6,993 matches
-
negru, adiacent, nu mai are nici măcar minimul efect scontat de îmblînzire a lecturii, să ne oprim la un caz paradigmatic: Lucian Pintilie. Realizator excepțional, om al rezistenței anticomuniste, cineastul de vogă internațională se află într-un devorant parcurs al filmării mizeriei noastre. Nu știu cum, dar, într-un fel, parcă ar suna motivat ca regizorul să fi reușit, defulatoriu, sub dictatură, o imagine respingătoare a românismului nostru atavic, într-un De ce trag clopotele, Mitică?, eludînd, de altfel, total umorul caragialesc. Dar ce l-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să capete, înainte de a apuca să-și serbeze centenarul, numele cu totul firesc nu-i așa? de Liceul Zoia Kosmodemianskaia". Știm că totul a început de aici, de la impunerea, nouă, latinilor, a apucăturilor ocupantului valdaic. Știm că plăcerea scormonirii propriilor mizerii vine din acest apropiat trecut al tragediei noastre. Dar, ce dracu', ocupantul nu mai există (deocamdată). De ce nu revenim, Dumnezeule, la România cea profund frumoasă? 31 decembrie Dacă ar fi să mă las dulce-otrăvit de zemurile orgoliului, aș spune, repezit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
București s-a dublat în ultimii zece ani, poate chiar s-a triplat, numărul localurilor de consum și de petrecere s-a înzecit, băncile, CEC-ul sînt luate cu asalt de deponenți și achizitori de titluri de stat.. Înseamnă asta mizerie?" Și concluzia noastră: păi, dacă Arghezi vorbea ca azi, azi vorbim ca mîine... Așa ne-a fost dat nouă, rumânilor: să trăim cum trăim aici, pe-un picior de plai, să dăinuim aici, de 2000 de ani... și să ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cunoscut pînă acum. Cine-or fi? Ce-or fi făcînd ăștia doi babani de vîrsta a treia, unul mai rumen ca altul? Că, ce-au făcut... înainte, se cam simte. Ce tot turuie ei, în fond? Oho: catastrofă după catastrofă, mizerie după mizerie, promiscuitatea care ne înconjoară agresiv e, toată, la gura lor. Parc-ar face amîndoi revista presei. Dacă i-am fi auzit înainte de '89, am fi știut că au o misie: am fi tăcut cu toți mîlc și am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum. Cine-or fi? Ce-or fi făcînd ăștia doi babani de vîrsta a treia, unul mai rumen ca altul? Că, ce-au făcut... înainte, se cam simte. Ce tot turuie ei, în fond? Oho: catastrofă după catastrofă, mizerie după mizerie, promiscuitatea care ne înconjoară agresiv e, toată, la gura lor. Parc-ar face amîndoi revista presei. Dacă i-am fi auzit înainte de '89, am fi știut că au o misie: am fi tăcut cu toți mîlc și am fi urmărit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îl știu, ca și-altdat', paharul plin e cel cu vodcă, cel pe jumătate, cu apă: pentru păcălirea curioșilor. Soarbe și trage din țigara fără filtru, soarbe, soarbe... Trăim într-o lume a văicărelilor. Ziarele și televiziunile întrețin permanentă frăsuială agresă, mizeria și deriziunea fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi măcar și pentru o clipă acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră ți se pare întrucîtva respirabilă. În Gara de Nord, totul e pus la punct, în locul tarabelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sînt liberi să facă ce cred. Vorba "Internaționalei": cei leneși plece unde vor. (Dar nu pleacă.) 13 ianuarie Coadă la pîine. E compoziția aceea, omonimă, a lui Tonitza, atît de mediatizată de propaganda comunistă, cu intenția de a demonstra ce mizerie a însemnat capitalismul românesc (deși, coada era chiar emblema comunismului). Nedîndu-și seama, grosiera propagandă (sau dîndu-și, dar ideologizînd imbecil), că marele pictor nu voise să spună cu de altfel foarte umana și calda compoziție decît doar ce era de spus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iluștri, s-a simțit bine în compania lor, a avut ce discuta, dar atît. Nu s-a lăsat contaminat. A preferat însă, observăm noi, boemia spiritului, una aparent iconoclastă, derutant disociativă, dar permanent supravegheată de rigoare carteziană. Repudiind precaritatea, dezordinea, mizeria. Bastonul cu mîner scump se vrea, de altfel cu toată scuza cochetă a purtătorului de baston, caduceu antiboem. Imagini cutremurătoare din începutul bolșevismului românesc. Gloata rufoasă și isterizată aclamînd noua putere impusă de Moscova. Dej, Bodnăraș, Groza, Niculi, dar și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de disoluție, porțiuni mari din ea fiind furate. Iar dincolo de pîrleazul de beton, de buni ani, se arată privirii noastre indignate un spectacol absolut întristător. Nu cred să existe alt loc din centrul bătrînului oraș care să-l concureze în mizerie și paragină. Promiscuitate ce contrastează cu interiorul imperial, atît de căutat de vizitatori, de înșiși ieșenii iubitori ai muzelor. Perspective? Minime, pare-se, după cum se mișcă lucrurile în curte și în interioare. Orașul, de la un capăt la altul, e marcat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mic? se-ntreabă antimicul nostru. Imposibil de imaginat, răspunde tot el. Și de-aici, începe speculația: Cred că abia în momentul în care ne vom vedea destinul prin inexistenta piele a micului, atunci îl vom vedea corect". Iar antidotul corupției, mizeriei, diletantismului ar fi... renunțarea la mic. Și dacă nu putem renunța, atunci... nu. Ca să vezi pînă unde poate răzbate pesimismul (schopenhauerian)! Imagini (în sepia) cu străzile vechilor orașe românești au mai totdeauna un atît de neîndoios efect catartic. Chiar dacă efectul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Revenind la italian invocat doar ca pornire de văzut că, adesea, dînd peste încăperi în care dezordinea e cea care face legea, tocmai această dezordine creează, ea, starea de spirit generatoare de incitante conexiuni. (Numai promiscuitate ca atare, numai neputincioasă mizerie să nu fie!) Fugind, o viață, la Cumpătu, suburbia sălbatică a Sinaiei, n-am putut ocoli (mai niciodată) Vila Luminiș. În și mai sălbaticul cotlon al pădurii. Cu adevărat, de o geometrie simplă: în chipul ei exterior, magistral gîndit în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fiul fără personalitate al ilustrului tată, mort doi ani mai tîrziu, Marie Walter, muza neconsolată a demiurgului,spînzurată de tavanul garajului ei, consoarta ultimilor ani, Jacqueline, trăgîndu-și un glonț în tîmplă, Dora Maar, amanta ce-l idolatrizase, murind curînd în mizerie, în mijlocul pînzelor Lui, pe care refuzase să le vîndă, să fie numai ale ei. Etc. etc. Urmărind momentele naufragiului, Marina avea să noteze concluziv în cartea ei: "Ar trebui ca și eu să fiu printre aceste victime. Dacă mă aflu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mă mișc, mai totul începe să fie lăzărescianism pe bandă rulantă. Pus în hușchite proiecte (cu bătaie, oho, substanțial internațională) de fercheșul lider local de vizuale, întîlnit în chiar cinegala de la Republica. Fete și băieți care habar n-au de mizeriile ingerințelor propagandiste ale abiatrecutului se dedică, fanatic, sub același plafon eminamente pixelizat, instalării unor spații atît de simptomatic asemănătoare celui al domnului Lăzărescu. Mai și strîngînd în juru-le, la înțesate vernisaje, siluete la fel de prospere ca ale lor. (Ar trebui să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care, după ce a Înconjurat o parcelă de pământ, s-a hotărât să spună aceasta este a mea și a găsit oameni suficient de naivi ca să Îl creadă, a fost adevăratul fondator al societății civile. Câte crime, războaie, omoruri, de câtă mizerie și orori nu ar fi fost scutită rasa umană, dacă cineva ar fi smuls țărușii sau ar fi umplut șantul și ar fi strigat către ceilalți oameni: „Nu-l ascultați pe acest impostor. Sunteți pierduți dacă uitați că fructele pământului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
transnațională. Mulți dintre imigranți sunt săraci, sunt discriminați, nu au locuri de muncă și trăiesc În ghetouri urbane și suburbane mizerabile, unde criminalitatea este ridicată. Sunt priviți cu suspiciune din ce În ce mai mare și teamă de către populația franceză autohtonă. În același timp, mizeria Îi impinge pe mulți tineri musulmani spre fundamentalism religios extremist. Al Qaeda și alte grupări militante musulmane au recrutat cu succes tineri pentru celulele teroriste, semănând teama printre francezii din Întreaga țară. În anul 2003, guvernul francez a Înființat Consiliul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
când viața era trăită Într-un spațiu și un timp local, vulnerabilitatea În diversele ei manifestări era de asemenea locală. Amenințările la supraviețuirea și securitatea unei persoane erau prezente la tot pasul. Împrejurimile sălbatice, potentații locali În conflict, boala și mizeria aveau rareori un efect dincolo de regiunea imediată. Din acest motiv, instituțiile politice necesare pentru a da un sens securității aveau o dimensiune locală și regională. În era modernă, când Îmbunătățirile În comunicații și transport au mărit raza de acțiune a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
poporului (1904; Premiul „Adamachi” al Academiei Române), unde configurează, în paletă poporanistă, portretul unui „apostol” dăruit menirii lui în - utopie de început de secol - „satul ideal”. Cumnat cu Constantin Stere, P. cată însă cu mâhnire la „satul real”, cu sumbra lui mizerie. Și suferă pentru că satul e vatra de românism curat, primejduit de relele ce se abat dinspre oraș, „iadul gol” - contaminație sămănătoristă -, unde valorile autentice se alterează, se părăduiesc. Articolele, mizând pe stratagemele persuasiunii, vădesc indiscutabile aptitudini de psiholog. Încă student
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
și nici nu au văzut vreo dată pește, când toate aceste articole sunt trecute în buget; pentru a li se da și tutun, nu li se dă decât o dată pe săptămână și în foarte mică cantitate". Din raport, pe lângă această mizerie materială, se desprinde și promiscuitatea. Brutalizarea bolnavilor era de regulă. Cel mai grosolan se purta bucătarul, după "arătarea bolnavilor toți au arătat că sunt maltratați" (de el). Mizeria era mai mare, încă, noaptea. Pentru "luminarisire au arătat bolnavii că pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
o dată pe săptămână și în foarte mică cantitate". Din raport, pe lângă această mizerie materială, se desprinde și promiscuitatea. Brutalizarea bolnavilor era de regulă. Cel mai grosolan se purta bucătarul, după "arătarea bolnavilor toți au arătat că sunt maltratați" (de el). Mizeria era mai mare, încă, noaptea. Pentru "luminarisire au arătat bolnavii că pentru 4 zile li se dă o lumânare, încât neajungându-le cele mai multe ori rămân pe întuneric noaptea, se bat sau având trebuință a se scula se lovesc". Catargi cerea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
am făcut toate concesiile ac să-i putem crește pe ei, ca să le putem da de mîncare, și carte, și haine, și casă... Vin ei și-mi scot sufletul, și mi-l pun pe tarabă... la un loc cu toate mizeriile..., cu toate păcatele... Doamne, mai adu o dată securitatea peste noi..., să-i văd atunci pe îngerii ăștia morali cum se descurcă...! Gh. P. doi: Nu cobi...! Gh. P. unu: Da tu parcă spuneai că pleci...! Gh. P. doi: Păi aș
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nu mai puteam... începuse să sufere de bruiaj... Doctorul: Aha! Și de cine... sau de ce anume erau bruiate...! Octav: De prostie, dom' doctor, de multă prostie, de lașitate, rîgîieli morale, dom' doctor, înțelegeți? De ignoranță, de fals, adică de toate mizeriile ce cresc pe lîngă casa omului. Înțelegeți, nu? Doctorul: Și... aici... în cort le auziți? Octav: Bine-nțeles... Doctorul: Și le auziți mai bine... mai clar? Octav: Da... ceva mai clar... Doctorul: Da... că aici e și mai aproape... Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fi interpretată și din acest punct de vedere. Fiul cel mic trece prin etapa crizei de identitate, el își cere cu îndrăzneală partea de avere pentru a pleca în lume. Nechibzuit fiind își cheltuie toată averea, rămâne într-o cruntă mizerie și se tocmește păstor al unei turme de porci. Însă, risipitorului nu i-a fost de folos nici această slujbă căci rămânea flămând, fiind lipsit nu numai de hrană omenească ci, până și de roșcovele, care erau destinate porcilor. În
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
sub denumirea de principii de administrare fiscală. La rândul său, Adolph Wagner, refuzând să acorde credit concepției liberale care considera statul doar „producător și protector legal”, avea să afirme: „armonia legilor naturale este contrară faptelor și conduce la crizele și mizeria lucrătorilor. Statul trebuie să intervină, iar finanțele publice nu sunt decât un mijloc tehnic pentru realizarea scopurilor organice ale statului”41. În viziunea lui Wagner, statul devine garantul libertății personale și a proprietății, a dreptului de succesiune și a celui
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
poporul de podoabe. Poporul tot Îți cântă pomenirea Mărite, prea cinstite pârcălabe! Cuvinte: pârcălab= dregător, slujbaș mai mare peste un ținut (În trecut); țel = scop; pomenirea = amintirea; ctitor= Întemietor. ,,O țară nu poate fi puternică și independentă fără ridicarea din mizerie și sărăcie a cetățenilor.” ALEXANDRU IOAN CUZA PESTE 50 DE ANI ( fragment ) de Ion Luca Caragiale Sunt aproape cincizeci de ani de când am fost de față la o strălucită solemnitate. Era găzduit În Ploiești Cuza-Vodă. Primul domn al țărilor unite
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]