7,857 matches
-
să vorbesc, la început mai greu, dar cu timpul câștigasem ceva obișnuință. Am găsit puțini băieți în rândurile studenților. Cei care studiau la Cluj, o bună parte erau captați de național-țărăniști și ținuți prin avantagii materiale, cei de la București, de liberali. Cel dintâi care s-a legat și a mers cu noi a fost Gheorghe Bâlborea din Rucăr. Era un suflet deschis, făcut pentru luptă, gata de orice jertfă. Se dăruia ca un copil pentru idee, dar îi lipsea tăria de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de școală cu noi, luase cheile și plecase de acasă. Se înscrisese la național-țărăniști și deși ne promisese sala, a plecat cu cheile, amenințând și pe oameni prin agenți electorali ca să nu se prezinte la adunare, fiindcă suntem trimiși de liberali pentru propagandă. Am oprit camionul în fața școlii, am cântat un cântec și venind ceva popor, dintre cei mai îndrăzneți și mai puțin creduli, am vorbit puțin și am plecat. Din notele din viața legionară se văd preocupările pe care le
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
armistițiu care-i era cu atât mai mult necesar Legiunii. în discuțiile avute la casa conspirativă, s-a încercat din partea comunistă, să supraliciteze linia Circularei și să-i facă pe legionari să li se alăture luptei lor cu țărăniștii și liberalii având în vedere că toate persecuțiile pe care le suferise Mișcarea precum și dezastrul țării proveneau de la vechii politicieni și nu de la comuniști sau legionari. Petrașcu a refuzat categoric deoarece poziția pe care se situa Mișcarea era de neutralitate și pace
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Exemplul cel mai bun în materie este al lui Guță Tătărăscu, folosit la Conferința de pace de la Paris din plin și după aceea, nu la mult timp, a intrat în pușcărie. De asemenea prin fracționarea partidelor național țărănesc și național liberal, li se slăbise rezistența. Încercaseră acest lucru și cu Mișcarea, însă elementele pe care ar fi vrut să le împingă la inițierea fracționării erau insignificante, ca muncitorul Andor de exemplu, și nu puteau polariza nimic din masele legionare. Cu cât
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
1945, cu un avion german în scopul de a organiza o acțiune de rezistență în spatele trupelor. Cu fostele partide reacționare n-am avut decât legături personale și anume cu I. Mihalache și Penescu, cu care m-am și întâlnit, de la liberali m-am întâlnit cu Vintilă Brătianu, dar aceasta n-a fost o întâlnire voită de mine, ci întâmplătoare, înlesnită de Gheorghe Manu. După venirea mea aici și după terminarea războiului am inițiat un fel de contact cu toate organizațiile politice
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
abia după ce au aflat că Dumitru Ion este legionar din 1936-1937, l-au recrutat pentru serviciul de informații al mișcării legionare. Dumitru Ion arată mai departe că Prahoveanu i-a cerut informații cu privire la: activitatea Guvernului, a Partidului Comunist, a țărăniștilor, liberalilor, socialiștilor și chiar a diferitelor grupuri dizidente legionare. Ulterior Prahoveanu i-a cerut deasemenea și informațiuni cu caracter militar, cu privire la: unități de aerostație, depozite de muniții și mișcări de trupe. Dumitru Ion susține că singurele informațiuni pe care le-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
, cotidian politic și literar apărut la București de la 14 martie 1888 până la 11 martie 1890. Grupul „tinerilor liberali” editează D. în preajma demisiei guvernului I. C. Brătianu, pregătindu-se astfel pentru lupta din opoziție. Din comitetul de redacție fac parte, alături de câțiva politicieni aflați la începutul carierei, B. Delavrancea, care pare să îndeplinească responsabilitățile prim-redactorului, C. Dimitrescu-Iași și poetul
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
Junimea se delimitează, politicește, de Titu Maiorescu sau de P. P. Carp, susținând programul liberal. Deși își începuse cariera de ziarist politic în 1881 la o gazetă apropiată de junimiști, „România liberă”, B. Delavrancea o continuase din 1885 în oficiosul liberal „Voința națională”. El are la D. ocazia de a-și perfecționa uneltele de analist și pamfletar politic: scrie practic număr de număr cel puțin un articol, începând cu acelea de fond și adăugându-le comentarii, note polemice, reportaje (Întâia aniversare
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
legale și constituționale, de toți respectată, singura bază pentru o conlucrare rodnică a tuturor forțelor vii ale nației noastre.” Programul politic al publicației constituie de fapt un permanent asalt împotriva Partidului Liberal, acuzele alimentând și polemicile cu ziarul „Viitorul”, oficiosul liberal. În anul 1928, Partidul Național Țărănesc ajunge la guvernare, iar în următorul deceniu, va fi atât partid de guvernământ, cât și partid de opoziție, în alternanță cu Partidul Liberal. Este și perioada în care D. atrage în paginile sale cele
DREPTATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]
-
în presă în 1899, în ziarul „Universul”, cu un articol de politică externă, Chestia insulelor Samos. Va fi, până în 1914, colaboratorul permanent al ziarului, precum și al revistei „Viața românească” (1906-1911), unde semnează cronica externă. Este, un timp, codirector al oficiosului liberal „Viitorul”, colaborează la „Curentul” și conduce, în calitate de președinte, Sindicatul Ziariștilor. D. a publicat numeroase scrieri politico-economice, dar și câteva volume de memorialistică, între care Portrete și amintiri (1932). A cultivat stăruitor și cu talent acest gen, lăsând în manuscris o
DUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
intelectuali niște siniștri... Atunci cînd, În România, cineva atacă un reprezentant al stîngii, se vede obligat să reia epuizata temă a colaboraționismului (care, mai nou, nu prea mai ține: a colaborat cine vrei și cine nu, de la PRM-iști la liberali) și să dea În vileag un dosar-două În care victima apare dedicată regimului comunist. Ei bine, ce fel de silogism este cel șchiop care spune că a fi de stînga Înseamnă a fi implicit ceaușist? SÎnt gata să bag mîna-n
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
transporturi?). Invers, atunci cînd cineva, În România, Încearcă să atace dreapta, se vede pus În situația puricelui decis să strivească elefantul: măcar să-l enerveze. Pentru că nu-și permite să-și declare culoarea părului, apelează la vopsea americană: se prezintă ca liberal și arată cu degetul o castă, un areopag, un conac, indignîndu-se În primul rînd de lipsa de transparență, de lipsa de permisivitate, de elitism, ca și cînd aici ar fi problema. și, de regulă, eșuează din cel puțin două motive
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, „În mod ideal republicani și În mod istoric legitimiști”, ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon Îi afecționează cel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu e lungă: cîțiva scelerați au omorît cîțiva scelerați”. Iată Însă o altă tautologie foarte recentă, ca să spun așa: „Marx, dumnezeul lui Marx.” O recunoașteți? E a lui Traian Ungureanu. În acest punct mi se pare că stîngiștii (o parte liberali, o parte francofoni, ei nu se Întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și recunoască, pînă la urmă, complementaritatea. Pentru că, În fond, ei revendică două lucruri distincte. Primii sînt (ar trebui să fie) niște
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
neapărat într-un sens de tip völkisch ci prin faptul că este prea legat de politicile și instituțiile germane și greu de tradus pentru problematica altor state și națiuni (Golopenția, 2002, 16). Științele sociale, născute în secolul al XIX-lea liberal, trebuie să se supună, crede Golopenția, unor schimbări radicale pentru a se adapta la un secol al XX-lea foarte riguros administrat. Scopul principal al științelor sociale reînnoite este informarea guvernelor asupra proceselor sociale ce se desfășoară în statele lor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
published by Blackwell Publisher Ltd, Oxford, 59-82. Avci, Gamze; McDonald, Cristopher. (2000). Chipping away at the fortress: Unions, immigration and transnational labour market, International Migration, 38 (5), published by Blackwell Publisher Ltd, Oxford, 191-213. Bauböck, Rainer. (2001). International migration and liberal democracies. The challenge of integration, Österreichische Akademie, Der Wissenschaften Forschungsstelle Für Institutionellen Wandel Und Europäische Integration. Carella, Maria; Pace, Roberta. (2001). Some migration dynamic specific to Southern Europe: South-North and East West, International Migration, Vol. 39 (4), published by Blackwell
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
tradiție a scrisului satiric românesc ilustrată de V. Alecsandri, B.P. Hasdeu, Anton Bacalbașa și I.L. Caragiale. Ceea ce individualizează revista între publicațiile satirice ale vremii, în afara nivelului literar onorabil, este atitudinea politică. D. se situează într-o permanentă opoziție, criticând deopotrivă liberali și conservatori, boieri, ciocoi și burghezime, precum și pe prințul străin. În numerele 25 și 28 din 1870, sub două scrisori din Pitești în care se relatau brutalitățile comise de armată cu prilejul unor manifestații politice, apare semnătura Maior Teacă, și
DARACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286687_a_288016]
-
activitate în mod esențial privată și o alta publică - ci de conflictul temporar cu autoritatea care îl silește să se refugieze și să își realizeze vocația în domeniul privat "cât timp va ține domnia nedreaptă, neconstituțională": Fiind el drept și liberal în toate cugetările și simțămintele sale, nu se putea apropia nicidecum de lumea birocratică - de dregătorii statului; dar lui îi era și mai plăcută viața retrasă de zgomotul cel deșert și ruinător al viețuirii publice de atunci lipsită de orice
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
20-%20Lazureanu/Labusca%20Nicolae/index.php accesat septembrie 2014. ------------------------------------------------------------------------- AȘA NE-AM PETRECUT REVOLUȚIA 2 1 2 3 120 119 EXIL ÎN PROPRIA ȚARĂ Prefață Introducere Dramaticul efort de a rămâne om Tâlhăria de stat. Micro-istoria unei familii de boieri liberali în ... O plasă a Securității: "Mișcarea Oamenilor Dreptății" din România Cu "Virtutea Militară" prin închisorile comuniste Jocul de fotbal ca sabotaj Prețul patriotismului Vina de a prefera Deșteaptă-te, române!
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a-i privi la început cu dispreț, mai târziu cu teamă. Iată-i la o cotitură a istoriei, față în față, unii vrând cu orice preț să rupă o dată cu un trecut de amintiri urâte, alții apărându-l cu încăpățânare - unii liberali până la radicalism, alții conservatori până la reacționarism (articolul apărea în organul Partidului Conservator!). La început lupta este stearpă, fără aplicații practice: nu suntem pe deplin stăpâni la noi acasă, puternicii noștri vecini ne acoperă așa de bine cu greoaia lor aripă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Băsescu carisma este egală, practic, cu politica. Sau, mai bine zis, exersarea carismei de care dispune e, de fapt, politică de stat. Or, aici nu mai putem discuta despre strategii politice, despre interes național, despre ce ar trebui să facă liberalii ca să-i învingă pe democrați, despre, despre, despre... Lucrurile sunt clare: la nivel de mase, orice politolog o va spune, exersarea carismei va fi întotdeauna mult mai eficientă ca armă politică decât orice doctrină sau platformă-program. Nu mai contează că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
prin care (își) explică lumea. Wikipedia este produsul unor dezbateri continue, în care centrală nu este atingerea Adevărului, ci a unei obiectivizări pragmatice a cunoștințelor pe care le avem. Cele mai reușite articole apar atunci când indivizii încep să fie „ironiști liberali“ (adică să se îndoiască de propria arhivă activă de concepte și să descopere limita propriilor argumente, adică contingența lor), să accepte că, precum observa Rorty, cel mai bun critic al unei persoane e o altă persoană, și al unei culturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
dezlănțuit o reacție liberală ce a avut ca rezultat adoptarea constituției de la 1812 de către Cortesurile din Cádiz. Reînscăunarea lui Ferdinand al VII-lea a echivalat cu întoarcerea la absolutism, intercalată cu câteva perioade de liberalism. La moartea sa, în 1833, liberalii au sprijinit-o pe fiica sa Isabel, în timp ce tradiționaliștii s-au grupat în jurul fratelui regelui, Carlos. Reformele ce au urmărit să-i sustragă Bisericii dreptul la educație și să-i vândă bunurile (1834-1835) au inflamat situația. În acest context s-
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de catolicism, deoarece un ziar care nu proceda astfel crea confuzie în rândul catolicilor stârnindu-le indiferența, mai ales dacă cititorii știau că el se adresează acestei confesiuni. În consecință, ar fi pierdut atât cititorii catolici, cât și pe cei liberali, căci aceștia observau că nu era atacată Biserica 83. Pentru ca un ziar să fie cu adevărat catolic, confesional, el trebuia să fie și militant. Chiaudano se referea în mod explicit la ziarele generaliste, nu la cele financiare sau cu un
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
El susținea că acesta din urmă promitea să fie practic, dar nu apăra directivele Sfântului Scaun în privința chestiunii romane, nici sensul sau condițiile democrației creștine și nici comportamentul catolicilor în viața publică italiană. Noul jurnalism promitea să-i influențeze pe liberali, dar nu a făcut-o. Singurii influențați erau chiar catolicii în rândurile cărora crea disensiuni. Existau ziare care se doreau a fi catolice dar nu erau, pentru că aveau un limbaj ambiguu și lăudau autorii "dăunători religiei", cu toate că făceau acest lucru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]