7,803 matches
-
fi ponegrită, înjurată și discutată de cine vrei și cine nu vrei. Noi vom veni cu aportul nostru, cu banii munciți și trudiți pe meleagurile străine, pentru a ne ajuta țara, a-i revedea pe cei dragi, a aprinde o lumânare la căpătâiul morților noștri. Pentru a ne reîntâlni cu glia strămoșească, pământul sfânt pe care ne-am născut și am crescut. Cu oamenii în mijlocul cărora am trăit, ne-am îndrăgit și ne-am ajutat reciproc. Dați-ne libertatea de a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
noi, și ei miroseau a piele și a nou și ne mândream cu luciul bombeurilor, până ne ciocneam de prima piatră ieșită în cale, cu alchimia ce ni se părea atât de savantă, a vopsitului ouălor, în fine, cu mirosul lumânărilor de ceară arzânde, pentru cei care-și petreceau Deniile în biserici. Dar niciuna dintre aceste sărbători nu mi se părea o exclusivitatea religioasă, o falie între noi, românii, și ceilalți. Îmi amintesc că, de fiecare dată, cea dintâi care trecea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în paragină, înconjurate de ziduri înalte ale blocurilor, înghițite în anonimatul cartierelor fără personalitate sau distruse, exterminate precum ființele prea vii, bisericile vechi ale Bucureștiului continuă totuși să vegheze. În întunericul navei, luminată spre seară de câte o candelă, de lumânările aprinse de credincioși în fața icoanelor Maicii Domnului, continuă să bată o inimă ascunsă! O inimă amenințată de demolare, acest spectru al bucureștenilor poate oricând să lovească oricare din lăcașurile sfinte ale capitalei. Dacă nu se ajunge la demolare, sistematizatorii se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și ziduri de biserici. Urâciunea pustiirii s-a mai întins și a mai pus stăpânire pe alte locuri odinioară sfinte ale bucureștenilor și ale țării. Și totuși, acum, în seara aceasta de vară, aici, lângă clopotnița din deal, amintindu-mi lumânările aprinse de credincioși prin bisericile pe care le cercetasem în timpul zilei (de la Biserica Lucaci la Sf. Dumitru, de la Biserica Oborul Vechi, la Colțea), mâhnirea pentru atâtea pierderi, pentru atâtea ruine, nu poate pune stăpânire pe mine. Ascunse, dosite, micile, bătrânele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
triumfat asupra silniciilor istorice, un duh dătător de viață veșnică. Spre acest izvor de viață ascuns uneori după pietre vin credincioșii pe care îi vezi întrerupându-și cursele atât de ostenitoare ale zilei și intrând în penumbra abia luminată de lumânări și candele ale bisericii Bucureștiului. O familie de germani, [septembrie] 1985, difuzată la 1 și 2 octombrie 1985 Impresiile unui turist care a vizitat România Suntem o familie de germani, originari din Transilvania, plecați legal din România și stabiliți de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fereastră, așa că nu avea cum să se aerisească beciul acela puțin mai mare decât un dulap. O treime era ocupată de pat. Umbra slăbită zăcea nemișcată, cu o pătură trasă peste ea. Sub pat se vedea o oală de noapte. Lumânarea - singura sursă de lumină - pâlpâia pe masa veche ce lăsa impresia că se prăbușește în orice clipă. Calorifer nu exista, iar pardoseala de pământ, neacoperită cu nimic, atrăgea umezeala și mai mult. Ochii Umbrei păreau lipsiți de viață. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ieșim de-aici, îmi revin și o să fim împreună. N-am de gând să-mi dau obștescul sfârșit aici, și nici să te las pe tine fără amintiri. După ce le recuperezi, o să revii la ce-ai fost înainte. Priveam lumina lumânării fără să scot un cuvânt. — Ce-ai pățit? mă întrebă Umbra. Ce te-apasă pe suflet? — Mă întrebam cum oi fi fost înainte. Sper că nu te copleșesc ezitările, zise Umbra. — Ba da. Chiar ezit. În primul rând, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că asta e lume adevărată? Așa trebuie ea să arate? Te-ai gândit vreodată să privești lucrurile din punctul de vedere al animalelor, al umbrelor și al celor care sunt obligați să trăiască în pădure? Am privit atât de intens lumânarea, încât au început să mă doară ochii. Mi-am scos ochelarii și mi-am șters lacrimile cu palma. — Vin mâine la ora trei. Ai dreptate. N-am ce căuta aici. 33 În țara aspră a minunilor Rufe duse la uscător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a atins paroxismul : “Cei convocați în Piața Unirii din Iași pe data de 14 dec.’89 orele 16, AR FI TREBUIT să aibă asupra lor un înscris cu poezia “Un răsunet”, Deșteaptă-te române a lui Andrei Mureșanu și o lumânare ce trebuia aprinsă la momentul oportun . La umbra statuii lui Cuza ar fi urmat să ia cuvântul câțiva dintre noi ... În tot acest timp s-ar fi strigat lozinci gen : Jos dictatura, jos comunismul, vrem democrație, vrem libertate ! etc. In
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
solidarizării și afirmării că nu suntem singuri, așa cum își dorea atât de mult regimul, ne-am fi strâns de mână într-o mare horă a unității de simțire și ideal, unitate ce atunci exista, nu ca acum, am fi aprins lumânări, (de sufletul ateului ZOMBI) și am fi cântat ceea ce după 22 decembrie ’89 a devenit imnul național, “Deșteaptă-te române”. Un verb “regulat”, conjugat în clasa a șasea la modul optativ. N.n. - Cântecele patriotice : Deșteptă-te române, Tricolorul, Peal nostru
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
faptul că unele ferestre de la etajul trei din balconul magazinului Modern , LA PARTER ERAU DESCHISE” și cuiburi de mitralieră,(pag. 142) . Despre același Titi Iacob : “În 14 decembrie avea cuvântarea scrisă , a ascuns-o într-un ciorap și-a luat lumânare și chibrit și cu zece minute înainte de ora 16 era în centru înconjurat și de clopotele care începuseră să bată la “mânăstire”, (ei , dar câte năzbâtii nu defilau pe străzile Iașului ; clopotele lui Iacov băteau la mânăstire, cele de la Mitropolie
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
de la Podu Roș”. N.n. - Febra l-a constrâns pe Iacob să arunce pe masă planuri strategice de sagacitatea celor inspirate de Napoleon în fața Armaghedonului . În Piața Unirii nu-i prea convenea să moară . Ce-i drept , chibrit avea , chiar și lumânare . Dar spațiile dintre blocuri nu favorizau mișcările de trupe, nici chiar refugiul la picioarele lui Cuza pentru tragerea sufletului . Avea și dezavantajul inechitații prin șirul de trepte sus - jos în contactul vizual cu liderii : un șef fără beretă strălucind la
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
pornit de acasă noaptea, când i se întâmplă nenorocirea nu trebuie să se uite înapoi, că diavolul „ se face umbră de copac și dacă îl calci, te prinde; că dacă întâlnești un om noaptea în pădure și îi arăți o lumânare în fața oglinzii, vine după tine”. La rândul lor, ascultătorii știu și ei că altfel nu poate fi. Discursul naratorului-martor adoptă nuanțe ritualice, fiind expresia unei psihologii colective. Remarcabil explorator al psihicului tulbure, superstițios, scriitorul excelează în desenul în alb-negru, în
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare de sine, neocolind presimțirea obsesivă a morții, primită cu resemnarea și liniștea înțeleptului care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se reazimă pe un picior. Casa e casă / împrejmuită / de ogor. / Pe blidarul din tindă / se uită în oglindă / rotunjitul ulcior. / Toate stau la locul lor.// Morții în
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
vitale, al existenței contemporane maculate, ale cărei mecanisme sociale le contestă cu profund dezgust. SCRIERI: Manual de târâre, pref. Ana Blandiana, Oradea, 1992; Țara nimănui, Oradea, 1993; Fosforescența putregaiului, Cluj-Napoca, 1995; Poemele absenței, Cluj-Napoca, 1996; Leandrii Greciei, Cluj-Napoca, 1999; Cântecul lumânării, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Adrian Păunescu, Pentru poezia tânără, CNT, 1986, 42; Ciprian Chirvasiu, Scrisoare despre moarte și poezie, „Totuși iubirea”, 1990, 7; Ion Moldovan, „Manual de târâre”, F, 1993, 3; Mihaela Ursa, „Manual de târâre”, ST, 1993, 5; Romanița
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
Pornind, 122-134; Mircea Țicudean, Struțocămila sau inorogul, APF, 1991, 1-2; Cornel Regman, Mircea Cărtărescu, „Levantul”, JL, 1991, 1-4; Manuela Tănăsescu, Spăimoasele simetrii dintr-un Levant feroce, JL, 1991, 1-4; Nicolae Bârna, Visul și facerea lumii, CC, 1991, 8-9; Octavian Soviany, Lumânarea și cartea, APF, 1992, 12; Sebastian Vlad-Popa, A apărut o carte despre eul eminescian fără sex, RL, 1992, 35; Fevronia Novac, O abordare arhetipală a poeziei lui Eminescu, RL, 1992, 38; Cristea, A scrie, 203-206; Ion Bălu, Visul chimeric, ST
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
posibilă replică și deriziune la adresa cenacului junimist, dat fiind că în epoca afirmării lui Macedonski junimismul își trăia deja declinul și începuse să echivaleze cu conservatorismul): într-un salon drapat în catifea roșie, ornat cu obiecte de artă, la lumina lumânărilor și în fum de țigară, zece fotolii aliniate în dreptul unui tron așteaptă „societatea secretă” a poeților; magistrul își recită poemele așezat pe tron, apoi le cedează locul celorlalți, inclusiv debutanților, pentru a-și citi producțiile; la sfârșit, aceștia primesc laude
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
altă direcție, în 1643, Vincenzo Viviani (1621-1703) și Evangelista Toricelli (1608-1647) demonstrează presiunea atmosferică (forța aerului), prin experimente aer-pompă. Robert Boyle (1627-1691) a constatat că în vasele golite de aer păsările nu pot zbura și nu pot trăi, după cum nici lumânarea nu rămâne aprinsă. Aerul conținea ceva important pentru viață. Experimentele lui Robert Hooke (1635-1702) au pus în dificultate teoria lui Galen privind rolul plămânului ca foale menite să răcească inima încălzită. Richard Lower (1631-1691) contestă credința galenică conform căreia aerul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
venitul căsăpiilor. Eforiile orășenești erau creația Regulamentului Organic, bugetul eforiei Vaslui pe anul 1842 fiind la venituri de 1687 lei, iar pe 1843 de 4585 lei, cu cheltuieli anuale de 1524 lei pentru plata a 2 fanaragii care lucrau cu „lumânările lor", cercuitul sacalelor, cumpărarea a patru fanare din nou și a patru căzi de fier. În 1856 suma veniturilor se ridica la 9314 lei iar a cheltuielilor 8486 lei, „cu un escendent la venituri 825 lei". În anul 1860, în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
se numeau deșugubinari (Radu Rosetti, din „Pământul, sătenii și stăpânii", vol. I, p. 282). Deșugubinarii căutau să găsească cât mai multe asemenea pricini, pentru că erau în profitul lor. De aici, se crede că provine originea zicerii românești: „caută pricină cu lumânarea". „Pârâtul sau vinovatul erau puși în fiare și schingiuiți rău, ca să plătească mai degrabă și mai mănos gloaba; altminterea erau trimiși în cătușe la vornicie și deci nici de acolo nu puteau scăpa, și chiar până la Domnie". Pentru a pune
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dat în consumație publică." - untu se asigura, negreșit, pentru curtea domnească și, poate, și pentru curtea Sultanului; - bezmenul de ceară era darea de ceară pentru luminarea curții domnești. „Cămerașul de lumini avea seama birului de ceară și săpun", „cheltuit la lumânări" și „opaițuri pentru curte", zice Cantemir în Descrierea Moldovei; - ialovițe de siliște - vaci sterpe - și grase, ținute la suhat, bune pentru oastea turcească când aceasta era în expediții - duse la „Vizirul, la Caracal și la Hotin", dar „nevoi în țară
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
este enumerată și gloaba numită gheața. Gheața care se tăia și se căra la Domnie de către cei globiți. Seul, ceara și mierea serveau tot curții domnești și se luau pentru a servi unor trebuințe ale curții, la făcutul săpunului, a lumânărilor și a opaițurilor pentru luminarea curții palatului. La început ele s-au perceput în natură, iar mai târziu și în bani. „Să lăsați în pace poslușnicii sfintei Episcopii de său și de ceară și de cheltuială și de podvoade și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
unui sunet ce am simțit în casă, am deschis ochii; și deodată am văzut pe Șăndrea (tovarășul său de cameră - n. ns.), stând în picioare, cu ghizălicul (armulca) în mână și fără ismene în picioare; pe sărdarul Dimachi cu o lumânare aprinsă în mână, șase arănuți fioroși înarmați în pistoale și iatagane, un moldovan cu cușma în mână și un oștean cu șimealu în spate, de supt carele se vedea epoleturi gheneralicești și câteva ordine. Acest de pe urmă mergând mai întâi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Fălciu, Roman, Suceava, Dorohoi și o parte din ținutul Iași", nenorocirea bântuind mai „cu cumplire sărăcimea din cvartaliile de pe șesul Bahluiului și valea pârâului Cacaina". Eforia în colaborare cu Agia se ocupa și de aprovizionarea orașelor cu pâine, carne și lumânări, activitatea acestora fiind realizată, uneori, și pe bază de antrepriză, recomandată de Regulament. Acțiunile edilitare vizau curățenia orașelor, refacerea pavajelor, șoseluirea, podirea lor, sistematizarea construcțiilor, alinierea, îmbunătățirea iluminatului, aprovizionarea cu apă a cetățenilor. În orașe începe acțiunea de stabilire a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a numelui străzilor, punerea de numere la case, transportarea gunoiului, depozitarea lui. Transportul gunoiului din orașe se făcea adesea cu carele sătenilor aflați în serviciul de salubritate. Se emiteau circulare ale ocârmuirii pentru scoaterea în afara așezărilor orășenești a „fabricilor" de lumânări și a celor pentru confecționarea cărămizilor, a olanelor. De repararea, întreținerea și curățenia străzilor se ocupau cantoniștii, angajați de Eforia orașului. Nu lipsea din atenția gospodarilor grija pentru starea podurilor și podețelor din orașe, mai ales a celor care traversau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]