7,873 matches
-
cu Ioana la izvor să mai beau, pentru ultima oară pentru ziua aceea, apă proaspătă. Plimbare în noapte, de-a lungul mării, prin micul port în întuneric complect, afară de luminița lui Mihali. Apoi Ioana mă conduce până în camera mea, aprinde lumânarea sprijinită intr-un pahar, trage perdeaua, mai mult în glumă, căci nu trece nimeni pe drum, aranjează așternutul pus pe podea. Ioana a adus un covor de la Cavarna, el îmbracă toată camera, e singurul lux în pustiul acesta. O ultimă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e singurul lux în pustiul acesta. O ultimă îmbrățișare, apoi Ioana dispare după ce mă roagă: "Să te culci repede (își închipuie că citesc până tîrziu), căci aici ai venit sa te odihnești". Încui ușa, intru în pat, trag paharul cu lumânarea drept lângă pernă și, cu un creion pe un vraf de hârtii, încep să retrăiesc trecutul și să deslușesc prezentul între mine și Ioana. Abia acum pot să refac vechile scene dintre noi fără să le turbur cu emoțiile prezentului
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vizita spațiile interplanetare, și viermii nu vor începe travaliul lor de alterare. Împrejurul lui Viky, flori multe, toată Cavama a fost epuizată de flori și puse în valoare, pentru ca fiecare să fie văzută. La un capăt, loc pentru colive și lumânări, iar în preajmă, cât mai mulți musafiri. Să vie toți cei ce au cunoscut pe Viky. Și cunoștințele ei mai vagi sau ale doamnei Axente. Și chiar străinii. Toți n-au decât de câștigat văzând o fată așa de frumoasă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mare și goală. Deși nu era decât începutul verii, o briză delicată, răcoritoare, sufla, tăcută, prin întuneric. Mitsuhide era cumplit de palid. Se părea că părul de la tâmple i se ridica drept în sus, de fiecare dată când pâlpâia flacăra lumânării. Chinul i se vedea în neorânduiala părului și în culoarea cumplită a feței. În sfârșit, își ridică încet „capul de kumquat“, cum i-l poreclise Nobunaga, privind spre grădina întunecată. În depărtare, văzu multe lămpi strălucind printre copaci. Era prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fața în pernă și încercă să adoarmă la loc. Era ceață sau ploaie? Zgomotul valurilor de pe lac sau vântul suflând peste Muntele Hiei? Toată noaptea, vântul de la munte nu încetă să șuiere pe sub streșinile casei. Deși nu pătrundea în casă, lumânarea de lângă perna lui Mitsuhide pâlpâia ca și cum ar fi fost zgâlțâită de un spirit rău. Mitsuhide se întoarse pe partea cealaltă. Cu toate că era anotimpul nopților scurte, avea impresia că dimineața nu mai venea. În sfârșit, chiar când respirația îi redevenise adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Înainte de toate, aș dori să-i înalț o rugăciune zeului protector al acestui loc, apoi, voi vizita Capela Atago, cât timp mai e puțină lumină. Capelanul îl conduse pe o cărare măturată cu grijă. Urcă scara altarului exterior și aprinse lumânările sacre. Mitsuhide făcu o plecăciune adâncă și stătu, câtva timp, în rugăciune. De trei ori, preotul trecu o ramură din copacul sacru peste capul lui Mitsuhide, după care, îi oferi o ceașcă de lut cu sake sfințit. — Am auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Orei Șobolanului, răspunse străjerul. Ieși în coridorul negru precum cerneala. Când îl văzu pe Saito Toshimitsu în genunchi lângă ușă, așteptându-l, Mitsuharu se întrebă care era motivul acelei convocări neașteptate în toiul nopții. Toshimitsu o luă înainte, cu o lumânare în mână. În timpul lungului drum pe coridorul întortocheat, nu întâlniră pe nimeni. Aproape toți cei din fortăreața principală dormeau liniștiți, dar, în acea unică parte a clădirii, domnea o atmosferă neobișnuită și se părea că, în două sau trei camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unică parte a clădirii, domnea o atmosferă neobișnuită și se părea că, în două sau trei camere, oamenii erau treji. — Unde e Domnia Sa? — În apartamentul său de dormit. La intrarea în culoarul care ducea spre dormitorul lui Mitsuhide, Toshimitsu stinse lumânarea. Dintr-o privire, îl invită pe Mitsuharu să intre și deschise ușa masivă. Imediat ce Mitsuharu intră, Toshimitsu închise ușa în urma lui. Doar din cea mai îndepărtată cameră de pe coridor - dormitorul lui Mitsuhide - se strecura lumina slabă a unei lămpi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sokyu din Sakai. Atunci vom discuta amândoi unde e locul tabloului. Desigur, cel mai bine ar fi fost să-l întreb pe Mu Ch’i în persoană. Nobunaga era tot mai bine dispus. Și, cu toate că valeții veniseră să taie feștilele lumânărilor de mai multe ori, nu făcea decât să bea apă și să continue petrecerea, nepăsător față de trecerea timpului. Era o noapte de vară, iar obloanele și ușile templului erau toate deschise. Din acest motiv poate, flăcările lămpilor pâlpâiau încontinuu, învăluite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga, răposatul ei frate. — Te ridici la înălțimea vechii dumitale reputații. Am auzit că ai o îndelungată experiență, comentă Katsuie. — La sake, adică? — La mult, mult sake, adică. Inuchiyo râse din toată inima, clipind din singurul său ochi, în lumina lumânărilor. Era același om chipeș pe care îl cunoscuse Hideyoshi în tinerețe. — Hideyoshi n-a fost niciodată un mare băutor, continuă Katsuie. Într-adevăr. Se înroșea imediat la față. — Dar îmi aduc aminte că, pe vremea când erați tineri, adesea petreceați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fier topit. Când cele două scrisori fură gata, Ieyasu îi ordonă unui paj să-l cheme pe Ishikawa Kazumasa. Secretarul lăsă scrisorile în fața lui Ieyasu, făcu o plecăciune și se retrase. La plecarea lui, un ajutor personal intră cu o lumânare și aprinse, în liniște, două lămpi. La un moment dat, soarele apusese. Privind lămpile, Ieyasu simți că, într-un fel sau altul, ziua aceea fusese nefiresc de scurtă. Se întrebă dacă din această cauză - chiar și cu toate presiunile muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
anume cu oblon, decât deschisă. Iar în mijlocul odăii se căsca o gură de beci care stătea mai tot timpul deschisă fiindcă ai casei aveau mereu treabă acolo jos și coborau pe scara abruptă după alimente, luminându-și calea cu o lumânare. Auzeam vocea înfundată a mătuși-mi Jeni venind din adâncul stătut al beciului: Unde sunt gogonelele, lua-le-ar naiba de gogonele! Niciodată nu le găsește omu'! Cum coboară cineva, cum le mută în altă parte! Cască ochii și nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
semn de salut Relu dădu colțul luând-o pe strada Radovici. Daniel rămase doar cu Horia Victor să-și continue drumul destul de lung de la școală până acasă. Iarna nu prea vedeai mișcare dincolo de perdelele de la ușa magazinului de miere și lumânări de la parterul casei din colț. Totuși ușa se deschise și un bărbat neras, întrerupând pentru o clipă sporovăiala cu cineva dinăuntru, scuipă vârtos drept în zăpada călcată în picioare din mijlocul trotuarului. Că doar nu era s-aștepte până ce-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aleea îngustă. Se dă într-o parte, făcându-i loc să treacă. La cimitir, la fel ca la țară, chiar și necunoscuții se salută între ei. Mai stăm? o întreabă pe Liliana după ce doamna s-a îndepărtat. N-ai aprins lumânările. Așa e. Lucian cotrobăiește prin coșul de nuiele împletite, în căutarea lumânărilor... Cu puțin înainte de a muri, tatăl său și-a amintit de un preot cu care fusese coleg de liceu, la Iași. Prietenia lor poate continuase și în anii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
La cimitir, la fel ca la țară, chiar și necunoscuții se salută între ei. Mai stăm? o întreabă pe Liliana după ce doamna s-a îndepărtat. N-ai aprins lumânările. Așa e. Lucian cotrobăiește prin coșul de nuiele împletite, în căutarea lumânărilor... Cu puțin înainte de a muri, tatăl său și-a amintit de un preot cu care fusese coleg de liceu, la Iași. Prietenia lor poate continuase și în anii maturității. Lucian nu mai are posibilitatea să-l întrebe. Îl chema Chirilă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ce fel de oameni îi erau simpatici tatălui său. Oameni care aveau pe față, mereu, un zâmbet prietenos sau o anumită seriozitate responsabilă. Vasăzică așa... te-ai recăsătorit... Eu am cunoscut-o? Nu. Lucian a îngenuncheat la piciorul căsuței pentru lumânări și își șterge lentilele ochelarilor cu bucățica de piele de căprioară pe care o ține în toc. A deschis ușița căsuței. Și cu apartamentul tău de la București ce-ai de gând să faci? Cred c-am să-l vând. Ești
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
până nu mai rămânea nimic din ele. Și ce-ai de gând să faci cu banii? Nu știu... Încă nu m-am gândit. Trebuie să vorbesc cu... cu ea. Poate o să călătorim. Sper să fie totul bine. ...Lucian aprinde o lumânare. Vântul culcă flacăra și o stinge. O dâră subțire de fum urmează grăbită calea șerpuitoare a vântului. O aprinde din nou. Vântul tresare plin de viață... În căsuță au rămas capetele de lumânare de la vizitele anterioare. O aprinde și pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să fie totul bine. ...Lucian aprinde o lumânare. Vântul culcă flacăra și o stinge. O dâră subțire de fum urmează grăbită calea șerpuitoare a vântului. O aprinde din nou. Vântul tresare plin de viață... În căsuță au rămas capetele de lumânare de la vizitele anterioare. O aprinde și pe cea de-a doua și închide ușița. DRAGOȘ ȘI SEXUL FRUMOS Delia Cu destul de mulți invitați, masa începuse în tihnă, în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sus de patru bărbați străini de curte și de cartier, sicriul a străbătut aleea slab luminată către casa din fundul curții. Cu ușa larg deschisă, casa îl aștepta ca o hrubă întunecată. După aceea acolo înăuntru s-a aprins o lumânare, care a rămas să ardă în timp ce vecinii șușoteau adunați lângă poarta dinspre stradă. Domnul Prodan se afla în concentrare undeva prin Ardeal. Întâlnise acolo fel de fel de oameni. Nimeni nu știa exact ce se întâmplase. Cică domnul Prodan l-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ciudat, autopsie. Dar cobora vocea și își lua o mină conspirativă, deși nu reușea să-și ascundă spaima. Auto mai suna cum suna. Dar psie... psie suna amenințător și lunecos ca un șarpe. Oricum, n-avea să dureze foarte mult. Lumânarea, vizibilă pe ușa deschisă a casei din fund, departe, rămânea să ardă toată noaptea. Dar pălea peste ore, în lumina zilei. Și pălea în lumina prietenoasă și mângâietoare a verii, uitată pentru totdeauna. Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ba chiar cu o ușoară iritare, vizibilă pe față: Tu vorbești serios, Dragoș? Care biserică? Biserica Sfântul Mina Vergu. E la doi pași de-aici, pe strada Robescu. Doar să aruncăm o privire înăuntru. Cinci minute. E plăcut să vezi lumânări arzând. Cu toată firea ei prietenoasă, ea ezită, neîncrezătoare, ca și cum s-ar fi văzut obligată să facă ceva împotriva voinței ei. Dragoș nici nu era sigur că peste fața ei trecuse o undă de îndoială înainte de a deveni vizibilă respingerea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
li se făcuseră pulbere între degetele lui Carol. Dan se întorsese și își făcea de lucru cu doza de Cola. Era însetat, pentru că jucase câteva mingi după muncă, împreună cu Barry. Mâncaseră în liniște friptura, cartofii soté și salata verde. O lumânare se consuma între ei, măsurându-le incapacitatea de a comunica. Dan nu aruncă nici măcar o privire în decolteul soției sale (nu prea spectaculos, ce-i drept). În schimb, studia un număr din Design Week, uitându-se mai atent la poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
șapte ani, îi duceți în sinagogi și îi dezbrăcați, nu așa faceți? Îi drogați..., nu vrei să recunoști? Și băgați în ei tot soiul de lucruri, nu-i așa? Scule, desigur, scule lucioase, bombate și alte chestii și mai sinistre: lumânări ceremoniale, pumni, menore. Încearcă să negi, poți? — Nu. — Nu vrei să negi? De ce aș face-o? Mi-a sărit deodată la beregată. Și, firește, exteriorul acela dolofan, moale și aparent neajutorat era doar atât: un exterior. În realitate, mușchii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
comportându-te așa cum ai făcut tu? Nu vreau să te descurajez, există dovezi palpabile, dar cred că ar trebui să fii pregătit pentru ce vor spune oamenii. Fiindcă bănuiesc eu că vor ajunge la concluzia că ai căutat-o cu lumânarea. Chiar voiai să îți facă cineva felul. De fapt, am să merg și mai departe. Cred că voiai să servești drept public. A, nu mă îndoiesc că acum ai remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ce am scris mai sus este aproape imposibil să nu reușiți. Dacă totuși nu se ajunge la rezultatele dorite probabil că ați greșit undeva. Refaceți cele 40 de zile de rugăciune (cel mai bine e seara pe la ora 21, cu lumânarea aprinsă). Redau, în continuare, un tabel preluat din cartea „Cauzele spirituale ale bolilor afirmații vindecătoare” cu acordul Editurii Cristal Life România. afecțiunea cauza noul mod de gândire Obezitate Grăsime (v.supraponderabilitate) Emotivitate excesivă. Adesea arată frica și nevoia de protecție
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]