7,834 matches
-
Dar nu merge nimeni să descarce produsele. Batalionul civil, pestriț și gălăgios care a montat corturile a plecat pe șapte cărări. Ultimul cort a fost montat într-o liniște deplină după atâta hărmălaie. De vină era nu atât oboseala cât generosul foișor care i-a adăpostit rând pe rând pe oamenii noștri pentru a-și reface puterile cu un gât sau mai multe de tărie pentru că pe aici nu se prea bea vin. Cert este că, după ce-au ancorat definitiv
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-și păstra imaginea, fără presiunea asteptării marilor creații de fiecare dată, ceea ce i-a dat libertatea de a fi ea însăși.... vulcanică, asemenea Dragăi Olteanu, subtilă, ca Mariana Mihuț, fină, ca Valeria Seciu, cu hazul special al Tamarei Buciuceanu... bună, generoasă, onestă, candidă, daruită, dedicată și loială profesiei, familiei, prietenilor, cauzelor care îi ieșeau în cale... ca Ada... ... cât de frumos spunea versuri, ce tulburător cânta ... ... valoarea nu are întotdeauna corespondent în notorietate. Valoarea autentică este mai puțin cunoscută sau recunoscută
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
noastră era ca de la fostă studentă, la profesoară: distanță respectuoasă, un pic de teamă (era foarte severă uneori, ca profesoară) și un soi de dragoste ca pentru o soră mai mare. După acest „divorț” stupid, am redescoperit-o! Atât de generoasă, atât de sensibilă, atât de suspicioasă (fiindcă „de prea multe ori fusese rănită de prieteni”), atât de copil, atât de femeie, atât de naivă, atât de nebunatică, atât de talentată, atât de plină de iubire. Cineva, nu-mi aduc aminte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
împăcată cu sine și cu lumea, iertându-i pe toți, să se odihnească într-un colț liniștit, loc situat pe axul răsăritean al bisericii albe ce tronează la baza colinei din vechiul cimitir din Mănăștur. Amintirea personalității sale, complexă, energică, generoasă și altruistă, deschisă, explozivă, temperamentală, năvalnică, cuceritoare, de luptătoare al cărei curaj nu avea limite, devoțiunea și devotamentul față de familie, teatru și fiecare dintre personajele cărora le-a dat viață, intepretându-le pe scena Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași, și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
învățătoarei, ne făceam lecțiile împreună. Pentru serviciile mele, amicul îmi înmâna în fiecare zi, în recreația mare, din partea mamei sale, două felii groase de pâine neagră unse cu untură de porc și magiun, ceea ce pe vremurile acelea reprezenta o răsplată generoasă. Pe la 10 ani am îmbrățișat, după orele de școală, meseria moșilor și strămoșilor, respectiv am devenit cioban. Să mă explic: sora cea mare se măritase cu băiatul unui vecin, student la agronomie în ultimul an. Tip întreprinzător, acesta pe lângă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
foie gras" având s-o cunosc mult mai târziu). Prins de febra educării prin munca din perioada respectivă, după eșecurile succesive în branșa lui Esculap, am început să-mi caut de lucru pe la Forțele de muncă. Am respins câteva oferte generoase casier la o frizerie, ajutor de manipulant la o pompă de gaz etc., oprindu-mă în final la nobila funcție de muncitor necalificat la Fabrica de țigarete. Inițial am fost pus să fac tot felul de munci în curtea fabricii, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doi tineri însurăței. Mutarea de la căminul MAE la noua adresă a avut loc exact ca în filmele neorealiste ale lui Fellini și De Sica: eu, consoarta, 3 saci cu cărți și două valize cu haine, toți și toate în lada generoasă și ospitalieră a unui camion Bucegi pus la dispoziție de MAE. Pentru "prima noapte de dragoste, de somn și visări" am avut la dispoziție o saltea împrumutată de la niște cunoștințe, plus tinerețea și optimismul nostru. În lunile următoare, contra a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
grijulie și cu cinci surori învățasem de mic să cos și să calc, fiind și în acest domeniu de maximă importanță domestică un "self made man". Așa că în seara dinaintea pășirii în "templul diplomației" îmi călcasem cămașa, stropită în prealabil generos cu apretol, de arătam ca un cavaler gata de turnir, pantalonii și haina. În dunga de la pantaloni, dacă nu erai atent, puteai să te tai, iar strălucirea pantofilor era la fel de orbitoare ca o rază laser. (Plimbarea mașinii de călcat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ai generalilor!). Am ajuns la minister, împreună cu ceilalți juni colegi diplomați. Vagonul de tramvai cu care făceam deplasarea, plin la acea oră de "oameni ai muncii", devenise cu noi o seră "sui generis" datorită produselor cosmetice "Miraj" și "Farmec", utilizate generos. Sediul se afla pe atunci pe Bulevardul Republicii, într-o clădire cenușie și prost întreținută. Primele "contacte" le-am avut cu cei de la cadre, pentru completarea de formulare, eliberarea legitimațiilor etc. Am fost întrebat la ce direcție aș dori să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
suișuri și coborâșuri, de experiențe fericite sau dureroase. Am întâlnit în toată această perioadă în minister și în afara lui, oameni a căror prietenie sau colaborare m-au onorat, de la care am avut multe de învățat, minți luminate și suflete curate, generoase, care chiar și în anii aceia dificili, cu partidul și securitatea mereu în preajmă și la pândă, au știut să fie diplomați și intelectuali de o înaltă ținută profesională și morală. Spre surprinderea mea, cel puțin "surprinderea" din perioada de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oameni de cultură, fini și pătrunzători analiști politici, de la care am avut multe de învățat. Buni cunoscători ai realităților românești, urmărind reflectarea acestora cu obiectivitate, admiratori sinceri ai poporului român, atât de încercat, ai istoriei noastre frământate, ai bogatei și generoasei noastre culturi, ai "gurii de rai" numită România. Închei cu o amintire la care mă întorc mereu cu drag: am avut privilegiul de a-l însoți pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic semăna leit cu actorul meu preferat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
discuțiilor avute acasă cu diverși "factori de răspundere" asupra sarcinilor ambasadei, manifestându-mi speranța că fiecare este suficient de bine pregătit profesional pentru a le îndeplini în bune condiții. Am vizitat apoi birourile și spațiile de protocol. Biroul meu era generos și avea o ieșire pe o terasă frumoasă, care prin 5 scări cobora în grădina din față. Celelalte birouri erau mici, cu mobilier de "sindicat". Saloanele erau frumoase, chiar cu un aer de bun-gust, datorită mobilierului vechi, rămas de la foștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
perdeaua rapid la loc o furtună cu tunete și fulgere și puhoi de ape! Ne aflam deasupra selvei braziliene, așa că... Soția dormea ca un copilaș, și la trezirea ei furtuna încetase și s-a bucurat găsind lângă fotoliu o ofertă generoasă de excelente ciocolate braziliene. La aterizare, am fost preluați de serviciul "VIP" al aeroportului, ne-am recuperat bagajele și cu un taxi am plecat spre Consulatul General al României, unde fusesem anunțați. Era trecut de ora 22,00, așa că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
voucherul la recepție, ni s-a repartizat o cameră la etajul 3 și după deschiderea ușii iar ne-am frecat la ochi: era un spațiu uriaș, mobilat cu gust și dotat cu tot felul de butoane și butonașe în jurul patului generos, iar de pe pereți ne vegheau dintr-un tablou ochii severi, mirați și întrebători ai unor nobili spanioli din alte veacuri. Am cercetat apoi baia, care semăna cu cele din serialul cu miliardari americani, "Dallas" (îmi aminteam de băi, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
calificativul de "foarte bine" pentru activitatea desfășurată în anul anterior (menționez că era cel de al 15-lea "foarte bine" de la intrarea, în 1968, în MAE). După doar două zile, aveam să fiu și eu chemat "la ghilotină", primind oferta generoasă de "șef serviciu" la Loto-Pronosport. Fiind o fire "cu picioarele pe pământ", mi-am zis, precum Cezar, "alea iacta est" și m-am prezentat la noul meu loc de muncă. Am fost refuzat întrucât nu aveam "pregătire de bază economică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de modestie o spun, mânuiam problemele mai bine decât ei. Cred că le-am făcut o bună impresie, fiindcă am obținut tot ce ne propusesem și am încheiat un Program de aplicare a Acordului, cu valabilitate de doi ani, foarte generos pentru oamenii de cultură și știință din România. Am avut între două runde posibilitatea să mai și vedem câte ceva din această țară minunată, rezultată din munca tenace, continuă și serioasă a unor meseriași, agricultori, bancheri, marinari și nu în ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ivrit)? E chimică sau nu?" Răspunsul venea imediat: Stai liniștit, iar a căzut în păpușoi și n-a explodat"! O altă alarmă ne-a surprins la restaurantul "București" din Tel-Aviv în timp ce ne delectam cu cei mai minunați mici din viață generoși ca dimensiuni, fragezi, parfumați și mustoși. Cum fiecare casă sau instituție avea o zonă "protejată" împotriva atacurilor chimice (la ambasadă, o cameră cu ferestrele dublate cu folii de plastic), ne-am luat farfuriile și am coborât în beci pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
culturii, Nicolae Cajal, vicepreședinte al Academiei și Adrian Dohotaru, mă deplasam la Viena pentru inaugurarea Centrului Cultural. Centrul era plasat în spațiile unui impozant edificiu din zona selectă a capitalei austriece, proprietate a Academiei Române, făcând parte din moștenirea lăsată de generosul ctitor al "Fundației Elias". Inaugurarea s-a făcut cu fastul necesar, respectiv un concert al Filarmonicii "George Enescu", o expoziție de grafică Marcel Chirnoaga și o recepție oferită de ambasada României. Prezența la Viena îmi permite și unele amintiri "picante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Americii Latine", instituție menită să ni le apropie pe "rudele noastre" de care eram legați genetic, istoric și cultural. Ideea s-a concretizat prin alocarea unui imobil splendid, respectiv fosta vilă a lui Emil Bodnăraș de pe Aleea Primăverii. Spațiile erau generoase, dar trebuiau să prindă viață cu sprijinul ambasadelor latino-americane de la București. I-am convocat ca atare la "sediu" pe șefii de misiuni și pe atașații culturali, le-am prezentat "locația" și i-am invitat să treacă la treabă, respectiv să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
stat, la fiecare reuniune ne onorați cu o cafea și un pahar de apă. Cred că sunt în asentimentul celor prezenți că fondurile acordate amabilei dv. tratații să fie adăugate celor de la telefoane întru beneficiul culturii naționale". Aplauzele au fost generoase și Herr Doktor m-a țintuit nu cu ochii unui medic specialist în geriatrie cum era, ci în chirurgie maxilo-facială, observându-i lucirea scalpelului nu în mână, ci în priviri). La Washington și Ottawa am avut o suită de discuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a diluat, în 2007, la cea de a 145-a aniversare ADIRI, organizând o comemorare. Lui Adrian Năstase aveam să-i mai adresez o propunere, aprobată și ea cu entuziasm crearea unui "Muzeu al diplomației române". Era o idee îndrăzneață, generoasă, având în vedere rolul benefic jucat de diplomație și diplomații români de-a lungul timpului. Pe baza aprobării ministrului, am redactat o circulară către misiunile noastre diplomatice din Europa occidentală, SUA, Canada, Brazilia, Argentina, Mexic, solicitând colaborarea la acest proiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Istorie și Muzeului Militar Central. Am trecut apoi la căutarea unui spațiu și aici excelenta mea propunere s-a împotmolit. După "revoluție", cele peste 200 de partide răsărite peste noapte, unele "de buzunar", altele "de familie", aveau să primească spații generoase. Pentru "Muzeul diplomației" nu s-a găsit! Că nu sunt vremile sub om, ci bietul om sub vremuri"! 1992 Timpul regăsit Întors de un an și jumătate în MAE, așteptam o decizie de plecare la o misiune diplomatică. Fusesem prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spectaculoasă. Am reușit să avem Centre culturale în marile capitale ale Europei și la NewYork. Am ridicat de mai multe ori problema creării unui Centru cultural pentru America Latină, regiune cu 500 de milioane de "veri primari", propunând amenajarea acestuia în generosul edificiu al Consulatului General de la Rio de Janeiro. Nu s-a deranjat nimeni să-mi răspundă. În atare condiții, am luat-o și eu ca românul din Cârțișoara, Badea Cârțan, cel care avea să străbată acum mai bine de 100
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de pe Titanic, în faza ultimă a naufragiului! Am asistat până la finalul "apoteotic", răsplătindu-i cu binemeritate aplauze pe "Maeștrii cântăreți din Rio"!) Le-am vizitat pe toate, pe unele de mai multe ori, și câteodată sălile lor mi-au fost generos oferite pentru organizarea unor acțiuni culturale. M-a atras în mod special Muzeul de Artă Modernă amplasat pe malul oceanului, în Parcul Flamengo, cu grădini proiectate de Burle Marx. Clădirea monumentală a fost inaugurată în 1958 și avea să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pește și fructe de mare. După un scurt popas în portul Abraao și "marketingul" de rigoare, am făcut cale întoarsă, dejunul fiindu-ne oferit la bordul navei. Și ce dejun! Tot ce putea dărui mai apetisant, mai proaspăt și îmbietor generosul ocean, de la langostine și stridii, la dorade și calamar, totul acompaniat de sucuri exotice și de naționala caipirinha. Drumul și la dus și la întors ne-a fost "condimentat" de un grup de dansatori și dansatoare, care ne-au prezentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]