KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...274 275 276 ...319 >

7,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

lentă, aproape mecanică, până în punctul în care, chiar fără să se uite, pistolul ajunse să fie îndreptat chiar spre figura ei. Fugi. Într-o clipă, deschise ușa și se repezi în hol, îndreptându-se spre intrare. Era oare atât de nebun încât să tragă? Atunci auzi șuieratul de care se temea cu toată ființa. În mod ciudat, se auzi înaintea declicului armei, chiar dacă, se gândea ea mai târziu, nu avea nici un sens. Dar șuieratul, foșnetul aerului despicat de glonț, a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
fie acasă, cu Edward, pe canapea, să comande mâncare, să se uite la televizor sau să facă ce fac oamenii obișnuiți odată ce încetează să mai fie maniacii de la douăzeci și cinci de ani care lucrau fără oprire, țopăind dintr-o țară de nebuni într-alta. Edward reușise asta, făcând trecerea de la idealistul cu rucsac la washingtonianul în costum, de ce n-ar fi putut și ea? Dumnezeu știe că a încercat. Poate că ar trebui să-l sune pe Judd Bonham să-i spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
și noi. Dacă dispare, asta înseamnă o dovadă în minus. Doar nu vorbești serios. —De ce nu? Despre ce altceva crezi că vorbesc toată ziua cei din echipa de la Ierusalim la sediul guvernului? Nu ridică privirea, ochii lui rămânând fixați pe nebunul alb pe care îl ținea între degete, deasupra turei negre. — Doar despre asta. Captură turnul, îl înlocui cu nebunul său și se întoarse la birou. —Nu înțeleg. Totul e legat de trecut. De cine a fost aici prima dată, cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
crezi că vorbesc toată ziua cei din echipa de la Ierusalim la sediul guvernului? Nu ridică privirea, ochii lui rămânând fixați pe nebunul alb pe care îl ținea între degete, deasupra turei negre. — Doar despre asta. Captură turnul, îl înlocui cu nebunul său și se întoarse la birou. —Nu înțeleg. Totul e legat de trecut. De cine a fost aici prima dată, cine e mai îndreptățit să revendice zona. Știți ce i-a scos total din sărite pe israelieni în timpul discuțiilor de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
niciodată să mă facă să trec de partea lui cât a fost în viață, dar a reușit cumva să mă facă să lucrez pentru el, ca un discipol tâmpit, acum că a murit. — Acolo a ascuns-o? La casa unui nebun de dreapta? Pe Malul de Vest? — Nu. E într-un loc mult prea evident. —Ți-ai dat seama deja? Despre ce e toată povestea asta? Nu poate fi decât într-un singur loc. — Vrei să spui că e pe Muntele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
de bine la talk-show-urile de duminică dimineața din Washington. Îi intimida întotdeauna pe cei din presă și îi făcea să se simtă ca niște băieți firavi de la oraș. — Deci asta era, nu? Destabilizezi puțin procesul de pace, până când îl destabilizează nebunii de tot. — Nu există alegeri bune în jocul ăsta, Maggie. Ar trebui să știi deja asta. Și presupun că funcționa. Până când am apărut eu și am început să-mi bag nasul. A, nu trebuie să-ți faci griji în privința asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
junior. Dacă știa cineva unde ascunsese bătrânul nemernic tăblița asta, el trebuia să fie acela. M-ai adus aici ca să, ca să... Nu putu rosti cuvintele. —Păi, hai să dăm cărțile pe față, Maggie, aveai experiența necesară. Te-ai împrietenit cu nebunul ăla din Africa și ne-am gândit că, într-un context potrivit, ai face același lucru și aici. Și l-ai făcut. Cum spuneam, ar trebui să fii mândră. Un moment de uimire, urmat de un sentiment ciudat, unul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

cu totul și cu totul uriaș. Ăsta nu e câine să-l arunci în fântână cu una, cu două. E imens, e cu totul și cu totul imens. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Atunci înseamnă că bântuie nebunia. Descreierații. E plin de nebuni. În ziua de azi toată lumea a înnebunit. Toți descreierații sunt complet liberi. BĂRBATUL CU BASTON: Nu, aici e cu totul altceva. Aici totul a fost făcut din ură. Asta e. Aici e ură din aceea oarbă, din aceea neagră. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dacă tot trebuie să mor? Rămân în baltă mea de sânge. Loviți odată! Dați cu piatra! ARTUR: Pst! Ne aude lumea. GARDIANUL: Trebuie să fim auziți! Moartea mea trebuie să ajungă până în stradă! Vă hrăniți cu moartea mea... ARTUR: Ești nebun. Pentru mine nici nu exiști... GARDIANUL (Radios.): Precis? ARTUR: Îți dau cuvântul meu. GARDIANUL: De ce n-ați spus de la început? (Se ridică.) ARTUR: N-am știut că îți face bine. GARDIANUL: Ah, domnule, cum să vă mulțumesc? (Îl îmbrățișează.) Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe mine pentru că am copilărit împreună... GARDIANUL (Arată către topor.): Iată dovada! (Către ARTUR.) Dacă nu intram adineaori pe ușă erați mort! ARTUR (Către CĂLĂU.) Chiar așa? CĂLĂUL: E nebun. Toată lumea știe. GARDIANUL (Îl ia de guler pe CĂLĂU.) Eu nebun? Eu? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Luați-l de pe mine! Nu-l lăsați să mă bată! ARTUR (Către GARDIAN.): Ce ai cu el? De ce-l chinuiești? CĂLĂUL: Așa, așa... Spuneți-i vreo două... GARDIANUL (Către ARTUR.): Nu vă dați seama? A vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către CĂLĂU.): Da? Deasupra capului său? (Către ARTUR.) E speriat, e un lingău speriat... Se teme de plângerea noastră... ARTUR (Buimac.): Care plângere? CĂLĂUL (Dându-și seama că încă îl poate domina pe ARTUR.): Sigur! (Către GARDIAN.) Care plângere? Ești nebun? GARDIANUL (Exasperat, către ARTUR.): V-a prostit de tot! CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Fii atent cum vorbești cu domnu’! GARDIANUL (Către ARTUR.): Plângerea noastră! Hârtia și cerneala! Iată-le. CĂLĂUL (Râzând, către ARTUR.): E dezlânat de tot! Un caraghios! Cine mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Învins.) Spurcaților! GARDIANUL (Dezgustat; către ARTUR.): Mai bine ne apucăm de treabă... CĂLĂUL: Da, da... Apucați-vă! Vă vindeți sufletul... GARDIANUL: Să terminăm cu lașii. Să-ncepem să scriem. ARTUR: S-o scriem, Bruno. Scrie acolo... Către guvernatorul orașului. CĂLĂUL: Nebuni! Total nebuni! Așa se începe o plângere? ARTUR: Ce nu e bine, Grubi? CĂLĂUL: Doar n-o trimiți unui cizmar... Scrieți acolo... Către preasfinția și înălțimea sa, binecuvântătorul darurilor și urărilor al celui mai înfloritor oraș... GARDIANUL: Pfui! Ăsta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vrei de fapt? ARTUR (Repede.): Un covor roșu, doi trompeți, doi toboșari, un mic eșafod, o coadă nouă la secure. GUVERNATORUL: Nu pot! ARTUR: Le vreau! GUVERNATORUL: N-am! ARTUR: Nu mă interesează! GUVERNATORUL: Acum îmi dau seama. Nu ești nebun. Ești prost. ARTUR: Vreau și baldachin. GUVERNATORUL: Ne sugi sângele, asta e. Tu nu vezi că toate ușile și toate ferestrele sunt bătute în cuie? Tu nu vezi că toți stau înfundați până la genunchi în aluatul ăsta negru din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
toți se apropie, gesticulează, încearcă să-l tragă pe GRUBI; acesta lovește cu picioarele și se urcă dincolo de limita la care poate fi ajuns, chiar deasupra ceasului.) GRUBI: Las’ că v-arăt eu vouă... TOȚI: - Ce-i cu el? — E nebun? — Ce face? — Jos cu el! S-a agățat de ceasul revoluției! Săriți! FETIȘCANA (Scoțând un urlet care e, evident, în afara piesei.): Ce vrei să faci? Grubi! VIZITATORUL (La fel, pe un ton indiferent.): Zău, iar începi? GRUBI (Furios.): Las’ că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de mânerul chepengului cu o mână iar cu cealaltă ține găleata.): Ce dracu’ faci? MACABEUS (Calm, sparge gâtul unei sticle și așază restul cam în locul în care ar trebui să cadă PARASCHIV.): Stai liniștit. Începem un joc nou. PARASCHIV: Ești nebun? (Privește în jos.) MACABEUS (Sparge altă sticlă și o așează dedesubt.): Nu vorbi. Te obosești. Încearcă să reziști cât mai mult. PARASCHIV (Speriat.): Ce faci cu cioburile? MACABEUS: Trage aerul numai pe nas. Nu gâfâi. Gâfâitul toacă nervii. (Sparge încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
că te omor... (Tunete, zguduituri, prin crăpăturile din chepeng curg fire de praf.) MACABEUS ( Pentru sine.): Ce tâmpit! PARASCHIV: Ți-am promis, ți-am promis... MACABEUS ( În punctul de sus al morbidității și excitației.): Ia dă-ți pantalonii jos! PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta? (Urletele Apocalipsei; sunetele pot sugera un raid aerian, se pot auzi sirenele unui oraș în flăcări.) MACABEUS (Trăgând de hainele lui PARASCHIV, răsturnându-l pe jos.): Omoară-mă, omoară-mă! PARASCHIV (Ripostând, trăgându-se, urlând.): Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ușor.): Auzi? PARASCHIV: Da... MACABEUS: Am dormit mult? PARASCHIV: Ai dormit... MACABEUS: Parcă nu-mi simt mâinile... PARASCHIV: Ai dormit cu mâinile sub tine. Totdeauna dormi cu mâinile sub tine... MACABEUS: Sunt un prost... PARASCHIV (Mângâietor.): Ești... (Pauză; respirație de nebun la MACABEUS; jelanie blândă la PARASCHIV.) MACABEUS: Auzi... PARASCHIV: Ce? MACABEUS: Parcă nu-mi simt fața... PARASCHIV: Ai dormit cu fața în jos. Totdeauna dormi cu fața în jos. (Pauză; horcăit.) MACABEUS: Da’ de ce nu aprinzi lumina? PARASCHIV: Ce-ti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ce-i? MACABEUS: Întreabă-l cum îl cheamă. PARASCHIV (Către INAMIC.): Cum te cheamă? INAMICUL: Ho-ho-ho... PARASCHIV: Râde... MACABEUS: E nebun. PARASCHIV: Ce facem? MACABEUS (Care tot timpul a stat în umbra lui PARASCHIV, scoate ușor capul din spatele acestuia): Ești nebun? INAMICUL (Sunete guturale.): Hi-hi... PARASCHIV: Râde de noi. INAMICUL: Hm! Hmmm... Hmmmm... (Se străduiește să spună ceva, dă din mâini, dă din cap, își dezvelește pieptul.) MACABEUS: Ce face, ce face? PARASCHIV: Dă din cap. Își dezvelește pieptul... MACABEUS: Are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
așază în genunchi, îi îmbrățișează picioarele, asta-i, hm? hm? pricepi? ua! ua! urlet, tu, mâna în piept, eu, mâna în piept, ua! ua!) MACABEUS: Ce vrea? Spune-mi ce vrea... PARASCHIV: Nu mai știu. E nebun. MACABEUS: Nu e nebun... Vrea să ne spună ceva... (Către INAMIC.) Nu-i așa că vrei să ne spui ceva? INAMICUL: ihî, ihî. MACABEUS: Ceva important pentru noi.... INAMICUL: Uah! Uah! MACABEUS (Către PARASCHIV.): Vezi, vezi? Nu știi cum să-l iei... INAMICUL: Hi-hi... PARASCHIV

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PARASCHIV.): Vezi, vezi? Nu știi cum să-l iei... INAMICUL: Hi-hi... PARASCHIV: Mai bine mâncăm... MACABEUS (Către INAMIC.): Vrei să mâncăm? INAMICUL: Bu-hu-hu... E-he... MACABEUS: Și dup-aia ne zici totul... E? INAMICUL: Ha-ha! Ha-ha-ha! PARASCHIV: E nebun, e nebun... (Râs cumplit.) Suntem din nou împreună... Frica, orbul și nebunul... INAMICUL (Violent: eu? eu? vă las dracului... mă urc pe trepte, sunteți proști, n-aveți cap, cap, aici, tare, foarte tare, fui-fui, v-a zburat mintea, mă duc.) MACABEUS: Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Hi-hi... PARASCHIV: Mai bine mâncăm... MACABEUS (Către INAMIC.): Vrei să mâncăm? INAMICUL: Bu-hu-hu... E-he... MACABEUS: Și dup-aia ne zici totul... E? INAMICUL: Ha-ha! Ha-ha-ha! PARASCHIV: E nebun, e nebun... (Râs cumplit.) Suntem din nou împreună... Frica, orbul și nebunul... INAMICUL (Violent: eu? eu? vă las dracului... mă urc pe trepte, sunteți proști, n-aveți cap, cap, aici, tare, foarte tare, fui-fui, v-a zburat mintea, mă duc.) MACABEUS: Cum, cum? PARASCHIV: Vrea să plece. MACABEUS: Nu, nu! PARASCHIV: Stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Dumnealui e plătit să ne înnebunească și cu asta basta. Nu există antifoane în cazuri din astea. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu cred că e pur și simplu nebun. DOAMNA CU VOAL (Își ridică voalul ca să-și șteargă ochii de lacrimi.): Nebun sau maniac. BĂRBATUL CU ZIARUL (Ridicându-se, profund marcat de faptul că DOAMNA CU VOAL plânge.): Vai, doamnă, chiar așa... DOAMNA CU VOAL (Plângând isteric.): Maniac, maniac... Nu mai e nimeni normal în zilele astea... BĂRBATUL CU ZIARUL (Încearcă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU ZIARUL: Suntem noi trei, dar... BĂTRÎNUL CU BASTON: Doamna zice bine, trebuie dat afara. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu aș fi fericit să-l văd afară, dar nu știu dacă... chiar avem dreptul să-l dăm DOAMNA CU VOAL: Nebunii trebuie dați afară. Clar. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ei, nu e chiar sigur că e nebun. BĂTRÎNUL CU BASTON: E nebun. Asta se vede cu ochiul liber. BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu știu. Eu, chiar așa, să scot omu’ în șuturi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aer un gest de tipul „ce mai oameni!” apoi se întoarce pe partea cealaltă, schimbându-și paiul din gură.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Brusc enervat.): De ce râde? De ce? E ceva de râs? CASIERUL: Nu-l luați în seamă, domnule. (Discret.) E nebun... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Să nu mai râdă! Mi-e silă de atâta râs. CASIERUL: N-o să se mai repete, domnule. CĂLĂTORUL (Își scoate pălăria și începe să-și facă vânt cu ea.): Sper. (Treptat, privirile celor trei personaje inițiale se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
dacă nu trece? Mie să-mi dați biletul pe care... vi l-am cerut... (Ultimele cuvinte spuse într-un acces de plâns înăbușit.) CASIERUL: Domnule, dacă nu trece... la ce vă trebuie biletul? Ce vreți să faceți cu biletul? Sunteți nebun? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să mă plâng! Am să vorbesc cu superiorii dumitale! Unde-i șeful gării? Unde-i? HAMALUL (Cinic.): E acolo. Vorbește-i. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Prăbușindu-se sufletește.): Sunteți... atât de răi... Ah, atât de răi... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]