8,202 matches
-
a murit când aveam doi ani, așa că nu pot spune că l-am cunoscut. Adevărul e că n-am fost în viața mea într-un spital până acum, dacă facem abstracție de Spitalul de urgență și Casualty. Cum mergem pe hol, trecând de inscripții înspăimântătoare ca „Oncologie“ și „Boli renale“, îmi dau încă o dată seama cât de protejată am fost până acum. Ajungem la camera 465 și Luke se oprește. — Asta e, zice. Ești pregătită? Bate încet în ușă și, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și să ții minte numele oaselor. Înseamnă să descoperi cum e făcută ființa umană în ansamblul ei - nu numai fizic, ci și mental și spiritual. Uau. Trebuie să recunosc, sunt impresionată. N-am văzut niciodată vreun doctor englez stând pe hol și ținând discursuri înălțătoare despre profesia de medic. De regulă doctorii nu fac decât să treacă grăbiți pe lângă tine, cu o privire iritată. — Înțeleg că ți-ai dorit să fii medic dintotdeauna, nu? continuă spre mine, cu un surâs. — Ăă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui tati priviri complice de mai multe ori în drum spre ușă. — Ei, ești pregătită? aruncă tati în treacăt. Bagă cheia în broască și dă ușa la perete. — Surpriză! strigă amândoi la unison, și îmi cade fața. Vechiul tapet din hol a dispărut. Vechea mochetă a dispărut și ea. Totul a fost refăcut în culori deschise și proaspete, cu parchet nou de sisal și spoturi luminoase. Privirea îmi urcă șocată pe scări, unde un bărbat în salopetă vopsește balustradele; pe palier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gâfâiam, Suze începuse să plângă, iar Ernest se uita la mine ca la o criminală în serie sau așa ceva. Și apoi, chiar și după ce a fost hrănit, a continuat să țipe în neștire toată seara... — Iisuse! zice Danny, intrând în hol. Ce-ai pățit? Arunc o privire în oglindă și tresar, șocată. Sunt palidă, stoarsă de vlagă, am părul pleoștit și ochii goi de orice expresie. Evident, nu m-a ajutat în nici un fel faptul că în avionul spre casă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
poate lega. Cred că vrea să mă ajute s-o fac pe Robyn să-și bage mințile în cap. Și probabil că vom crea un precedent pentru o situație de genul ăsta, și zeci de fotografi o să ne pozeze pe holul tribunalului și o să fie exact ca în Erin Bronckovich! Am primit ieri scrisoarea dumneavoastră, spune Garson Low. Și am fost destul de intrigat de dilema în care vă aflați. V-ați băgat într-o încurcătură pe cinste. — Știu, zic. De-asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am făcut probe peste probe la rochia Vera Wang până acum o săptămână. Însă, într-o noapte, Danny mi-a bătut la ușă, extrem de radios. M-a târât până sus, la el în apartament, m-a tras după el pe hol și a deschis larg ușa de la camera lui. Și am rămas mută de uimire. De la distanță pare o rochie albă de mireasă în stil tradițional, cu corsaj strâns pe corp, fustă plină și romantică și trenă lungă. Însă, pe măsură ce te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
torsul egal. — Cred că da, spun, cu un ușor tremur al vocii. Mă mărit. Mă mărit pe bune. Crezi că e bine că fac asta? zic, glumind doar pe jumătate. Păi, cred că da. Tati se uită în oglinda din hol și-și îndreaptă cravata de mătase. Îmi aduc aminte că i-am spus lui mani, chiar în prima zi în care l-am cunoscut pe Luke: „Băiatul ăsta o să țină pasul cu Becky a noastră“. Îmi întâlnește privirea în oglindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de dentiști. Plecăm cu toții spre oraș, hurducându-ne în camioneta lui Pere, un amic de familie peruan. Intrăm în orașul prăfuit, ne îndreptăm către centrul pestriț și oprim într-o străduță îngustă presărată cu tarabe multicolore. Ne îndreptăm spre un hol lung, întunecat și îngust, deasupra căruia este un semn de cabinet dentar, trecem printr-un grilaj din fier și intrăm într-un cabinet larg, aerisit. Miguel, dentistul, ne întâmpină zâmbitor, ridicându-se de la biroul împodobit cu un craniu și niște
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe țăruși cam la un metru de nivelul solului, bănuiesc pentru a se proteja de inundație în caz de revărsare a râului. Parterul este o singură încăpere cu rolul de bucătărie, magazie și cameră de zi; la etaj este un hol cu televizor și trei camere fără uși. Carola mă conduce către una dintre ele, complet goală, mă întreabă dacă am sac de dormit, răspund afirmativ și camera devine a mea. El Oriente Petrec timpul discutând cu Carola și studiind împrejurimile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
culcare destul de devreme, parte din oboseală, parte din economie de energie: electricitatea provine de la o baterie în spatele casei care intră în funcțiune seara pentru câteva ore apoi casa este scufundată în întuneric. La etaj există bec și prize doar pe hol lângă televizor, în rest lumânările sunt principala sursă de lumină. Intru la mine în cameră, a cărei unică mobilă este constituită dintr-o plasă contra țânțarilor, îmi întind sacul de dormit pe podeaua de lemn, sub plasa de țânțari, îl
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
face câte ceva unii taie grăsimea, alții curață ceapă, separă carnea de grăsime, toată lumea muncește și conversează în același timp, întro armonie de-a dreptul impresionantă. Ajungem și în casă la un moment dat, construită complet diferit față de casa lui Guillermo: holul de intrare, apoi o cameră dormitor, cu cinci-șase hamacuri suspendate claie peste grămadă și o bucătărie improvizată pe veranda din spatele casei, alcătuită dintr-un aragaz antic și o grămadă de oale aruncate pe jos. Toaleta este inexistentă și, spre deosebire de casa
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
valoarea lor arheologică, exotică sau sentimentală (în funcție de client), ci numai pentru valoarea lor dramatică : vizita Otiliei la bișnițarul căminului, biletul de autobuz pe care i-l oferă un necunoscut pe la spatele controloarei, pachetul de Kent cumpărat de la un bișnițar în holul unui hotel și uitat pe biroul de recepție al altui hotel, dezolarea glacială și lividă, ca de morgă, a ambelor stabilimente fiecare dintre aceste detalii e ales pentru puterea sa de a sugera o întreagă lume și, în același timp
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
m-au invitat la masă, însă timpul nu-mi permitea să mai rămân deoarece pierdeam trenul spre Buzău. Îmi aduc aminte ce groaznic era. Nu prindeam loc și obosit cum eram, după zece ore de muncă pe șantier, adormeam pe hol. Lumină nu prea era și mulți dădeau peste mine, sau chiar mă călcau în picioare. La început aduceam câte 100 de ziare, apoi numărul a crescut. Biserica a început să lucreze, să tipărească tot felul de cărți, broșuri și pliante
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
conf. contractului de construire nr.1578/9112.08.1976. La data de 4.IV.1990, în baza înștiințării 10/372, MAE i-a repartizat și apartamentul 1 de la parterul imobilului situat în str. Dr. Lister 63, sector 5, 4 camere + hol + dependințe. ICRAL Cotroceni i-a încheiat C.I. nr. 236/27 IV.1990. DAN IOSIF (ex-senator, fost consilier prezidental, membru PDSR) La data de 1.1.1990 locuia în str. Baicului nr. 1, bloc 401 A, apart. 18/22, sector 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Un cetățean român de origine palestiniană, pe numele său Abdel Kamel Kader, este suspectat de implicare în operațiuni financiare ilicite și în acțiuni teroriste. El trece însă nestingherit prin culoarele rezervate autorităților, în aeroporturile din țară și se plimbă pe holurile Palatului Cotroceni. Dacă vreo santinela îl oprește (așa cum s-a întâmplat, prin august 1994, pe aeroportul din Timișoara), el o brutalizează și, nepedepsit, o dă la oparte. Tot el amenință parlamentani români, indignați în fața atitudinii sale arogante și agresive, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pentru tinerele generații. Peretele cu geamuri, mari, luminoase, cu ornamente completa impresia că te afli într-un spațiu unde domnește frumosul. De altfel întreaga școală era foarte fr umoasă, alătuită din patru mari săli de clasă cu o cancelarie și holuri lungi ce ducea de la intrare, până la ușile sălilor de clasă. Fusese terminată în anul 1935, lucrând la ea, chiar și mulți din tinerii ce acum erau premilitari, iar pe atunci unii din ei încă mai erau elevi. în scurt timp
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
atunci. După aproape trei ore, liniștiți și fericiți, urcăm într-un autobuz și coborâm în centrul orașului, după care, cu mers agale, abia simțit, ne îndreptăm prin fața Primăriei, a Sfatului, spre localul fostului liceu de fete „Iorgu Radu”. În marele hol de la parter mese întinse cu tot necesarul unei neobișnuite agape - totul pregătit și aranjat de soția mea, cooptată a fi și ea absolventă de onoare a promoției noastre! În jurul meselor ne-am aflat 37 de persoane. De emoție, pot spune
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Bulgaria. La aplicație, în Bulgaria acolo, l-au retrogradat colonel. A venit în țară, iar l-au făcut general. S. B.: A făcut o boacănă acolo? M. M.: Probabil, nu știu. Dar a apărut un banc. Cică respectivul era pe hol și trece un tinerel din ăsta, ca mine, și îl întreabă: Ce faceți tovarășu' general?" Zice: "E ședința Biroului Consiliului politic" "Păi, de ce?" Zice: "Mă iau în discuție". "Cu ce?" "Păi, au spus că m-am culcat cu dactilografa". Și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de masă, aveam popotă, mâncam. S. B.: Știu, dar mai veneau și le aduceau schimburi, pachete și vești. M. M.: Aveam și lenjerie, că aveam trusă personală, aveam acolo nu știu câte rânduri de cămăși. S. B.: La noi au montat în holul din fața Sălii multifuncționale o masă de tenis și jucau. Făceau campionat de tenis de masă așteptând să vină războiul. M. M.: A fost liniște. Nu știu, televizoare erau câte unu- două, nu erau peste tot. S. B.: Noi aveam în
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
pregătim locul de cazare. S. B.: Când a fost asta? Parcă a fost în ianuarie, nu? M. M.: la începutul lui ianuarie, după ce ne-am întors din Piață. Ne-au adus la cunoștință să pregătim un telefon în cap de hol, să pregătim un minichioșc, dar să fie izolați complet, să nu iasă, să nu primească vizite. S. B.: Atunci, în Divizion a fost golit tot etajul trei, două dormitoare au fost asigurate, s-au sudat gratii pe casa scării. Paza
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am decis să le păstrez și pentru acest volum, chiar dacă peste cuvinte încă mai tremură mătasea nițel indecentă a Imediatului... a tulbure a memoriei... Am avut, în câteva rânduri, impresia că o zăresc pe stradă, că-i aud vocea pe holul de la cabinele Teatrului și, mai ales, că-mi lipsește din distribuțiile proiectelor care, noapte de noapte, îmi populează stăruitor gândurile de regizor agresat de sine. Am trăit, în acest răstimp, circumstanțe personale ce au făcut din Ada o prezență fremătătoare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dispoziție de MAE. Pentru "prima noapte de dragoste, de somn și visări" am avut la dispoziție o saltea împrumutată de la niște cunoștințe, plus tinerețea și optimismul nostru. În lunile următoare, contra a 3500 lei ne-am cumpărat o "garnitură de hol", respectiv o canapea extensibilă cu două fotolii și o măsuță, un aragaz cu două ochiuri și un frigider Fram. Cu aceste achiziții am considerat ca "ne-am ajuns". Cu perdelele, milieurile și covorașele de la mama-soacră, "livingul" arăta minunat și mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sau olimpice, erau susținuți frenetic, pe teren sau în fața televizoarelor, "ai noștri" aflați la concurență acerbă pentru medalii cu "ai lor", iar în contactul direct vest-est, ieșeau de multe ori scântei între interlocutorii cetățeni simpli. (Aflat într-o dimineață în holul unui hotel din Dresda, am asistat la o discuție de acest gen între recepționerul redegist și un turist refegist, cel dintâi spunându-i celuilalt pe un ton de reproș: "Tu să vorbești așa la tine acasă! Aici ești într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vigilența revoluționara": să avem grija ca în seara dinaintea zilei "Z" ziaristul sau ziariștii, uneori fiind mai mulți publiciști de la același trust de presă, să nu exagereze cu "paharele", să nu se combine cu vreo "jună Rodică" aflată "întâmplător" în holul hotelului, să fie îmbrăcați corespunzător, la costum și cravată. Ziaristului i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă sau alt funcționar, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la un semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la auzul recomandării chelnerului de a servi un "borș rusesc", oaspetele meu mai că n-a căzut sub masă. Mi-a explicat că a fost prizonier la ruși, că e traumatizat la orice e legat de Rusia etc. Dimineață, în holul hotelului îi adusesem, la solicitarea sa, un plic mare cu fotografii din București și provincie. Îi întind plicul, el duce mâinile la spate, iar i-l întind, el iar cu mâinile la spate și tot așa până-l întreb ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]