7,450 matches
-
au arestat la o petrecere de Anul Nou organizată într-un bar de pe Christopher Street, la doar câteva minute după ce începuse anul 1988. La rândul său, s-a recunoscut vinovat, dar, neavând nume și detalii de dat la schimb, fostul iubit al lui Harry a fost băgat la zdup pentru șapte ani. Ce era mai rău însă abia acum începea. În timp ce Harry se pregătea să plece la pușcărie, bătrânul Dombrowski a izbutit în cele din urmă să o convingă pe Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care nu le mai întâlnise niciodată în viață, iar durerea provocată îi lua orice putere de a se mai opune măcelului. — De ce, Gordon? a întrebat el. De ce-mi faci una ca asta? Pentru că te detest, i-a răspuns fostul iubit. N-ai înțeles până acum? Nu, Gordon. Mă iubești. M-ai iubit dintotdeauna. — Harry, la tine totul mă dezgustă. Gura care-ți miroase. Varicele. Părul vopsit. Bancurile proaste. Burdihanul gras. Genunchii noduroși. Scula amărâtă. Tot. Fiecare părticică din tine îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să îi luminez. N-ar fi avut nici un sens. Singurul lucru care avea sens era să pun mâna imediat pe telefon și să mă asigur că, în dimineața următoare, camionul nu avea să își facă apariția în fața anticariatului. Dryer și iubitul lui îl omorâseră pe Harry, dar n-aveam de gând să-i las să îl și jefuiască. I-am cerut lui Tom cheile de la biroul de jos și, pentru că era, pentru moment, într-o stare de aiureală atât de profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îi încântă așa de tare e felul în care scoate mereu idei noi, schimbând mesajul. Într-o duminică vorbește despre relele materialismului și cum ar trebui să renunțăm la bunurile lumești și să trăim într-o sărăcie sacră, precum fiul iubitului nostru Dumnezeu. În duminica următoare, vorbește despre munca intensă și cum ar trebui să câștigăm cât mai mulți bani. I-am spus lui David că, după părerea mea, e scrântit și că nu vreau ca Lucy să-i mai asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și că ai înțeles ce soție bună ți-am fost... Ceva mai târziu în aceeași zi, a acoperit geamurile camerei cu scânduri. Ce sens mai are o închisoare, dacă deținutul se poate furișa pe fereastră, nu? Apoi, cu multă amabilitate, iubitul meu soț a adus sus toate lucrurile pe care le depozitaserăm în pivniță după Edictele de Duminică ale reverendului Bob. Televizorul, aparatul de radio, CD player-ul, cărțile. Nu e împotriva regulilor? l-am întrebat. Ba da, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
m-au ridicat să mă urce în ambulanță, am observat că Joyce apăruse din nou și stătea lângă mine, cu lacrimile curgându-i din ochi. Dacă îmi amintesc bine, cred că am reușit chiar să-i zâmbesc. Să nu mori, iubitule, mi-a spus ea. Te rog, Nathan, să nu mori. Pe urmă ușile s-au închis și, o clipă mai târziu, m-am dus. Inspirație N-am murit. După cum avea să se dovedească, nici măcar nu făcusem infarct. Cauza suferinței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vioi. Ea, cu părul puțin grizonat, cum îi stă bine unei femei respectabile, firavă și subțirică ca un toc rezervor fără cerneală în el, semăna cu eroina unui basm citit în copilărie: "Frumoasa Baldur". Aceasta, în fața castelului, și-a așteptat iubitul cu răbdare și încredere să se întoarcă de la o noapte de vânătoare, ce a durat exact o sută de ani. Bărbatul, care o însoțea, adică el, era aievea cu ea ca cea de a doua jumătate a aceluiași măr. Deci
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
celor doi musafiri tineri că ea este logodnica pe care o așteptau. O salută respectuos. Știa că se pregătise pentru o discuție solemnă, în timp ce auzi. Mama mea! Bidaru Siona. Aproape că vă cunoșteam din spusele soțului meu, printre altele că iubiți mult sporturile de iarnă, în special schiurile. Iar el v-a moștenit pe dumneavoastră. Douăzeci și nouă de ani, șaizeci și patru de kilograme, un metru și șaptezeci și cinci, tocmai bun de însurat, ținu să glumească Mișu în treacăt. După un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
răzbătea frumos parfumul teiului de mai, ce îi oferea o aceeași rece resemnare... El simțea același veșnic dor apăsător în conștiință și mistuitor în suflet, pe care fiecare om sensibil îl simte, atunci când se gândește la absența definitivă a cuiva iubit. Totuși, cu putere de stăpânire și cu demnitate sporite, el nu uita deloc să își repete în gând aceste cuvinte, ce îl mai întăreau un dram: „Nu m-am despărțit niciodată de nimeni, nici de cei ce au murit...” aprilie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
omul n-ar fi știut nici ce e iubirea și nici ce e moartea. N-ar fi conștientizat valoarea niciuneia dintre ele. Mă bucur că aud cornul. Sau măcar ecoul lui... - șopti ea și mimă doar cu buzele naiv țuguiate iubitule, te pup de treizeci de mii de ori și jumătate. Și eu mă bucur, chiar dacă la capătul iubirii nu ne poate aștepta nimic altceva decât moartea, doamnă contesă. Nu există iubire fără moarte, domnule Mihai. Nu dumneata o spuneai? Și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
poate că peisajul cu chiloții mei cei mov de pe dormeză, și cu sutienul cel negru, cumpărate amândouă azi... Acuma de ce minți, Iozefina ? - glumi Valy exagerat - spune-i că le-ai dat jos de pe tine când ai auzit că-ți vine iubitul și ai rămas goală pe sub fusta aceea la modă. Nu fi o scroafă ordinară! Chiar așa am ajuns? Să mă dezbrac în mizeria asta? În porcăria asta? Măi Valy, până la urmă tot mă confunzi tu cu femeile ușoare? Te bat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce e iubirea și nici ce e moartea. N-ar fi conștientizat valoarea niciuneia dintre ele... Mă bucur că aud cornul. Sau măcar ecoul lui... - șoptește cealaltă voce cristalină, de femeie și pare că mimează doar cu buzele naiv țuguiate: iubitule, te pup de treizeci de mii de ori și jumătate. Și eu mă bucur - îi răspunde vocea de bărbat chiar dacă la capătul iubirii nu ne poate aștepta nimic altceva decât moartea, doamnă contesă... Nu există iubire fără moarte, domnule castelan
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
al vagonului, pe care pasageri plictisiți săpaseră cu briceagul tot soiul de inscripții ca să-și omoare timpul. Acolo, în gară, în picioare pe zăpadă, Gacel Sayah descoperise dintr-o dată că prezicerea bătrânei Khaltoum părea că avea să se împlinească. Deșertul, iubitul deșert unde se născuse, rămânea în urmă, la poalele acelor munți înalți acoperiți acum de pășuni verzi și copaci groși, iar el se îndrepta, orb și ignorant, spre ținuturi îndepărtate și ostile, unde voia să-i înfrunte pe stăpânii lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Busuiocul nu-i floarea mortului, nici a morții. Nu știați că i se spune iarba dragostei? E folosit la toate farmecele de dragoste, la toate legăturile și filtrele amorului. Îl putem pune în scăldătoarea copiilor, ca să le aducă noroc la iubit, pentru că nimic nu este mai dumnezeiesc în lume decât să iubești și să fii iubit... Ninetistele, care închinaseră steagul până atunci, au făcut ochi. Sorbeau vorbele lui Grătărel... Iarba fiarelor este, ca și "elixirul vieții", greu de găsit. Se zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cifru; cătușe de cătușe. Sunt un sfânt postmodernist. Te lăudai mereu spunând că tatăl tău era specialist în sfinți. Tatăl tău, da, tatăl tău, care înjura, invocând sfinți, de credeai că toată istoria omenirii aparține doar sfinților. Da, tatăl tău, iubitul care le spunea, angelic de drăgălaș, securiștilor: Știți, copilul ăsta are oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui. Nu mă crezi? — Oh! spuse ea cu intonația unei Încrederi absolute. E prea frumos ca să fie adevărat. El se simți mișcat de absența completă a cochetăriei la fată și Își aminti iarăși, cu Înnoită putere, că fusese primul ei iubit. — Ascultă, spuse el, o să vii și mâine? Ea protestă, cuprinsă de o spaimă concretă: că el s-ar putea plictisi de ea Înainte să ajungă la Constantinopol. El ignoră obiecțiile ei. — Voi da o petrecere. Ca să sărbătorim. — Unde? În Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
totul Înainte“, iar acel ciudat cod moral al clasei sale o avertiză: „Nu trebuie să le amintești“. Cu toate acestea, se apropie de el și, cu o mână Încercă să-i aranjeze tandră părul, ca să semene Întrucâtva cu cel al iubitului ei. Când Îi atinse fruntea, el se trezi și ea făcu față cu curaj acelei priviri despre care se temuse că-n primul moment o va fixa senin, fără a-și aminti cine este ea și ce făcuseră Împreună. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de semnal dispărând amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl ținu un moment de braț, până când Îi trecu senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună „Vino acuma“. Simți că-i era teamă să fie lăsată singură câtă vreme trenul se afla Într-o gară. Ar putea să intre niște străini care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
crusta de noroi, dar se Încurajă spunându-și că-și imagina tot felul de lucruri. Dacă avea ceva cu ea, putea s-o strige, iar tăcerea lui Îi dădu curaj. Totuși grăbi pasul. Compartimentul fetei era În vagonul următor, iar iubitul ei putea să-i explice omului În limba germană cine este ea. Dar Myatt nu se afla În compartiment - Încă fuma În vagonul-restaurant. Tânăra ezită o secundă. Mă duc la vagonul-restaurant și bat cu degetul În geam. Dar a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
linii, dar reveniră fără veste, Încăpățânați, stupizi și incorigibili. În sala de așteptare tăcere dura de destulă vreme. Dr. Czinner se Întorsese la sobă. Fata stătea cu degetele mari Împreunate și capul puțin plecat. Știa ce făcea - se ruga ca iubitul ei să se Întoarcă după ea cât mai curând și, din fereala cu care o făcea, Își dădu seama că nu era obișnuită să se roage. Era foarte speriată și, cu o simpatie rece Czinner Înțelese cât Îi era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcea, Își dădu seama că nu era obișnuită să se roage. Era foarte speriată și, cu o simpatie rece Czinner Înțelese cât Îi era de frică. Experiența lui Îi spuse două lucruri - că rugăciunile rămâneau fără răspuns și că un iubit atât de Întâmplător nu se va obosi să se Întoarcă. Îi părea rău c-o implicase și pe ea, dar o regreta doar atât cât ar fi regretat o minciună necesară. Recunoscuse Întotdeauna necesitatea de a-și sacrifica propria integritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
până la urmă concediat. Dușmanii lui Îi ofereau singurul lucru pe care nu-l cunoscuse niciodată: securitatea. Nu mai trebuia să decidă nimic. Era liniștit. Dr. Czinner Începu să fredoneze o melodie. Îi explică lui Coral Musker: — E un cântec vechi. Iubitul spune: „Nu pot veni pe ziuă, pentru că sunt sărac și tatăl tău mă va alunga cu câinii. Dar la noapte voi veni la fereastra ta și te voi ruga să-mi dai drumul“. Iar fata spune: „Dacă latră câinii, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Tinerețe Au fost clipe de visare, De iubit și de-alinare. Zburdam sprinteni amândoi Când pe deal, când în zăvoi. Îți spuneam povești alese Sub copaci cu frunze dese. Zilele treceau în zbor Și te mângâiam cu dor. Te-am iubit sub clar de lună, Am dus traiul
Tinere?e by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83188_a_84513]
-
că dacă moșiile erau arate, semănate și culese gospodărește, nu ar fi fost luate de cei din jur ca fiind fără stăpân. Altfel, după câțiva anișori de nebăgare în seamă a moșiilor, se găseau “stăpâni” de aiurea. Asta înseamnă că iubiții noștri “rugători” călcau pe acele locuri sau chiar și prin mănăstiri din an în Paște. ― Dacă aceasta ar fi singura mănăstire lăsată în calea unor “furi”, cum însuși patrierșia sa glăsuiește, ar fi de mirare, dar... Ne aducem aminte ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]