11,589 matches
-
omul meu de chin cu plete lungi de aur Un răstignit pe crucea devorată-n sori. Era el omul prea iubit de timpuri Și ochii lui prelinși pe univers, Un domn de aer și de muze, El, un Iisus pe geniul unui timp prea șters Ce tălmăcește arderea în noapte Și gustă focul de dureri. Era o liniște prea castă În ziua ninsă de visări. Zăceam întinsă fără zgomot Și camera ca un tablou de dor Cu lungi ispite tălmăcind o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acolo recensământul național. După o așteptare care mi s-a părut că a durat ani de zile, timp în care fiii lui Nipon au reușit să priceapă cum funcționează aparatele de acces în stație - eu credeam că toți sunt niște genii în ale tehnologiei - mi-am cumpărat și eu bilet și m-am urcat într-un metrou spre centrul Londrei. Nu aveam destule fonduri pentru un taxi. Metroul era ticsit de lume și toate națiunile pământului aveau un reprezentant la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lemn de santal obținut cu greu, la schimb c-un set de poze cu actori. Fata era o melomană din Dudești. S-a enervat. M-a făcut tocilar. Din clipa aceea am devenit nostalgic. Au Început să-mi placă literatura, geniile inexplicabile, toamna. Toamna mi se părea adecvată nemuririi. În ea cad frunzele moarte. Păsărelele Își ascund ciocul la subsuoară. Plouă subțire. Miroase a fum, a tristețe, a murături. Din pricina pătlăgelelor roșii imature, pe care le asociam cumva insucceselor erotice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mi-a acordat-o, dar i-a plăcut scrisoarea. Mi-a și zîmbit). Ca să mă Întorc la sentimentul eternității ce mă obsedează mai ales În „Cuvinte Înainte”, consider că l-am putea avea cu o condiție, genialitatea. Dacă nu sîntem genii, și e imposibil să fim, fără copii devenim atît de morți, Încît nu mai are nici un rost să Încercăm să avem sentimente sau orice altceva, gripă, de pildă. Pe de altă parte, groaza absolută și pînă-n ultima clipă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are nici un rost să Încercăm să avem sentimente sau orice altceva, gripă, de pildă. Pe de altă parte, groaza absolută și pînă-n ultima clipă a lui Eugen Ionescu În fața morții zgîlțîie și vatămă rău speranța În veșnicie chiar și a geniilor. Se pune Întrebarea ce este veșnicia, dacă nu se pune Întrebarea ce sînt geniile. Fără noi. Pe spinarea cărora stau ei și sug sîngele poporului creator din liga a doua. Nu s-a inventat nici un geniu pe o insulă pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pe de altă parte, groaza absolută și pînă-n ultima clipă a lui Eugen Ionescu În fața morții zgîlțîie și vatămă rău speranța În veșnicie chiar și a geniilor. Se pune Întrebarea ce este veșnicia, dacă nu se pune Întrebarea ce sînt geniile. Fără noi. Pe spinarea cărora stau ei și sug sîngele poporului creator din liga a doua. Nu s-a inventat nici un geniu pe o insulă pustie, Robinson poate fi liniștit. Robinson Crusoe, nu cel al lui Cline. O asemenea vietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
veșnicie chiar și a geniilor. Se pune Întrebarea ce este veșnicia, dacă nu se pune Întrebarea ce sînt geniile. Fără noi. Pe spinarea cărora stau ei și sug sîngele poporului creator din liga a doua. Nu s-a inventat nici un geniu pe o insulă pustie, Robinson poate fi liniștit. Robinson Crusoe, nu cel al lui Cline. O asemenea vietate nu are copilărie. E chinuit de mic. În timp ce copilăria mea s-a desfășurat atît de normal Încît, cu excepția canarului, aproape nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apoi În carte. Filmul fiind tot literatură, una cu impact concentrat, unde totul apare simultan, cuvînt, imagine, sunet. SÎnt avantaje vizibile, numai că și literatura are un atu, care lasă lumina să treacă prin el. Nu-i vorba doar de geniul unui scriitor pe care nu-l poate reda geniul unui regizor, mai este ceva, insesizabil (un truism pe care-l afirmă orice om al muncii), o imponderabilă ce permite literaturii să existe, altfel ar fi fost Înghițită de film chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
impact concentrat, unde totul apare simultan, cuvînt, imagine, sunet. SÎnt avantaje vizibile, numai că și literatura are un atu, care lasă lumina să treacă prin el. Nu-i vorba doar de geniul unui scriitor pe care nu-l poate reda geniul unui regizor, mai este ceva, insesizabil (un truism pe care-l afirmă orice om al muncii), o imponderabilă ce permite literaturii să existe, altfel ar fi fost Înghițită de film chiar Înainte de inventarea lui. Pentru că trăsăturile fizionomice ale cinematografului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ascultat pentru prima oară aceea care avea să-i devină prietenă și protectoare, văduva N. von Mekk. Extaziată, femeia-l cheamă după concert pe directorul Conservatorului și-i cere amănunte despre tînărul compozitor. Directorul, care nu Întrevăzuse nici urmă de geniu la Ceaikovski, ca orice director, Își dă Însă seama c-ar putea profita de interesul subit al aristocratei indecent de melomane și bogate, pentru a repara acoperișul instituției. Astfel Încît Îi spune că bietul geniu o duce greu, ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu Întrevăzuse nici urmă de geniu la Ceaikovski, ca orice director, Își dă Însă seama c-ar putea profita de interesul subit al aristocratei indecent de melomane și bogate, pentru a repara acoperișul instituției. Astfel Încît Îi spune că bietul geniu o duce greu, ca noi toți, se luptă cu problemele mărunte de zi cu zi. Replica lui von Mekk e legendară, entuziasmantă chiar și-n ficțiune, conturînd idealul precis al oricărui artist: „Ceaikovski nu are voie să se lupte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mărunte de zi cu zi. Replica lui von Mekk e legendară, entuziasmantă chiar și-n ficțiune, conturînd idealul precis al oricărui artist: „Ceaikovski nu are voie să se lupte cu greutățile de zi cu zi. El trebuie să compună, un geniu nu-și poate pierde vremea cu altceva. De mîine-i voi acorda o rentă lunară. În afară de asta, se poate muta oricînd dorește la conacul meu de la Frolovskoie, unde nu va avea nimic altceva de făcut decît să scrie”. Cum subtitrarea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
anului. Premii care ridică semne de Întrebare dacă nu de mirare. În primul rînd, ca să te Încumeți să faci film după o carte monumentală, În care elementul fascinație este dat de o voce, ar trebui să ai cîteva scăpărări de geniu. Dacă nu le ai, și Schlndorff nu le are nici noaptea, te Înhami să copiezi pur și simplu scenele gata cîntate la tobă. Nu intervii, nu te uiți, nu inserezi nici măcar o respirație, și ai și justificarea totală, e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
copacii filmați În manieră Wajda, ritmul lent, simbolistica subțire a replicilor, bine cel puțin că pe ăla-l doare-n cur În final, peste George Constantin procurorul , Îmbrăcat Într-un costum alb și cu o pălărie cochetă de pai peste geniul său actoricesc de-a dreptul Înspăimîntător, și ajung În sfîrșit la Prea tîrziu. (De remarcat cît de bine vorbește regizorul despre filmele sale, textele orale sînt mai bune decît scenariile.) Prea tîrziu despre mineri. Ce șochează de la primele secvențe este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
grav decît să duci oameni În beciuri, fiindcă din beciuri mai poți ieși, dar din cult nu, fiind el unul al morții, moartea mintală a cîtorva generații; acest gînditor În rime a inventat glorioasele-n veci sintagme Danubiul GÎndirii și Geniul Carpaților, de ți se ridică pe spinare vîrful Omu, și cîte altele asemenea a mai inventat din pană, cu toate că era cum a spus disident și Încă unul dintre primii, dintre cei obsceni. Mă Întreb așa, ca om de la blocuri, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-un fel epidermice, răspîndite peste tot, ale fetelor torturate și sacrificate (să ne amintim că-n primele pagini Mundt dă un sens sacrificiului, aici nu e cazul. Jodie Foster nu e scriitoare.), și, plutind deasupra tuturor, cu Anthony Hopkins geniu rafinat al răului, fermecător, nemilos, psihiatru, canibal, lacom, ce ascultă un concert pentru pian În vreme ce mănîncă limba unui polițist aflat Încă la datorie și exercită constant o stranie fascinație asupra lui Jodie, asupra noastră și a lui Ridley Scott, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Parker. Într-un film foarte lung, Bird, Clint Eastwood, un regizor surprinzător și mai Înalt decît actorul cu același nume, mai ridat, demonstrează ca la tablă cît de puțin pricepe din ce se-ntîmplă cu artiștii, mai ales dacă sînt de geniu. O experiență similară am trăit și-n Doors, unde Oliver Stone Își expune și el goliciunea pe-o astfel de temă, viața unui artist, piatră de Încercare pentru orice regizor, cum spunea Odobescu. Pentru a evita pericolul romanțării, aceste filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
filmul Parker, Însă n-ar fi putut, regizorul ăsta nu trișează, el are nevoie de imaginea unui muzician sau a unei disperări pe care-o cunoaște, autohtone, așa că ni-l desenează pe Sașa, un saxofonist Înalt și slab, bîntuit de geniu, și ca atare complet necunoscut dar intrînd des În crize de delirium tremens și Împrietenindu-se, aparent, cu un șofer de taxi care-l tot culege de prin șanțuri ori de la poliție. Doi oameni Înspăimîntător de diferiți, așadar condamnați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar durerea provocată de o asemenea interogație e insuportabilă. Despre Picasso ni se spune doar cît de imoral se purta el cu femeile, cum le trata ca pe niște curve ordinare ce erau, cum sufereau ele minate pe dinăuntru de geniu, cum Îi făceau acestuia tot mai deși copii, care nu-l prea interesau, rezultînd că pe pictor nu-l interesa decît centrul de greutate al doamnelor. În afară de-o singură scenă - unde explică de ce preferă să lucreze În atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vremuri deloc Îndepărtate. Tardiva dar lăudabila admirație pentru notoriul academician ar trebui să oblige Cambridge-ul să mănînce salam murat În soia zece ani. Și gheare de găini scheletice. Să acorde același titlu, chiar dacă puțin mai postum, și omului cu inițiativa, geniul criogeniei, al munților, răchitei, al tuturor. Din Bordel aflăm ce-ar putea Însemna dragostea pentru femei: „a. Uau! b. Bip! Bip! c. Plof! d. Crac! e. Vrum! Vrum!” Asta-n cazurile obișnuite, cînd femeia face dragoste c-un elicopter. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o frază fulgurantă a lui Benedict Ionescu. „SÎntem garanția că Revoluția n-a fost confiscată.” Adică garanția că n-a confiscat-o poporu’. În toiul Înțelepciunii electorale românești, care votează stînga și Tudor Vladimirescu, se ițește o poezie amarnică dedicată geniului Împușcat, Bocet pentru ăl bătrîn. Evident că-i a lui Păunescu. El plînge pe rimă și se Întreabă de ce l-am omorît pe ăl bătrîn, care nu ne-a făcut nimic, decît că ne-a fost baci și noi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o face. Precizez Încă o dată, mîna, totuși, parcă-i prea puțin. Pe aceeași pagină sînt expuse și cîteva curcubee din gîndirea mai actuală decît prezentul a tovarășului Kim Ir Sen: „Istoria nu merge Înapoi. Istoria merge Înainte”. Tot mai puține genii pe pământ, tot mai mulți delincvenți, vezi Cazier. Revistă tulburătoare din care extrag articolul „Cum se face dragoste În grup”. Mai Întîi se face un grup. Apoi se face dragoste. Cele două activități pot fi independente. Pentru noi, românii, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
comitetul PRM. Asta-mi aduce aminte de primul număr al revistei, unde Corneliu scria că nu există nici o deosebire Între cei care-au mîncat rahat cu polonicul (autoaluzie) și cei care l-au mîncat cu lingurița, În canalizata eră a geniului. Această viziune patriotic-culinară justifică Întru totul afirmația potrivit căreia ei nu ne-au mințit niciodată. Nu poți și să minți și să te hrănești cu materia mai sus pomenită În același timp, indiferent de instrumentul utilizat pentru nutriție. În Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai tîrziu, În istoria literaturii române.” Aha. „Profesorii Facultății de Drept vor evoca acest proces ca pe unul din procesele celebre ale timpurilor noastre.” Iar Facultatea de Psihiatrie va ilustra frustrările de la maturitate ale celebrului personaj, exemplificînd cu bucățele de geniu În formol. Care, În timpul vieții, a mai făcut cîteva afirmații cu caracter postum, la o conferință de presă a partidului ce-i poartă numele. „Timp de 200 de ani mamele turcoaice Își speriau copiii cînd nu erau cuminți și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întreaga lume socialistă, În perioada de stagiu medicii făceau la Început cercuri largi În jurul meu, de parc-aș fi fost o pietricică aruncată-n mijlocul lor cînd deschideam gura și-l bălăcăream cu ochii săriți din cap probabil misterios pe Geniul Carpaților, credeau că sînt provocator, așa și eram, mi se părea că sînt curajos și mi-era teamă, dar nu reușeam să mă abțin, să tac, o boală, poate, de asta și detest anii tinereții, inclusiv armata care face crevase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]