă și-a crescut mult efectivele și a fost capabilă să asigure informații prețioase aliaților cu privire la pozițiile otomane. De asemenea, cavaleria arabă a hărțuit neîntrerupt liniile de comunicație otomane, a atacat coloanele de aprovizionare, căile ferate și garnizoanele mai mici ale acestora. Arabii au obținut o victorie foarte importantă pe 27 septembrie, când o întreagă brigadă otomano-germană a fost distrusă în timpul retragerii ei din Mezerib în dreptul satului Tafas. În parte și datorită acestei ultime victorii, ofensiva britanică de la
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
văzută ca o amenințare majoră a secesiunii republicii de Federația Iugoslavă. De asemenea, era acuzată că sprijină activ rebeliunea sârbă din Krajina, iar la jumătatea anului 1991 majoritatea croaților o priveau ca pe o forță ostilă. În scopul eliminării amenințării garnizoanelor JNA și al rezolvării problemei lipsei proprii de armament greu, guvernul croat a ordonat, pe 14 septembrie 1991, un atac asupra garnizoanelor și depozitelor de arme ale JNA de pe tot cuprinsul teritoriul controlat de guvern - ofensivă supranumită Bătălia Cazărmilor. Acestea
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
iar la jumătatea anului 1991 majoritatea croaților o priveau ca pe o forță ostilă. În scopul eliminării amenințării garnizoanelor JNA și al rezolvării problemei lipsei proprii de armament greu, guvernul croat a ordonat, pe 14 septembrie 1991, un atac asupra garnizoanelor și depozitelor de arme ale JNA de pe tot cuprinsul teritoriul controlat de guvern - ofensivă supranumită Bătălia Cazărmilor. Acestea erau deja asediate de circa două luni, dar forțele croate nu încercaseră, până în acel moment, să le captureze. Rezultatul ofensivei a fost
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Orientale. Luptele înverșunate pentru fiecare stradă au cauzat Armatei Populare Iugoslave pierderi semnificative, unul din generalii angajați în Ministerul Sârb al Apărării calificându-le drept „fără rost”. Estimările privind pierderile JNA sunt complicate de lipsa cifrelor oficiale. Fostul comandant al Garnizoanei Novi Sad, generalul în retragere Andrija Biorčević, nu și-a putut aminti câți oameni a pierdut, dar a declarat că nu crede că cifra depășește 1.500 de morți. Biorčević a explicat că în timpul asediului Vukovarului „majoritatea acțiunilor de luptă
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
vot ("civitas sine suffragio"). Regiunea Campania a dus la creșterea puterii Romei și a măririi forței sale de muncă. În 327 războiul a început iarăși între samniții de pe dealuri și cei așezați în câmpia din Campania. Samniții au întemeiat o garnizoană la Napoli — orașul locuit de greci. Din nou, cei de la câmpie au solicitat ajutor Romei și din nou Roma a mers la război împotriva samniților. Curând romanii s-au confruntat cu samniții în mijlocul văii râului Liris, începând astfel Al Doilea
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
Balcanilor Mici locuită, în principal, de românii urmași ai populației din fosta provincie Moesia Secunda, pe care izvoarele contemporane i-au pomenit sub termenul generic de vlahi . Curând, răscoala din 1185 s-a întins cu repeziciune, insurgenții reușind să alunge garnizoanele bizantine. Vâlvătăile mișcării au cuprins, treptat, noi și noi localități, lățindu-se spre târgurile și așezările mai depărtate . S-au alăturat răsculaților mase importante de bulgari, precum și grupuri de pecenegi, uzi și cumani, toți nemulțumiți de fiscalitatea excesivă bizantină și
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
istoricul român Eugen Stănescu, referindu-se la începuturile răscoalei, sublinia că sub conducerea lui Petru și Asan, boierii din Târnovo, populația vlahă și bulgară ajutată de românii de la nord de Dunăre și de cumani, s-au răsculat, izbutind să distrugă garnizoanele bizantine . În aceste condiții, în toamna anului 1185, Petru și Asan și-au încununat capul cu o coroniță de aur, și-au meșterit și-au pus în picioare încălțăminte de culoare roșie , însemne ale puterii imperiale. Actul în sine marca
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
pătrunzând în regiunea răsculaților și neîntâlnind nici o rezistență, pe de o parte, încrezându-se în asigurările de supunere ale localnicilor întâlniți în cale, pe de altă parte, s-a mulțumit cu distrugerea prin foc a grânelor și cu instalarea unor garnizoane în cetățile numeroase ale răsculaților. Mai mult, întorcându-se în capitală, Isac al II-lea Anghelos a început să se laude cu izbânda sa. Dar, între timp, căpeteniile răscoalei căpătând ajutorul cumanilor, au intrat în patria lor, în Moesia, pe
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
îndrepte atenția, concomitent, spre răsărit și spre apus. O eventuală încercare a răsculaților de a-și întinde autoritatea și asupra Dobrogei s-ar fi putut solda cu un eșec grav. Teritoriul fostei provincii Scythia Minor era relativ bine apărat de garnizoanele și de flota bizantină. Prezența bizantinilor în Dobrogea acelor vremuri este dovedită, nu numai de izvoarele literare, ci și de documente arheologice, numismatice și sigiliografice. La Isaccea, de pildă, s-au descoperit, până în prezent, două sigilii care au însoțit scrisori
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
nu pericliteze independența Sloveniei, și a respins ultimatumul JNA. Ambuscadele au continuat pe tot parcursul zilei, în diferite locuri. Forțele slovene capturează tunelul strategic Karawanken care traversa Alpii la granița cu Austria, precum și zece tancuri JNA lângă Nova Gorica. Întreaga garnizoană JNA de la Dravograd - 16 ofițeri și 400 de soldați, plus echipamentul - se predau, iar garnizoanele de la Tolmin și Bovec cad, de asemenea, în mâinile slovenilor. Armele capturate sunt redistribuite rapid către forțele slovene. Au loc alte ambuscade, iar forțele STO
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
zilei, în diferite locuri. Forțele slovene capturează tunelul strategic Karawanken care traversa Alpii la granița cu Austria, precum și zece tancuri JNA lângă Nova Gorica. Întreaga garnizoană JNA de la Dravograd - 16 ofițeri și 400 de soldați, plus echipamentul - se predau, iar garnizoanele de la Tolmin și Bovec cad, de asemenea, în mâinile slovenilor. Armele capturate sunt redistribuite rapid către forțele slovene. Au loc alte ambuscade, iar forțele STO capturează instalațiile JNA de la Nova Vas, la sud de Ljubljana. Depozitul de muniție al JNA
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
într-acolo. În vatra veche a satului s-au descoperit două monede romane, ceea ce atestă faptul că zona era locuită în primele secole ale mileniului I și că localnicii făceau schimburi comerciale probabil cu daco-romanii din provincia Dacia sau cu garnizoanele romane din sud. Astfel, se poate afirma că localitatea este mai veche decât prima sa atestare documentară. Inițial, localitatea se numea Vama Moldoviței și apare într-un privilegiu comercial din 6 octombrie 1408 în care se stabilește ca toți negustorii
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
proaste, generalul francez a trebuit să lase în urmă grosul trupelor, astfel că mai avea sub ordine la această dată puțin peste 1 500 de oameni. În aceste condiții, Junot avea șanse minime de a captura Lisabona, apărată de o garnizoană de peste 14 000 de oameni și adăpostind o puternică flotă de război. Cu toate acestea, în vidul de putere creat de plecarea intempestivă a familiei Bragança și a guvernului, comandanții portughezi nu au știut dacă ar trebui să trateze forțele
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
Junot să ocupe orașul pe 30 noiembrie. Nestingherit și bine primit de localnici, Dupont a intrat în Vitoria pe 26 decembrie, apoi s-a îndreptat spre Valladolid. În timp ce francezii ocupau Lisabona, britanicii trimiteau 7 000 de oameni pentru a întări garnizoana de la Gibraltar. Acest fapt l-a determinat pe Împărat să trimită „Al 2-lea Corp de Observație al Girondei” de la Vitoria la Valladolid, de unde putea ușor să mărșăluiască asupra capitalei spaniole, dacă circumstanțele ar fi cerut-o. Pentru a menține
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
acțiuni de organizare a românilor basarabeni aflați în diferite centre din Rusia. Astfel, la Odessa, studenții basarabeni au întocmit un manifest intitulat „Către cetățenii pământeni” pe care l-au răspândit în rândurile militarilor români basarabeni frați, în număr mare în garnizoana Odessa 27. Pe de alta parte la Kiev, studenții moldoveni și-au elaborat un „program care cuprindea ca punct de plecare Unirea Basarabiei cu toate provinciile românești”28. La 18 aprilie 1917, în Odessa s-a organizat un mare miting
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
parte la Kiev, studenții moldoveni și-au elaborat un „program care cuprindea ca punct de plecare Unirea Basarabiei cu toate provinciile românești”28. La 18 aprilie 1917, în Odessa s-a organizat un mare miting al ostașilor români basarabeni din garnizoană, la care au participat aproape 10.000 de oameni. Acest miting a fost condus de căpitanul Emanuel Catelli, Pantelimon Halippa, voluntarul Păscăluță și Ion Pelivan, reprezentant al cercului moldovean din Bolgrad. Printre hotărârile luate la acest miting, la loc de
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
a VII-a , a XI-a, a IX-a rusă dar și reprezentanți ai flotei ruse. La 14 mai 1917, la Odessa, s-a construit „Comitetul executiv moldovenesc”, reprezentând ofițerii și soldații români din Odessa, Kerson, Nicolaev și din alte garnizoane 31. Acest comitet s-a declarat pentru apărarea intereselor naționale, menținerea disciplinei, autonomiei, păstrarea libertăților, constituirea de companii moldovenești. Între 21-23 mai 1917 s-a desfășurat la Chișinău un congres al țărănimii organizat de guvernul rus. Prin reprezentanții săi trimiși
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Petrograd au promis ferm că vor fi de acord cu autonomia Basarabiei. Dar când s-a votat această problemă, rușii au recunoscut numai autonomia politică, nu și pe cea teritorială. La 14 mai 1917, adunarea deputaților soldați și ofițeri din garnizoanele Odessa, Cherson si Nicolaev, ținută la Odessa în casa Comitetului împlinitor al Partidului național moldovenesc de pe Ulița Bazarnaia nr. 37, înființează un comitet anume pentru: Aceeași adunare alcătuiește la 19 mai, un comitet de 12 persoane, care își pune ca
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]