8,741 matches
-
paneuropene și-au pus, și își pun încă, întrebări concrete în legătură cu asemenea fenomene, cu modul în care este controlată rețeaua de servicii secrete și desigur că se întreabă cât anume din aceasta este controlată de serviciile rusești, bunăoară, sau de inși care nu acceptă și nu s-au acomodat cu exigențele lumii democrate. În tot cazul, pe parcursul anului 1990, fosta Securitate era prezentă, ca mod de lucru, în tot ceea ce făcea proaspăt înființatul SRI în lupta lui "eroică" dusă împotriva Societății
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sinceri atașați ideilor revoluției. Am devenit obiectiv al discreditării și anihilării din cauza succesului public al Proclamației de la Timișoara și al ideilor acesteia care au animat mai apoi Piața Universității. După alegerile din mai 1990 la sediul Societății a apărut un ins vorbăreț care a declarat conducerii, inițial regretatului George Șerban, în calitate de președinte, că se oferă să colaboreze secret cu Societatea în depistarea racilelor SRI, care este și se comportă, susținea guralivul, exact ca fosta Securitate, așa încât dumnealui, deși ofițer activ, nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cât mai multă lume, ba am spus-o și la un miting, așa că toată încercarea de secretizare și de angajare a noastră pe căi, altele decât cele democratice, părea să fie sortită eșecului. Prin urmare, la nici o jumătate de an, insul declară în presa democratică, în "Telegraful" de Constanța, dacă bine îmi aduc aminte, că este un fost securist care, sătul de lipsa de democrație din SRI, s-a decis să lupte pentru democratizarea țării și s-a înscris în Societatea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de orice scrupule, interesați de învârteli personale, având ca alibi tocmai idei și idealuri civice preluate din retorica grupărilor respective. Senzația actuală este că elita intelectuală, în varianta construcției ei civic-politice bucureștene, este caracterizată de un soi de naivitate proastă, inși trași pe sfoară cu nerușinare de partide, folosiți ca agenți electorali. După ultimele alegeri declinul s-a accentuat, nici o idee constructivă nu mai apare din aceste medii iar spațiul public este văduvit de orice construcție politică alternativă. În acest moment
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mai aproape de standardele vestice, adică să avem aici o clasă de mijloc mai consistentă care să consolideze o societate de consum autentică, în așa fel încât la magazinele Metro sau Billa să nu intre doar cîțiva fandosiți dezabuzați, ci tot insul doritor să cumpere ceea ce-i lipsește prin casă la modul firesc în care, cutare babă, se duce azi la dugheana din colț. Așadar să impulsionăm dezvoltarea în Provincie a unui capitalism popular vestic de factura cât mai mult la câți
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
banul public făcând atunci și cu complicitatea PD ceea ce știu să facă temeinic: să fure de la buget în numele grijii față de om. Pe de altă parte, nu e cazul să ne integrăm în Europa cu aerul supus și vinovat al unor inși numai buni să le fim yesmeni. Supușenia vinovată este specifică mai ales acelora care au propovăduit ideea aceea după care comunismul era groparul capitalismului. Cu această teză au instruit generații de studenți și membri de partid la cursurile de socialism
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care, altfel, se înțelege foarte bine când e vorba de afaceri și de justiție. Și când te gândești că toate aceste perspective sunt stârnite de inconforturile psiho-afective ale președintelui care văd că socoate că trebuie să fie în coaliție cu inși buni de "una mică" pe la Golden Britz. Mare dezamăgire! Primejdiile ascunse ale mandatului Monicăi Macovei Ani de zile Europa a avut parte de strategia bravei noastre nomenclaturi nelustrate formulabilă în zicala: vorbim ca voi și facem ca noi. Demagogia duplicitară
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
grădină, divers alcătuită și cu de toate: cu gnostici și agnostici, cu fundamentaliști și umaniști, cu minorități și majorități religioase, dar și sexuale, cu ăia care cred tare și cu cei pe care îi macină îndoiala, cu semidocți și cu inși care își pricep limitele și se smeresc tocmai de-aia. Ba mai mult: eu îndrăznesc să spun că Isus a ales spațiul public laic atunci când le zice popilor farisei și saduchei să nu știe dreapta ce face stânga. Lipsa îndoielilor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fel, naratorul din Circul nostru vă prezintă: își umple zilele trecând de la un program TV la o revistă porno și de la o plimbare în tramvai la o excursie în gară. Gesturi fără consecințe, lipsite de orice implicare personală, ale unui ins deja convins de inutilitatea lor și a sa: „Umblu fără țintă, până ajung în fața unei biserici. Nici un chip cunoscut până aici. Așa că nu-mi rămâne decât să pun în practică ideea ce mă încearcă, de a intra în biserică. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era să mi se arate consecințele a ceea ce făcusem. Spânzurătoarea de la Ohrdruf putea să spânzure șase inși deodată. Când am văzut-o eu, de capătul fiecărei funii atârna câte un gardian mort. Și era de așteptat ca și eu să atârn cât de curând. Eu însumi mă așteptam la asta și am privit cu interes pacea așternută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Ana fugi. - Titi, insistă Aglae, termină odată. Nu vă înțelegeți, și pace. Ea e ușuratică, tu ești încăpățînat, nu-i nimic de făcut. Divorțați. - Eu nu divorțez! se-ncăpățînă Titi. De altfel Ana era văzută de toți pe stradă cu feluriți inși, unii afirmau că avea legături certe cu unul sau cu altul. Curând nu mai fu nici o îndoială cel puțin că Ana iese la braț cu un funcționar superior dintr-un minister, om mai în vârstă, cu ceva avere, care afirmă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chiar glasul răgușit al lui moș Costache. Puse mâna pe clanță, cu îndoială în suflet. - Uite-l, domnule, trâmbiță Stănică, "vărul" meu sălbatic! Îmi pare rău! Felix aruncă o privire și văzu pe Weissmann lângă un perete, pe un alt ins slab, cu pleoape prea lăsate peste ochi, și trup osos, pe un scaun, apoi o domnișoară la pian, care continua să cânte dintr-un deget Cât te-am iubit, și o alta așezată pe pervazul lat al ferestrei deschise, jucând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a valma. Lasă-i să glumească. Renunțîndu-se la orice explicație, cei de față se purtară unii cu alții ca și când s-ar fi cunoscut. Felix nu-și putea închipui ce-l determinase pe Stănică să-i aducă în casă astfel de inși. Nu era probabil nici o explicație, afară de acea obișnuită, că Stănică era nevindecabil în a se amesteca în toate și a provoca cele mai absurde situații, ca să stea de vorbă cu toată lumea și să afle toate. - Fumați, nu e așa? întrebă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lac creșteau trandafiri. Barca se îndrepta spre o fântână rococo, în marginea căreia, pe o scoică, ședea un Neptun întunecat, încoronat ca un rigă de cărți. În fund, se zăreau o peluză englezească și un castel. O statuie, înfățișînd un ins cu redingotă, ridica mâinile spre pajiște. Un podeț venețian ducea de la peluză către o insulă, unde se ridica o biserică de cel mai pur stil gotic anglican. Marca de serie era "Fountain Scenery". Câteva cuvinte arabe dedesubt rămaseră nedescifrate de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
che-i-le! - Cheile, uite-ți cheile, aici (moș Costache întinse o mînăspre ele). Ar fi bine să mi le dai mie, să nu ți le fure cineva! În curând sosiră Stănică, Olimpia și cu doctorul Vasiliad, și odaia se umplu de inși. Atmosfera era înăbușitoare, fiindcă un miros fetid venea din partea bolnavului. Otilia deschise geamul de perete. Vasiliad consultă pe bolnav cu superficialitate, îi luă pulsul, îl privi în ochi. Fața îi arăta neîncredere și plictiseală. - Ei? Vasiliade, ce zici? întrebă, sugrumat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deși nu este generală. Uneori gloria superficialității își atinge pragul de trufie, ca și cum ar spune, vorbind întotdeauna la plural: „Așa suntem noi, superficiali, și e foarte bine că suntem așa!“ Puterea acestei superficialități stă în valoarea ei colectivă: nu cutare ins este superficial, ci acești „noi“ care știm că suntem așa și că nu putem greși fiind așa cum suntem, întrucât cultivăm împreună superficialitatea, și ea ne ajută să ne recunoaștem drept aleșii ei, între atâtea alte națiuni. Cu alte cuvinte, la
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pus mâna pe buletin, l-am răsfoit, am văzut că e al meu și, după alte câteva minute, am dat să plec cu buletinul în mână. Brusc, s-a făcut lumină în partea întunecată a încăperii și am văzut trei inși care stăteau tăcuți la o masă lungă și care mă priviseră tot timpul, fără zgomot. „Hei! voiai să pleci așa, fără să vorbești cu nimeni?...“ Discuția a durat mult timp, cu amenințări și ademeneli. Că suntem un grup periculos, că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu poate face nici o remarcă. Dimpotrivă, încearcă să nu bage în seamă nasul celuilalt și caută împrejur, rotindu-și privirea spre alte centre de interes vizual. Efortul de a ocoli nasul celuilalt face ca forța demonstrației lui verbale să scadă. Insul din față, cel vital, percepe momentul de slăbiciune al oponentului și preia cuvântul cu un aer victorios. Finul se zbate în capcana în care privirea îi este mereu atrasă și evită și mai mult să-și întoarcă ochii spre fața
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
destin, nu-și poate depăși condiția lui care, în fond, rămâne meschină și îngustă, superficială și neautentică. Burghezi de acest tip există printre artiști, printre călugări, adică nu e vorba, în această calificare spirituală, de meseria pe care o exercită insul respectiv, ci de faptul că resimțim în el - și cel care resimte asta este, bineînțeles, de altă „rasă“ decât cea a burghezului - omul care se satisface la nivel scăzut, adică lipsa de anvergură și de capacitate de viziune, lipsa unei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
celor care judecă în tăcere un astfel de om, ca o condamnare. Mai este un termen vecin cu cel de burghez: termenul de intelectual. Acest termen în înțeles „ne social“ implică și el o infirmitate a înțelegerii; el desemnează acel ins care, orice ar face, nu poate înțelege lucrurile decât „intelectual“. Prezumția spiritului: când dă o formă demonstrativă realității sale. Când caută să-și dea sieși o evidență de care n-are nevoie și care, în loc să existe ca formă a spiritului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
oră. Nu vreau să pierd nimic!“ A adormit pe loc, într-o cămăruță alăturată, și mi-a venit ideea să-l cos. S-a căutat febril în toată casa ață cât de multă și ne-am pus pe cusut, trei-patru inși, de-am făcut din prietenul nostru, în zece minute, un burduf, o mumie, atât de tare erau cusute hainele în jurul trupului. Eu și cu ceilalți doi ne-am prefăcut că suntem și noi întinși alături când l-am trezit zgâlțâindu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de la zei, unde focul nu este decât simplă putere, mânie și putere dezlănțuită, aruncată în afară, zvâcnire. Este un foc incandescent, dar care se pierde după ce a însămânțat cu flacăra lui aici un pom, mai încolo ierburi etc. Cineva, acest ins gigantic denumit Prometeu, bănuiește că focul nestăpânit și divin poate fi folositor, poate căpăta un sens și o memorie pe care nu le are atâta vreme cât aparține zeilor. Și Prometeu mută destinația focului: din cer, spre pământ; în acest loc unde
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai puțin prospect pentru un aplauz zgomotos. Aicea se și începe cultul adevărat al artistului, care asupra temei sale se uită pe sine însuși și se identifică cu caracterul său. Părăsirea jocului mut e așadar întotdeauna o ieșire îndrăzneață a insului individual din caracter, care proprie vorbind rumpe firul de viață a rolei sale, spre a-l înnădi apoi pe din afară prin cuvântul pe care poetul i-l pune-n gură. Firește că tema jocului mut va fi mai grea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sînt puțin cam tulburată. Unu: m-ai salvat de pilule. Doi: l-ai convins pe tata să mă trimită În străinătate, unde am avut parte de o școală excepțională și am Întîlnit oameni foarte drăguți. Trei: l-ai arestat pe insul ăla Îngrozitor care Îmi vindea pilule. Jack o atinse. Karen tresări. — Nu, lasă-mă să-ți spun! Patru, deși nu aveam de gînd să ți-o spun: Les Weiskopf le dădea fetelor pilule pe gratis dacă se culcau cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
noi În departament se numește „adunare infracțională“. Perkins este un fost pușcăriaș care fute cîinii În cur, iar Abe Teitlebaum e eliberat condiționat. Tipul Înalt, cu mustață, este Lee Vachss, care a redus la tăcere cel puțin o duzină de inși pentru Mickey C. Macaronarul ăla arătos este Johnny Stompanato. Nu cred să fi Împlinit treizeci de ani, dar are un cazier lung cît o zi de post. SÎnt Împuternicit de Departamentul Poliției din Los Angeles să le bag la zdup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]