7,304 matches
-
vaste biserici din Franța, iar turnul-lanternă se mândrește cu faptul că are cea mai înaltă fleșă din țară, de 151 de metri de la sol. Potrivit legendei, în a doua jumătate a secolului al III-lea, Sfântul Mellon a implantat un lăcaș de cult într-o casă particulară, cedată de "Præcordius". Este cunoscut că în această epocă exista un cartier de locuințe în acest loc. În jurul anilor 260 - 280, un incendiu a distrus cartierul, în momentul primelor invazii ale francilor. Locuințele distruse
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
edificiu construit din rocă vulcanică, aflat în Satul Panaci din (comuna Panaci, județul Suceava). Este cunoscută și cu apelativul de Catedrala Munților din Panaci. Particularitatea ei este dată atât de detaliile arhitecturale cît mai ales de frumusețea frescelor ce împodobesc lăcașul atît la interior cît și la exterior. Lăcașul aparține de Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților , Mitropolia Moldovei și Bucovinei. În Panaci parohia ce deservea și pe sătenii din satul Șaru Dornei, datează din 1846, slujbele erau însă oficiate
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Panaci () [Corola-website/Science/325658_a_326987]
-
Panaci din (comuna Panaci, județul Suceava). Este cunoscută și cu apelativul de Catedrala Munților din Panaci. Particularitatea ei este dată atât de detaliile arhitecturale cît mai ales de frumusețea frescelor ce împodobesc lăcașul atît la interior cît și la exterior. Lăcașul aparține de Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților , Mitropolia Moldovei și Bucovinei. În Panaci parohia ce deservea și pe sătenii din satul Șaru Dornei, datează din 1846, slujbele erau însă oficiate de preotul din Șaru sau de cel din
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Panaci () [Corola-website/Science/325658_a_326987]
-
operei sale în aproximativ 3 ani. Pe frontispiciu a fost imprimat simbolul ochiului biblic. Alături s-a construit între 1955-1959 o biserică din lemn mai mică având hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, cu rol de paraclis (servește ca lăcaș de cult în anotimpul friguros și pentru săvârșirea slujbelor de înmormântare și pomenire a morților), cu dimensiunile de 22 m lungime, 8 m lățime, cu turnul inalt de 22 m. Turnul are 2 etaje, în cel de sus se afla
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Panaci () [Corola-website/Science/325658_a_326987]
-
Mitropoliei cu toate cele dinlăuntru podoabe ale sale la anul 1761."" Neexistând nicio pisanie, nu se cunoaște cu precizie perioada în care s-a construit această biserică. Bazându-se pe mai multe documente istorice în care se afirmă că acest lăcaș de cult era în construcție, episcopul Nestor Vornicescu, viitorul mitropolit al Olteniei, a presupus că Biserica „Sf. Gheorghe” a fost înălțată în perioada 1761-1769. Printre documentele citate de el se numără: A participat activ la mișcarea de înlăturare a sistemului
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
1760 fevruarie 20, sau așezat la scaunul mitropoliei Moldaviei unde au arhieratesit 26 ani. Au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale. La anul 1786 fevruarie 20, sa mutat la veșnicile lăcașuri pe carele (Dumnezeu) săl odihnească și împărăției sale săl învrednicească.""
Gavriil Callimachi () [Corola-website/Science/325698_a_327027]
-
mănăstire, ultima parte fiind puțin mai solicitantă. Odată ajunși în dreptul mănăstirii, pe partea dreaptă veți întâlni o troiță mare, iar la o sută de metri de aceasta, o intersecție. Pentru o vizită la mănăstire, urmați drumul din dreapta aproximativ 100 m. Lăcașul aparține de Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților , Mitropolia Moldovei și Bucovinei. În incinta mănăstirii se află: Lîngă mănăstire este o cruce înaltă, ridicată pe borna ce marca odinioară hotarul cu Imperiul Austro-Ungar. La poarta de jos a mănăstirii
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
finalizat pictura acestuia tot de către Nicolae Gavrilean. La 1 octombrie 2000 s-au finalizat lucrările de construcție a clopotniței, a unei case de oaspeți cu două nivele având o capacitate de 50 de locuri, precum și de amenajare a altor două lăcașe de rugăciune din apropiere: Peștera „Sfânta Cruce“ și Peștera „Sfântul Antonie cel Mare“, aceasta din urmă fiind pictată în tempera și resfințită de către Arhiepiscopul Pimen la 20 iulie 2003. Stareți Locația oferă acces vizual spre Călimani, Rarău, Rodnei, Ceahlău și
Mănăstirea Piatra Tăieturii () [Corola-website/Science/325724_a_327053]
-
Ioanei Urseanu, în holul clădirii care adăpostea pinacoteca a fost dezvelită o placă comemorativă, care cinstește memoria ctitorilor pinacotecii municipiului București, viceamiral Vasile Urseanu și Ioana Urseanu, prin următoarele cuvinte: ""După o viață de muncă și credință au dăruit acest lăcaș ca să fie adăpost de artă și prilej de înălțare sufletească"". În 1949 cele mai valoroase tablouri ale Pinacotecii au fost preluate de Galeria Națională, cele rămase formând Muzeul de Artă a Municipiului București care a fuzionat cu Muzeul de Istorie
Pinacoteca București () [Corola-website/Science/325746_a_327075]
-
lucrări de reparații ale sanctuarului Cupola Stâncii din centrul esplanadei Muntelui Templului, cu ajutorul unor donații din întreaga lume islamică. În cadrul acestor lucrări cupola cenușie de plumb a clădirii a fost înlocuită cu o cupolă de aluminiu aurit, ceea ce a dat lăcașului și muntelui aspectul strălucitor cunoscut în zilele noastre. La începutul Războiului de Șase Zile Legiunea Iordaniană a plasat pe turnul Moscheei Al Aqsa o poziție de trăgători care au tras focuri de armă către soldați israelieni. În cursul Războiului de
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Lacerta viridis"), vipera ("Vipera berus"), triton cu creasta ("Triturus cristatus"), salamandra ("Salamandra salamandra"), broasca-cu-burta-galbenă ("Bombina veriegata"), broasca-râioasă-verde ("Bufo viridis") sau buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Cheile Bistriței Ardelene () [Corola-website/Science/325166_a_326495]
-
scalenoedrice de calcit (cele mai mari din lume formate în mediu subteran), a căror dimensiuni ating 80 cm lungime și au peste 30 kg în greutate (Onac, 1992). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale), astfel:
Peștera Mare de pe Valea Firei () [Corola-website/Science/325246_a_326575]
-
polar ("Gavia arctica"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis") sau acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"). În vecinătatea rezervației naturală se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice), astfel:
Lacul Știucilor () [Corola-website/Science/325236_a_326565]
-
Biserica „Sfinții Îngeri” din Romanii de Jos, oraș Horezu, județul Vâlcea, datează aproximativ din anul 1700. Lăcașul de cult se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Bisericuța închinată Sfântului Arhanghel Mihail, după cum se vede în fresca așezată deasupra pisaniei, de deasupra ușii de intrare, este cunoscută mai ales sub denumirea de „Biserica Sfinților
Biserica Sfinții Îngeri din Romanii de Jos () [Corola-website/Science/325253_a_326582]
-
de apărare a așezării din apropiere, Freiburg din the Breisgau. Berthold a fost cel dintâi din familia Zähringers care a purtat titlul de "duce de Zähringen", începând din 1100. El și-a consolidat domnia prin întemeierea de mănăstiri și alte lăcașe în Munții Pădurea Neagră. Totuși, teritoriul stăpânit de el eramic și prezenta puține oportunități de expaniune. Titlul său ducal era descris de către cronicarul Otto de Freising ca fiind unul dintre "titlurile lipsite de conținut" din Germania medievală. În 1093, el
Berthold al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325271_a_326600]
-
prezintă straturi de marne, nisipuri, mâluri și pietrișuri și un sector cu depozite sedimentare cu conținut de floră și faună fosilizată, alcătuit din vegetale și resturi de pești. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel:
Locul fosilifer Râpa Mare () [Corola-website/Science/325326_a_326655]
-
lemn din Creaca. Cei doi ușori au o lățime destul de variată, aceasta încadrându-se între aproximativ 38-45 cm. Ușorul drept prezintă trei orificii, din care unul cu siguranță a fost folosit pentru închizătoarea de lemn cu limbi mișcătoare. De altfel, lăcașul acestei închizători poate fi văzut în partea dreaptă a intrării. Un sistem asemănător de închidere a fost folosit și la biserica de lemn din Șoimușeni. Scândurile ce completau pereții bisericii, construită ""în cățăi"" - după graiul local, erau prinse de ușorii
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
a monumentelor istorice sub codul LMI: . Satul Ribița este consemnat în documente în anul 1439, sub numele de „Ribicza”. În centrul localității, pe o colină scundă, se înalță o altă ctitorie cnezială hunedoreană, asemănătoare din punct de vedere arhitectural, cu lăcașurile de cult medievale din Crișcior, Leșnic și Hălmagiu: biserica-monument istoric „Sfântul Ierarh Nicolae”. Construit din blocuri de piatră fățuite la muchii, edificiul este alcătuit dintr-un altar rectangular decroșat, boltit în semicilindru, o navă cu pereți masivi și un turn-clopotniță
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
Ana și Ioanca au construit-o în 1404” (pe peretele sudic) și „S-a construit sub păstorirea papei Grigore și a lui Anastasie, 1404” (pe peretele nordic). Același cercetător aducea și o serie de precizări privitoare la familia ctitorilor acestui lăcaș de închinăciune. Astfel, un prim strămoș, Neacșa Teodor, obținea în 1369, confirmarea luării în posesie a satului Ribița. În anul 1404, un fiu al său Vladislav, pierdea, printr-o hotărâre a regelui Sigismund de Luxemburg, satele Mesteacăn de Jos, Mesteacăn
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
în anul 1527, rezultă că acești trei frați au stat la baza a trei mari familii nobiliare distincte; din Matia a derivat familia Ribiczey, din Vratislav familia Nemes, iar din Miclăuș, familia Brádi. Din pricina deteriorării pisaniei, stabilirea perioadei construcției acestui lăcaș ortodox de închinare este dificilă. Majoritatea istoricilor indică anul 1417. La mijlocul secolului al XIX-lea, Ödön Nemes făcea trimitere la anul 1404, cu toate că papa Grigorie XII (1406-1415), cel menționat în fragmentul de pisanie pierdută, era ales în fruntea Bisericii Catolice
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
pisanie pierdută, era ales în fruntea Bisericii Catolice abia după doi ani. Pornind de la această inadvertență, arheologul clujean Adrian Andrei Rusu înclină spre limita superioară a pontificatului acestui ierarh roman, propunând astfel anul 1414 ca timp al ridicării bisericii. Deși lăcașul de cult se impune privirii prin echilibrul formelor sale, adevărata valoare a bisericii se relevă la interior, acolo unde vizitatorul descoperă pe suprafața pereților existența unui decor iconografic remarcabil. Cea mai mare parte a ansamblului pictural a stat ascunsă multă
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
de vedere confesional, biserica din Ribița a avut o traiectorie similară celei din Crișcior. În pofida reprezentării iconografice a celor trei sfinți maghiari - Ștefan, Ladislau și Emeric - și a conținutului textului celei de-a doua inscripții pierdute, transmisă de Ödön Nemes, lăcașul de cult nu s-a aflat, probabil, nici o clipă în aria de jurisdicție latină, cu toate că, pentru acele vremuri de tranziție de la starea de cnezialitate spre cea de nobiliaritate a elitelor românești, proces sincron cu translația de la confesiunea ortodoxă la cea
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
Grigorie XII în textul invocat. Pentru secolul al XVI-lea, transferul edificiului către nemeșimea locală calvinizată trebuie neapărat luat în calcul, dovada constituind-o tencuirea suprafeței pictate a zidurilor; durata înstrăinării bisericii nu se cunoaște. Revenit în posesia obștii sătești, lăcașul este menționat atât în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773).
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
această localitate se aflau două biserici de lemn, una din secolul al XVIII-lea și alta din anul 1828. Cele două biserici au fost surprinse în două schițe, publicate de către cercetătorul maghiar Téglás István în revista Művészet din anul 1904. Lăcașul mai bătrân (cel al ortodocșilor) a fost strămutat în localitatea sătmăreană Lazuri, după ce un alt lăcaș, tot din lemn i-a luat locul. În situațiile Comisiunii Monumentelor Istorice - secția pentru Transilvania, pe anii 1926-1928, printre bisericile care primesc acordul de
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
din anul 1828. Cele două biserici au fost surprinse în două schițe, publicate de către cercetătorul maghiar Téglás István în revista Művészet din anul 1904. Lăcașul mai bătrân (cel al ortodocșilor) a fost strămutat în localitatea sătmăreană Lazuri, după ce un alt lăcaș, tot din lemn i-a luat locul. În situațiile Comisiunii Monumentelor Istorice - secția pentru Transilvania, pe anii 1926-1928, printre bisericile care primesc acordul de demolare pe motiv că deveniseră neîncăpătoare sau se aflau în stare de ruinare se numără și
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]