KorAP: Find »[drukola/base=geam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...274 275 276 ...656 >

16,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

îmi confirmau faptul că în școală deja se știa că cineva se ducea și venea cu niște roabe mari de la parter la etajul unu. Uitându-mă pe geam, am putut vedea multe siluete ambigue în lumina confuză ce scăpa prin geamurile școlii. Probabil au fost atrași de prezența misterioasă a străinilor. Ce era mai uimitor era faptul că îi vedeam, poate nu tot pe aceiași elevi, întorcându-se cu brațele pline de ceva ce eu nu puteam vedea de acolo, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
scoteau paturile vechi din pod. Am luat-o pe scările dintre corpurile D și E, coborând cât mai rapid la parter. Voiam să văd ce s-a mai întâmplat. Oare plecase camionul? Se închiseseră porțile? Trebuia să mă uit pe geam înainte de a părăsi ultimul etaj, dar acum era prea târziu. Eram deja la etajul doi și mă apucasem să cobor spre unu. Multă zarvă! Câteva râsete izbucneau ici, colo. Cineva spunea glume, poate. Nu se mai auzeau trilurile păsărilor. Mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ca dimineața. Deși m-am împiedicat de câteva cărți care zăceau pe jos, nu m-am obosit să le ridic. Ca în orice început de zi, înainte de a parcurge cei patru kilometri care mă despart de școală, mă uit pe geam să văd dacă vremea s-a schimbat sau nu. De obicei, nu prea se schimbă. Rămâne la fel pentru vreo trei, patru luni, apoi se schimbă radical în decurs de câteva zile și rămâne așa încă vreo trei, patru luni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Pășeam cu grijă, încercând, parcă, să simulăm un vis, crezând pueril, în subconștientul nostru, că ne vom trezi în orice clipă din acest coșmar și că șeful clasei noastre va fi la locul său, în penultima bancă de pe rândul de la geam. Credeam că ne vom trezi ușurați, găsindu-l în fața tablei negre anunțându-ne un picnic sau o ieșire în colectiv în afara orașului. Pășeam încet și cu grijă în acea liniște mormântală. Distanța dintre noi se micșora și nu ne mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
dacă aveau să se întâmple și dacă n-am fi pornit răzmerița. Încercam să-mi închipui posibile mijloace de apărare împotriva celor care vor veni să ne ucidă. Ce puteam face? Și cum? Mi-am dat seama, privind cerul prin geamurile pătate, cum puteam să mutăm echipamentul de care-mi pomenise Soliteraj. Îmi trebuia ajutorul lui Mihail! Visam cu ochii deschiși și nu pot să spun că nu era plăcut. În sfârșit, aveam câteva clipe numai pentru mine. Simțeam că înnebunesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
locul faptei, căci arhitectura școlii mă avantaja pe mine, și nu pe ei. M-am suit din nou pe o margine a peretelui și mi-am strecurat capul înăuntru printr-o fereastră deschisă. Fără a sta pe gânduri, am lărgit geamul și am sărit înăuntru fără a face nici cel mai mic zgomot. Am mers până în fața clasei foarte grăbit, căci pașii delegației se puteau auzi în orice clipă. Am fost surprins să văd că parchetul era curat și că sângele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
cei care se fac vinovați de încălcarea legilor Uniunii. Asemenea comportamente nu pot fi tolerate în cel mai prestigios colegiu al Uniunii! Discursul Inspectorului a mai continuat, dar eu nu l-am putut auzi, căci unul din cei prezenți închise geamul prin care am intrat și ieșit. M-am dat jos de pe margine, unde stăteam chircit și departe de orice priviri iscoditoare, și m-am îndreptat spre masa de elevi în care se aflau și colegii mei. Îmi închipuiam că în urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
sub supraveghere, și presupun că, dacă ar fi avut vreo pușcă sau un pistol și nu ar fi avut ordine precise, ei ar fi cauzat un masacru în curtea interioară. Țevile armelor ne-ar fi luat în cătare de la fiecare geam de la fiecare etaj și, cu disciplina și educația pe care o aveau, aerul ar fi fost în scurt timp plin de mirosul sângelui proaspăt și de izul prafului de pușcă. Câțiva s-ar fi adăpostit sub cadavrele colegilor și ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
primii, ca o lovitură surpriză, iar din urma lor vom veni noi, grosul mulțimii, numerele. Nimeni nu se poate împotrivi numerelor. E bine, zise el încurcat, dar pe unde intrăm? Nu ai văzut că ușile nu pot fi clintite, iar geamurile nu prea pot fi sparte? Nici măcar gloanțele nu cred că pot trece de geamuri. Cum vrei să intrăm noi în școală? Prin pereți? Prin pământ. Rămase puțin timp contrariat, ca și cum ceea ce aș fi spus ar fi fost o blasfemie sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
numerele. Nimeni nu se poate împotrivi numerelor. E bine, zise el încurcat, dar pe unde intrăm? Nu ai văzut că ușile nu pot fi clintite, iar geamurile nu prea pot fi sparte? Nici măcar gloanțele nu cred că pot trece de geamuri. Cum vrei să intrăm noi în școală? Prin pereți? Prin pământ. Rămase puțin timp contrariat, ca și cum ceea ce aș fi spus ar fi fost o blasfemie sau o nebunie, ceva demn de capitolul SF, apoi mintea i se limpezi și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
în școală. Pricepi? Da, pricep. Acuma... pe cine chem să ne ajute? Pe cei cu arme. Cei mai voinici. Lasă vorbă la cei care rămân să se comporte cât mai haotic ca să nu fim băgați în seamă de Gardienii de la geamuri. Apoi, o parte din ei, odată ce noi am intrat în școală, la vreun sfert de oră după ce ne facem nevăzuți, să vină și ei pe unde am intrat noi, ca să ne acopere spatele și să fie ca niște întăriri. Vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
câte unul, prin gangul prin care am mai fost, și ne-am ascuns după gardurile vii, așteptând să ne regrupăm. Mergeam aplecați și grăbiți, atenți să nu facem nici cea mai mică mișcare inutilă, căci puteam atrage atenția celor dinăuntru. Geamurile erau închise, deci puteam să fim cât vroiam de gălăgioși. Gândurile fiecăruia erau, în mare parte, concentrate la ceea ce făceam, căci cea mai mică greșeală putea avertiza Gardienii și să-i pună în gardă. Unii se gândeau unde să pună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
chircit după ușă, întrebându-se cum se ajunsese la așa ceva. Pașii erau aproape de noi. Și mai aproape, și mai aproape! Îi auzeam de după ușa pictată de elevii claselor mici. Îi auzeam și așteptam. Acum au trecut de ultimul set de geamuri. Acuși vor trece de colț și atunci vom sări pe ei! Dar... pașii s-au oprit, iar odată cu ei și bătăile inimilor noastre. S-au oprit chiar atunci când trebuiau să ia colțul și să îi auzim cum se îndepărtează. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ferestrele cu tablele, n-ar trebui să ne mai facem griji în privința gloanțelor de afară. Îmi luase vorba din gură. Și băncile la fel. La fel? zise nevenindu-i să creadă. Vino cu mine! îi zisei. L-am dus la geam și i-am arătat bucata de pământ ce se afla între colegiu și trotuarul străzii. Ca să ajungă ei în școală, trebuie întâi să treacă de grădiniță... mă rog, ce-a mai rămas din ea. Avem mine! Corvium, zise el mândru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corvium, zise el mândru, ești un geniu! Și asta nu-i tot. Știu cum să aducem armele tale deseară. Era molipsitor entuziasmul său. După ce i-am explicat planul meu, de a "rupe" o bucată din acoperișul ce se afla în dreptul geamurilor etajului de la blocul vecin, unde erau armele, și de a le trimite, folosindu-ne de gravitație, până în brațele noastre, cu ajutorul unor frânghii, plecase. De fapt, fugise spre a se întâlni cu Mihail și a-i explica ce avea de făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
nu-l observ, chiar dacă știam că nu-i decât puțin vizibil. Ajunși unde vrusem, l-am găsit pe Velail într-o încăpere ce nu semăna deloc cu fostul laborator. Părea să fi fost transformat în camera personală a lui Constantin. Geamurile erau deja acoperite cu tablele de pe pereți, împiedicând lumina să pătrundă în voie în încăpere. Peste tot erau calculatoare, unele dintre ele, cele mai bune, au fost păstrate, dar celelalte, cele aduse de Soliteraj și de Rezistență, au fost deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
pe Velail, sau făceau ce le spunea acesta. Se întoarse spre mine și începu să-mi vorbească, parcă pentru a se lăuda: Fii atent! Scoase pistolul dintr-un sertar al biroului la care stătea, îl îndreptă spre cel mai apropiat geam și trase câteva focuri. Gloanțele s-au turtit de tabla neagră așa cum făcuseră și în cealaltă cameră. Antiglonț, zise el mândru. Da, Constantin, am descoperit și noi asta, spusei zâmbind ca unui copil mic ce face o mare descoperire și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
lucrau la montarea tablelor antiglonț. Pe unul din ei l-am găsit la etajul doi după ce l-am "căutat" puțin în mințile și amintirile recente ale altora. Ținea în mână un ciocan cât toate zilele și bătea cuie în tencuiala geamului pentru a fixa tabla neagră. Gălăgia și zgomotul erau infernale și nu eram singurul care credea același lucru. Mai mulți Sfetnici erau deranjați. S-au oprit cu toții când am cerut liniște, dar erau debusolați. Ce căutam așa departe de ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
pe cei nouă amici ai tăi și să vii... În al doilea nivel al subsolului, sub laboratorul de biologie, mă completă el. Exact. Vă aștept acolo. Luați-vă câte un hârleț! Sunetul ciocanelor care se izbeau cu putere de rama geamurilor ne-a însoțit până când am intrat în subsol. Acolo, unii elevi își făceau de lucru cu câte un pat care trebuia mutat în altă parte sau cu... instrumente de tăiat? De ce? "Ordinele lui Mihail. Patru camere vor fi transformate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
lumea Guvernului, cum a făcut Baronul. Apoi am primit ordin să vin aici și... iată-mă! Era îndeajuns pentru mine. Ajunsesem deja la etajul doi și treceam pe lângă clasele ale căror uși erau deschise pentru a lăsa lumina să intre. Geamurile erau deja baricadate și în dreptul fiecăruia stătea câte un elev care avea la picior o pușcă armată. O fantă era locul prin care se putea ținti în afară. În încăperi, atmosfera era încordată... știau că suntem în război. La fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ținti în afară. În încăperi, atmosfera era încordată... știau că suntem în război. La fel erau lucrurile și la etajul trei. În acoperiș, stătea câte un elev cu o pușcă cu lunetă la fiecare zece, cincisprezece metri ce privea pe geamul din dreptul lui să vadă vreo mișcare afară. În partea dreaptă, auzeam zgomotul făcut de Mihail și Soliteraj și echipa lor care făceau modificări acoperișului. Am găsit trapa ce dădea afară și ne-am suit pe el, găsindu-ne un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ai lui Vladimir, nici de ai mei. Soarele nu mai exista! În întunericul podului, se auzea doar zarva făcută de Soliteraj. În drum spre el, în acel întuneric, mi-am amintit de un altul. De ce unii își pun lumânări la geamuri noaptea? Nu știi? făcu el mirat. Ciudat. Ei sunt cei care au încredere în Împărat și cred că va reveni. În primii ani ai Guvernului, acestea erau foarte multe, dar, cu timpul, unele flăcări ale credinței s-au stins. Altele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ce era brăzdat ici-colo de fâșii de nori mai negri. O lumină apăru într-un colț, dar dispăru imediat. Apoi o alta, în alt colț! Ce-a fost aia? Un fulger, probabil. E în direct. Un tunet puternic cutremură atunci geamurile și până și zidurile păreau să se mai fi scuturat de praf. Corect! A fost un fulger. Arată-mi tot mapamondul. Poți? Cum adică dacă pot, întrebă el indignat că iscusința îi fusese pusă la îndoială. Începu să tasteze mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
își încetară subit lucrul la șuruburi și încremeniră. Imediat, au venit exploziile! Un clic metalic, țipătul sfâșietor de teamă și teroare al unui Gardian nefericit și sunetul teribil al unei ploi de noroi și membre ce se lovesc de protecția geamurilor noastre, credincioasele noastre table. O mină. Gardienii pășiseră în grădina diavolului! Apoi au fost câteva împușcături, dar s-au oprit. Dați raportul! zisei, mai mult pentru a salva aparențele. Știam că școala nu putea fi cucerită cu forța armelor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
cum a țipat dușmanul tău. Ideea unei revoluții pare încântătoare până când trebuie să pui mâna pe arme, Corvium. Aproape că e romantică... până la fapte. "De ce facem asta, Vladimir?" Pentru ca fiii lor să nu trebuiască s-o facă. Se duse la geamul unei clase. L-am acompaniat. Se uita spre partea cealaltă a străzii, unde, în câteva corturi risipite, doctorii tratau ce-a mai rămas din Gardieni. Parcă se mișcau cu încetinitorul. Nu le vine să creadă că tocmai au luat bătaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]