8,673 matches
-
de specii de păsări, majoritatea fiind migratoare. Singurele păsări răpitoare sunt șoimii vânătorești norvegieni și bufnițele polare. Singura specie de pește de apă dulce din insulă, și de altfel specia dominantă în zona arctică a Canadei și cu cea mai nordică răspândire este păstrăvul alpin ( (Salvelinus alpinus)). Pe insulă au fost observate și două specii de bondari, "Bombus polaris" și "Bombus hyperboreus" În sedimentele din zona fiordului Stenkul a fost descoperită o pădure fosilă din paleocen-eocen. În anul 2006, paleontologul Neil
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
Regale Britanice de Geografie. Explorarea coastei de est a fost complet explorată de expediția polară britanică a lui George Nares din 1875-1876. Cu acea ocazie, locotenentul Pelham Aldrich a studiat și platforma de gheață Ward Hunt și a înconjurat partea nordică a insulei, dând numele de Capul Columbia extremității sale nordice. În 1881-1882, expediția americană condusă de Adolphus Greely a traversat insula de la est la vest. În 1898-1902, Otto Sverdrup a explorat coasta de vest a insulei. În 1906, Robert Peary
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
complet explorată de expediția polară britanică a lui George Nares din 1875-1876. Cu acea ocazie, locotenentul Pelham Aldrich a studiat și platforma de gheață Ward Hunt și a înconjurat partea nordică a insulei, dând numele de Capul Columbia extremității sale nordice. În 1881-1882, expediția americană condusă de Adolphus Greely a traversat insula de la est la vest. În 1898-1902, Otto Sverdrup a explorat coasta de vest a insulei. În 1906, Robert Peary a condus o expediție în nordul insulei Ellesmere, pornind de la
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
persoane) și Grise Fiord (populația permanentă: 141 persoane). O a treia așezare, Eureka, nu mai are în prezent locuitori permanenți, dar este folosită în continuare ca bază de cercetare și stație meteorologică. Baza Alert a Forțelor Canadiene este cea mai nordică așezare umană cu locuitori permanenți din lume. Deși în epoca Războiului Rece baza prezenta o importanță deosebită datorită apropierii de Uniunea Sovietică, și datorită apariției tehnologiilor de interpretare de la distanță a datelor, după 1990 personalul bazei a fost redus treptat
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
(în , în ) este un arhipelag aparținând de Canada, în extremitatea nordică a Americii de Nord. El se întinde între Canada continentală și Oceanul Arctic, cuprinzând un număr de 36563 insule și ocupând o suprafață totală de cca. 1.424.500 km . Din punct de vedere administrativ, este împărțit între teritoriul Nunavut și Teritoriile de
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
500 km . Din punct de vedere administrativ, este împărțit între teritoriul Nunavut și Teritoriile de Nordvest. De la est la vest, arhipelagul acoperă o distanță de cca. 2400 km, iar de la sud la nord, de pe continent și până la Capul Columbia (extremitatea nordică a insulei Ellesmere și implicit a continentului nord-american), o distanță de 1900 km. La vest este mărginit de Marea Beaufort, la nord de Oceanul Arctic, la sud de Canada continentală și de Golful Hudson, iar la est este despărțit de Groenlanda
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
insule nu sunt locuite permanent, iar puținele așezări umane, localizate în general pe coastele insulelor sudice, sunt ocupate predominant de populația inuită. Cele mai importante așezări sunt: Grise Fiord, pe coasta sudică a insulei Ellesmere, este așezarea civilă cea mai nordică din America de Nord, baza militară Alert fiind cea mai nordică așezare locuită permanent din lume Până în urmă cu 10.000 de ani, insulele din au fost acoperite de un strat gros de gheață în timpul Glaciațiunii Wisconsin. . Primii locuitori ai insulelor arctice
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
localizate în general pe coastele insulelor sudice, sunt ocupate predominant de populația inuită. Cele mai importante așezări sunt: Grise Fiord, pe coasta sudică a insulei Ellesmere, este așezarea civilă cea mai nordică din America de Nord, baza militară Alert fiind cea mai nordică așezare locuită permanent din lume Până în urmă cu 10.000 de ani, insulele din au fost acoperite de un strat gros de gheață în timpul Glaciațiunii Wisconsin. . Primii locuitori ai insulelor arctice canadiene aparțineau așa-numitei Culturi paleo-eschimose timpurii sau Pre-Dorset
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
5 trepte sculptate în depozitele sarmațiene sunt acoperite de depozite de loess. De remarcat că pe suprafața județului Constanța relieful de platformă este fragmentat de numeroase văi cu orientări diferite. Pe podișul litoral, văile sunt orientate nord-vest/sud-est în sectorul nordic și vest/est în sectorul sudic. Dintre cele mai importante văi, amintim Telița, Casimcea, Sărăturile, Nuntașii și Topolog, Cichirgeaua. Văile sunt înguste, având în partea superioară aspectul de chei, iar pe cursul mijlociu și inferior devin asimetrice, având versantul sudic
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
capul Aurora care o desparte de stațiunea „Aurora” ; ca și celelalte stațiuni estivale din Comorova, nu are populație stabilă, fiind pustie iarna, cu excepția câtorva paznici și agenți de întreținere. „Saturn” este cea mai sudică stațiune sezonieră a litoralului, în prelungirea nordică a orașului Mangalia. Are 21 de izvoare mezotermale sulfuroase care dăruiesc stațiunea cu o eficiență curativă deosebită. Valoarea terapeutică a nămolului extras din mlaștina alimentată de aceste izvoare - mlaștina „Hergheliei Mangalia” - este de trei ori mai mare decât cea a
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
parc natural), situată pe teritoriile administrative ale județelor Brașov, Dâmbovița și Prahova. Aria naturală se întinde în partea sudică a județului Brașov (pe teritoriile administrative ale orașelor Predeal și Râșnov și pe cele ale comunelor Bran și Moieciu), în cea nordică a județului Dâmbovița (pe teritoriul comunei Moroeni) și în cea nord-vestică a județului Prahova, pe teritoriile administrative ale orașelor Azuga, Bușteni, Comarnic și Sinaia; în imediata apropiere a drumului național DN1 care leagă capitala țării de municipiul Brașov. a fost
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
Africii și limita dintre oceanele Atlantic și Indian; de fapt, această limită o constituie adevăratul punct sudic al Africii, Capul Agulhas, aflat la aproximativ către est-sud-est. Orașul Cape Town se află la aproximativ nord de cap, în Golful Table în capătul nordic al peninsulei. Întreaga porțiune sudică a Peninsulei Capului este un parc național, regiune sălbatică și neatinsă de om. Termenul "Capul Bunei Speranțe" a fost utilizat și într-un sens mai larg, pentru a numi regiunea vechii colonii europene din apropierea capului
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
Lacul Toba este situat în partea nordică a Insulei Sumatra, la sud de principalul oraș al acesteia, Medan. Are aproape 100 km lungime și este cel mai mare bazin de apă dulce de pe insulă, precum și unul dintre cele mai mari lacuri de origine vulcanică de pe glob. Aproximativ
Lacul și vulcanul Toba () [Corola-website/Science/313800_a_315129]
-
Amanita muscăria, cunoscută și ca buretele muștelor sau muscărita, este o ciupercă otrăvitoare și psihoactivă din genul Amanita. Inițial răspândită în regiunile temperate și nordice ale emisferei boreale, "Amanita muscăria" a fost neintenționat răspândită și în unele regiuni din emisfera sudică, devenind astfel o specie cosmopolita. Este frecvență în pădurile de conifere, fiind extrem de ușor de recunoscut datorită pălăriei roșii-purpurii (cu un diametru de până la
Buretele muștelor () [Corola-website/Science/313809_a_315138]
-
pictat pereții interiori ai Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" și a confecționat și catapeteasma. Cheltuiala pictării bisericii a fost suportată de către vornicul Iorgu Vârnav, soția sa Anastasia și sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav, după cum reiese din inscripția aflată pe zidul exterior nordic al pronaosului. Tot el a sculptat și catapeteasma din lemn de tisă a Bisericii "Sf. Ierarh Nicolae" și a pictat icoanele în stil neoclasic. La începutul secolului al XX-lea, după cum arată o placă de marmură amplasată pe peretele exterior
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
pictată în perioada 1869-1870 de schimonahul Vladimir Machedon, care a realizat și catapeteasma. Cheltuiala pictării bisericii a fost suportată de către vornicul Iorgu Vârnav, soția sa Anastasia și sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav, după cum reiese din inscripția aflată pe zidul exterior nordic al pronaosului. În această biserică sunt păstrate câteva icoane valoroase de la mijlocul secolului al XIX-lea, precum și fragmente din sfintele moaște ale Sf. Nicolae și ale Cuvioșilor Mucenici din Mănăstirea "Sf. Sava". Ulterior, turlele de lemn au fost reconstruite din
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
formă de mitră arhierească. Intrarea în sansamblu se face printr-un gang aflat în stânga clopotniței. În stânga și în dreapta clopotniței sunt clădiri pentru chilii cu cerdacuri susținute de stâlpi din lemn în partea sudică și de coloane din zid în partea nordică. În partea de est a incintei se află mai multe clădiri cu scop administrativ: stăreția (care are la parter ateliere, iar la etaj chilii), sala de protocol pentru primirea oaspeților și o clădire pentru chilii. Mai este păstrată o casă
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
îmbinări în coadă de rândunică. La îmbinări s-au folosit numai cuie de lemn. Liniatura bârnelor este întreruptă numai de golul intrării și cel al ferestrelor, modeste ca dimensiuni, dispuse două pe latura sudică a naosului, o fereastră pe latura nordică a naosului și câte una pe laturile de est și nord ale absidei. Biserica are următoarele dimensiuni: nava cu o lungime de 8,77 m și o lățime de 4,50 m, decroșul absidei față de navă 0,47 m pe
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
est și nord ale absidei. Biserica are următoarele dimensiuni: nava cu o lungime de 8,77 m și o lățime de 4,50 m, decroșul absidei față de navă 0,47 m pe latura sudică și 0,38 m pe latura nordică; cele cinci laturi ale absidei de la sud la nord: 2,07 m; 1,53 m; 1,84m; 1,44 m și 1,90 m, înălțimea pereților de 2,05 m. Elementul decorativ cel mai impresionant al bisericii îl constituie capetele
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
diametru exterior) cu marginea scobită adânc de rosătura lanțului. Este necesar să semnalăm că, paralel cu Valea Urloii, despărțită doar de un deal, este Valea Seman, în trecut Valea lui Seman, cum apare în documente, de prin 1703. În capul nordic al acestei văi, la o depărtare de aproximativ 1 km. de monumentul în discuție, se află punctul denumit "La Răpaos", iar ceva mai încolo, locul numit "Stegăreasca", denumiri care după tradiția locală, pomenesc de o oaste care ar fi adăstat
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
ul, sau Tilia, este un gen care cuprinde aproximativ 30 de specii de arbori, nativi zonelor temperate ale emisferei nordice, în Asia (unde majoritatea diversității speciilor este găsită), Europa și Estul Americii de Nord. i sunt copaci foioși, ajungând până la 40 metri înălțime, cu frunze cu o anvergură de 6-20 cm, străbătute de nervuri. Numărul exact de specii este incert deoarece multe
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
altitudine spre Coire Leis. În această depresiune se găsește Cabana memorială Charles Inglis Clark (numită Cabana CIC), o cabană aflată la altitudinea de , aflată în proprietatea Scottish Mountaineering Club și utilizată ca bază pentru multe trasee de drumeție pe partea nordică a muntelui. În plus față de vârful principal, de , Ben Nevis mai are două culmi trecute în Tabelele lui Munro, ambele denumite Carn Dearg („Dealul Roșu”). Cel mai înalt dintre acestea, la , se află situat spre nord-vest, și este adesea confundat
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
Fort William, din apropiere și aproximativ în Inverness și Londra. Precipitațiile pe Ben Nevis sunt aproximativ de două ori mai multe iarna decât primăvara și vara. Pe munte, este zăpadă aproape tot timpul anului, mai ales pe văile de pe partea nordică — în părțile mai înalte ale ravenei Observatorului zăpada persistând până în septembrie sau chiar până la noile zăpezi ale anului următor. Prima ascensiune înregistrată pe Ben Nevis a avut loc la 17 august 1771, și a fost efectuată de James Robertson, un
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
vârful Ben Nevis. Acest traseu implică o urcare totală de și necesită aptitudini de cățărare pe pante abrupte. Pe lângă alte abordări ale acestei părți a muntelui, acest traseu are avantajul că are o vedere mai bună spre stâncile de pe fața nordică, care nu se văd de pe Pony Track. Se poate urca pe Ben Nevis și de la parcarea de la Nevis Gorge de la capătul drumului peste Glen Nevis, fie pe creasta de sud-est, fie peste vârful Carn Dearg (sud-vest). Aceste trasee sunt mai
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
unor turiști rătăciți. Totuși, criticii argumentează că movilele și posturile sunt o intruziune inutilă a omului în peisajul natural, care creează o falsă senzație de siguranță și care ar reduce simțul de responsabilitate al turiștilor pentru propria lor siguranță. Fața nordică a lui Ben Nevis prezintă multe picioare, creste, turnuri și ridicături, conținând multe pante abrupte și pereți de escaladat. Multe din traseele de aici păstrează zăpadă până în aprilie. A fost unul dintre puținele locuri din Scoția care a avut parte
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]