7,852 matches
-
și fragil. și apoi, povestirea este una exclusiv interioară, a trăirilor și gesturilor unui personaj: În cazul lui Toussaint, al naratorului. Este vorba, la autorul Melancoliei lui Zidane de un minimalism tensionat. Întins. Dacă În romanele anterioare, din anii 1990, naratorul romanelor lui Toussaint era autoironic, subtil dar arareori dramatic - ca Într-un fel de pariu orgolios cu sine, foarte masculin În același timp - Începînd cu Faire l’amour (Să faci dragoste, 2002), el schimbă Întrucîtva registrul și-și interiorizează mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
neatinsă, o așteptare. Umorul autoironic din La Télévision (Televiziunea, 1997) este Înlocuit În mod hotărît cu un cinism microscopic, acela al refuzurilor abia perceptibile cu ochiul liber, dar atît de decisive În viețile personajelor: mîna Întinsă de chinezoiaca Li Qi naratorului este refuzată și se Închide ca și cum nu s-ar fi deschis niciodată; sentimentele sînt mereu implicte. Ca În majoritatea romanelor minimaliste, personajele sînt puține. Cel mai important rămîne naratorul, viziunea proiectată de el asupra lumii este una, dacă vreți, jansenistă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de decisive În viețile personajelor: mîna Întinsă de chinezoiaca Li Qi naratorului este refuzată și se Închide ca și cum nu s-ar fi deschis niciodată; sentimentele sînt mereu implicte. Ca În majoritatea romanelor minimaliste, personajele sînt puține. Cel mai important rămîne naratorul, viziunea proiectată de el asupra lumii este una, dacă vreți, jansenistă. În fond, cum ar putea o poveste cu trei personaje prezente plus unul absent - care apare spre final -, doi bărbați și o femeie, să nu fie cinică, atunci cînd
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lungi, sînt paratactice și lineare, ca un fir de mătase deșirat de pe un un mosor, care nu se mai termină, uneori exasperant de lung - și tocmai conștiința aceasta, a caracterului exasperant al firului narativ Îl face pe cititor, laolaltă cu naratorul, să ridice ochii, să se oprească din fugă, așa cum În desene animate presupusa victimă scapă de urmăritor pur și simplu ieșind din acțiune, pentru a-l admira pe acesta din urmă cum fuge În jurul unui copac după el Însuși. Există
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oprească din fugă, așa cum În desene animate presupusa victimă scapă de urmăritor pur și simplu ieșind din acțiune, pentru a-l admira pe acesta din urmă cum fuge În jurul unui copac după el Însuși. Există o diferență de netrecut Între narator și restul personajelor. Numai ele aleargă, numai ele se aruncă mereu În vîrtejul acțiunii - este vorba, În poveste, despre un pachet cu 25.000 de doalri și despre un pachet corespunzător cu stupefiante. Naratorul scapă mereu din strînsoarea acestor fugi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Există o diferență de netrecut Între narator și restul personajelor. Numai ele aleargă, numai ele se aruncă mereu În vîrtejul acțiunii - este vorba, În poveste, despre un pachet cu 25.000 de doalri și despre un pachet corespunzător cu stupefiante. Naratorul scapă mereu din strînsoarea acestor fugi. Le Începe pe toate: fuga În China, din Shanghai la Beijing, În Beijing și, În fine, din China Înapoi În Franța. Dar nu se lasă absorbit de niciuna, la un moment dat rămîne În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eu și această muințioasă observare de sine să alunece pe panta ruminațiilor, ea derapează către În afară. Alunecă, dar nu pentru a cădea În sine, ci pentru a proiecta totul În exterior: după ce primește un telefon de la iubita lui, Marie, naratorul, abia desprins din brațele lui Li Qi, se simte brusc vinovat și aruncat În afara seducției exercitată de aceasta. Dar nu insistă În confesiune, ci, pentru a semnala evaporarea vrăjii erotice, descrie lichidul sleit al unei beri pe care, În urmă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Într-un fel de eliberare. Dacă fuga este o capcană, rămînerea, statul pe loc, demisia, eliberează. Ultima parte a acțiunii romanului se petrece În insula Elba, din nou În Europa, iar chinezoiaca Li Qi este Înlocuită de franțuzoiaca Marie, partenera naratorului din romanul precedent, Să faci dragoste. Lui Marie Îi murise tatăl, de aceea naratorul se Întoarce repede din Beijing, pentru a asista la funeralii. și aici, din nou În mijlocul unor descrieri În volute - sîntem pe teritoriu italian, liniile drepte chinezești
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
demisia, eliberează. Ultima parte a acțiunii romanului se petrece În insula Elba, din nou În Europa, iar chinezoiaca Li Qi este Înlocuită de franțuzoiaca Marie, partenera naratorului din romanul precedent, Să faci dragoste. Lui Marie Îi murise tatăl, de aceea naratorul se Întoarce repede din Beijing, pentru a asista la funeralii. și aici, din nou În mijlocul unor descrieri În volute - sîntem pe teritoriu italian, liniile drepte chinezești se arcuiesc la căldura soarelui mediteranean - cartea se Încheie cu plînsetul Mariei - după Înmormîntarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui “Manifest pentru o reformă radicală a sistemului În vigoare” În eficacitatea căruia nu mai crede nimeni În afara lui. Parodie a -ismelor, se va spune. Face dovada unui simț remarcabil al timpului, al istoriei, În monologul Préhistoire (Preistorie, 1994) unde naratorul este un arheolog; nu numai În sens propriu. Se propune, ludic și foarte serios În același timp, Într-un stil deja propriu, al ingenuului care “scapă” uneori formule memorabile, o viziune “geologică” asupra existenței umane: ce suntem noi, oamenii, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a experimentelor avangardiste, de la precursori, până la un Georges Perec. Bunăoară, În romanul Au plafond (Pe tavan, 1997, aleasă de redacția revistei Lire, În cadrul unui scrutin anual, pe locul 5 În ierarhia celor mai bune douăzeci de cărți ale anului 1997), naratorul este un tânăr care, În urma unei experiențe traumatizante, decide să poarte un scaun răsturnat pe cap și, obligat de Împrejurări, să locuiască, Împreună cu prietenii săi, pe plafonul apartamentului iubitei sale. Asistăm la un Luceafăr caricat (evident, nu este deloc probabil
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poarte un scaun răsturnat pe cap și, obligat de Împrejurări, să locuiască, Împreună cu prietenii săi, pe plafonul apartamentului iubitei sale. Asistăm la un Luceafăr caricat (evident, nu este deloc probabil ca Chevillard să fi citit poemul-fanion al lui Eminescu), când naratorul, exilat pe tavanul apartamentului iubitei, ajuns la capătul puterilor de a-și mai vedea iubita jos, Îi Întinde mâna pentru a o aduce În lumea lui: dar ea rezistă, el rămâne să-și contemple eșecul cu ochii umezi de lacrimi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ne este impusă”. (Au Plafond, Paris, Minuit, pp. 122-123). La succesul acestui joc contribuie și mimarea autenticității autobiografice cu un remarcabil dispozitiv tehnic - polifonie, suprapunerea enunțărilor, descrieri tehnice minuțioase, referințe livrești implicite. Totodată, excentricitatea universului narativ, coroborată cu aceea a naratorului (ca mai Întotdeauna, un alter ego auctorial) și a personajelor principale (Madame Stempf, de exemplu, o femeie voinică, mamă a patru copii, pe care, de teamă, nu-i lasă să se nască, crescându-i și adăpostindu-i În propriul corp
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitură care alunecă printre grade urcând la metaficțiune și niciodată sedusă de propriul efect de real până Într-acolo Încât să uite de “sine”, Cinéma este proiecția grafică a unui film intermediată, malformată, decupată, refractată și astfel lumii redată de către narator, obsedat de acest film, Sleuth , revăzut de zeci de ori, singur, cu prieteni, cu cunoscuți, pe casetă video (și niciodată la cinema, niciodată princeps: problema interpretării realității reapare. Filmul impregnează cu substanța sa virtuală realitatea, asimilând-o și-l acroșează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la drept vorbind, nu ne este povestit niciodată pentru a nu aduce cititorul față-n față cu filmul mai mult decât o secundă, preț de-o replică, preț de-un cadru, pentru a nu transforma cartea În scenariul filmului, pentru că naratorul nu se poate opri din a vorbi filmul, filmul este vorbit, anticipat, derulat Înainte și Înapoi, pentru a nu lăsa cititorul față cu ficțiunea fără a-i revela convențiile, subtilitățile, pentru a-i stoarce sensul și pentru a demonta convenția
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu vine. Exasperat pentru că fusese tras pe sfoară Încă o dată, Andrew scoate pistolul din sertar și, de data asta pe bune, trage În Milo. Milo moare, după care se aude sirena Poliției: le vrai motif de la police selon moi, spune naratorul, c’est le meurtre de Milo Tindle, care chemase Într-adevăr poliția, dar nu pentru ca aceasta să-i constate decesul În urma crimei comise de Andrew, ci anunțând, logic, că Tea urma să fie Împușcată de Andrew. Cu alte cuvinte, Milo
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decupajului film/realitate, ambele fictive, desigur (à cet instant précis on croit toujours que Tindle est mort et si je le précise tout de suite, c’est simplement parce qu’il est impossible de tout raconter à la fois, spune naratorul Înainte de a dezvălui lovitura de teatru, faptul că Milo Tindle nu fusese ucis). Apar și ceilalți spectatori, prietenii, cunoștințele naratorului, pentru care vizionarea filmului reprezintă un ritual de inițiere, iar pentru narator, ocazia de a retrăi primele emoții de spectator
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
le précise tout de suite, c’est simplement parce qu’il est impossible de tout raconter à la fois, spune naratorul Înainte de a dezvălui lovitura de teatru, faptul că Milo Tindle nu fusese ucis). Apar și ceilalți spectatori, prietenii, cunoștințele naratorului, pentru care vizionarea filmului reprezintă un ritual de inițiere, iar pentru narator, ocazia de a retrăi primele emoții de spectator - filmul devine un test de viață, reperul În funcție de care ceilalți sunt judecați, borna de la care ceilalți, spectatorii, pot fi Înțeleși
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
impossible de tout raconter à la fois, spune naratorul Înainte de a dezvălui lovitura de teatru, faptul că Milo Tindle nu fusese ucis). Apar și ceilalți spectatori, prietenii, cunoștințele naratorului, pentru care vizionarea filmului reprezintă un ritual de inițiere, iar pentru narator, ocazia de a retrăi primele emoții de spectator - filmul devine un test de viață, reperul În funcție de care ceilalți sunt judecați, borna de la care ceilalți, spectatorii, pot fi Înțeleși de narator, conținutul reprezentatabil al conceptului de lume. Tanguy Viel face fenomenologie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care vizionarea filmului reprezintă un ritual de inițiere, iar pentru narator, ocazia de a retrăi primele emoții de spectator - filmul devine un test de viață, reperul În funcție de care ceilalți sunt judecați, borna de la care ceilalți, spectatorii, pot fi Înțeleși de narator, conținutul reprezentatabil al conceptului de lume. Tanguy Viel face fenomenologie: quand je le visionne avec des amis, pourvu que ce soit la première fois pour eux, alors je les regarde du coin de l’oeil, je surveille leurs attitudes, c
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ambii reinstaurează realitatea, respectiv religiosul, doar desenând figura ajutătoare a presupunerii prin absurd, Încheiată În sânge. Numai că dacă la Dostoievski moartea este o pedeapsă, la Viel moartea este o lovitură de maestru, o anecdotă (recunoaște la un moment dat naratorul că valoarea filmului rezidă În anecdote), ca În bancurile sadice În care vulturul Îl Întreabă pe iepurașul lansat Împreună cu el de pe un pisc spre un perete de stâncă dacă știe să zboare și, la răspunsul negativ al inocentului iepuraș, ridică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
inocentului iepuraș, ridică arătătorul și exclamă cool! Sleuth este un film hiperconștient de loviturile de teatru pe care le dă de-a lungul unui traseu de sens calculat În cele mai subtile detalii. De aceea Sleuth este un metafilm, afirmă naratorul, dimensiune definită ca o cenzură bolnăvicioasă, une gangrène qui pousse dans les neurones et qui parasite l’image, qui empêche la vraie concentration parce que l’esprit s’en va loin ailleurs, n’importe où du moment qu’il a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de jazz destrămată În urma incendiului pus la cale ca un ritual de abluțiune, În primul roman, Cinéma e obsesia protagonistului celui de-al doilea roman), de artă. Nu faptul că sunt scrise la persoana Întâi - ce roman mai are astăzi narator omniscient, ce literatură mai crede În Realitate, sau În altceva decât În ea Însăși? - și nu punerea În abis provoacă simpatia cititorului, suprasaturat de tehnici scrpturale care de care mai sofisticate, de fragmentarism, violență, exhibiționism, revoltă, etc. ci poiezia, felul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ostil - este vorba acum explicit de Egipt, de Cairo - și alți membri ai unei aceleiași familii Împrăștiate la un moment dat. Avem de-a face În toate aceste cazuri cu subiecte banale, dar cu o literatură interesantă atîta vreme cît naratorul Își asumă mereu identitatea unui protagonist aflat mereu față-n față cu un eșec: părinți În prag de divorț, abandon, moartea tatălui. Nu e momentul acum să ne Întrebăm de ce foarte multe romane franceze contemporane sînt cronicile unor eșecuri, dacă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moartea “minimalizată”, integrată ca experiență subiectivă Într-o viață prelungită printr-un bonus, ca În jocurile virtuale. Avem de-a face cu un nou Încodaj ficțional prin care eul fictiv Își supraviețuiește, un nou mod de Încodaj ficțional prin care naratorul se distanțează de autor. Acesta din urmă subminează mimesisul printr-o inadecvare, dacă se poate spune așa, ontologică: moartea unui personaj nu coincide decât cu dispariția sa fizică (Jacques Lomereau, eroul proaspăt decedat În romanul lui Didier van Cauwelaert Une
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]