8,125 matches
-
de întărire a stăpânirii Mitropoliei Sucevei asupra Poienii Vlădicii se vorbește și de scutirea de dări a 20 de poslușnici care vor lucra la viile de acolo, din al căror venit se procurau lumânările pentru moaștele Sfântului. Dacă nu ai obosit încă, dragă prietene, am să-ți mai spun că la 20 mai 1681 asistăm la o danie făcută chiar în fața Mitropolitului Dosoftei: „Adecă eu, monah Ionichie... scriu și mărturisesc...precum am dăruit niște viișoare ce-am avut la Vlăd(i
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sosirea personajului la capătul ogorului. Prima frază joacă un rol demarcativ care subliniază și limita inserției, dar o și atenuează, legitimând-o (secvența narativă are dreptul să facă o pauză și să lase loc contemplării descriptive doar pentru că personajul este obosit și se oprește). (b) O dată cu dominanta secvențială, avem de-a face cu o relație mai complexă, cu un fel de amestec de secvențe. Să analizăm acest fragment de Victor Hugo: Imaginați-vă [...] străzi, străzi întregi unde întâlnești la fiecare pas
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cum mă cuprinde un val de bucurie. Trecuseră opt luni. Opt luni de „război“. Și părea că victoria este aproape. La reanimare am stat paisprezece zile, țintuit la pat, în aceeași poziție, pe spate, dormind când și când, cu ochii obosiți de lumina rece și dură a neoanelor și, pentru o bună igienă a lor, așteptând cu nerăbdare deschiderea singurei ferestre, văzută din locul unde mă aflam, care se umplea imediat cu cer. O singură dată am văzut soarele așezându-se
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
vocea domoală parcă șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii din strane, cărunți, cu plete lungi ca a tatei, cu figurile evlavioase, cu ochii aplecați, semănau cu sfinții de pe icoane. Toată lumea mi se părea emoționată, iar eu, obosit de nesomn, moțăiam prin colțurile bisericii. Câteodată mergeam, întovărășindu-l pe fratele Ionică, la horă (gioc) sau la clacă, iar de Sf. Dumitru (hramul bisericii) la strânsură, unde se aduna tineretul satului și din satele vecine îmbrăcați în haine de
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
Dacă Garçon nu se mai sătura să hălăduie pe străzile ora- șului, Nana are simțul măsurii vizibil mai dezvoltat. Pentru ea este suficientă și o jumătate de ora. Iar când se întoarce acasă, dă fuga la castronul cu apă. - Ai obosit? o întreb. - Da! îmi răspunde, răzându-mi cu ochi mulțumiți. La fel se întâmpla și cu hoțomanul de Garçon. Numai că el răspundea întrebării punându-mi lăboaiele pe piept. Și Nana are înclinații spre limbile străine. Atunci când pe Ga- rçon
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
În Jurnalul fericirii e o secvență foarte interesantă, în care e descris un episod de după eliberarea din închisoarea din Gherla. Descrie drumul cu trenul de la Gherla la Cluj și, respectiv, de la Cluj la București. Privește pe geam. Evident, are ochii obosiți de nestinsele lumini electrice ale închisorii. Este foarte fericit și admiră peisajul Transilvaniei. Își aduce aminte că și Caragiale a admirat acest peisaj. Spune: da, sigur, au fost și aici suferințe, au fost și aici asupriri, numai că aceste suferințe
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
chimioterapie ori radioterapie. Presimțiri negre îmi puneau mintea pe jar și chiar nu am vrut să accept decizia mamei. Am vrut să duc proba și în altă parte, lucru pe care l-am făcut chiar și după moartea mamei. Am obosit foarte tare. Nu-ți primește nimeni blocul de parafină fără să ai o hârtie la mână să se vadă cine s-a ocupat de el. Era clar că era vorba despre cancer. Nu am crezut și nu cred nici acum
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
BĂNESCU" 1975-2011 5 DEDICAȚII Celor care și-au legat viața de această școală, prin muncă și dăruire, cu recunostință pentru modul în care au știut să-și îndeplinească menirea de educatori pe care au exercitat-o cu pasiune, fără să obosească de-a lungul timpului, colegilor care în prezent îndrumă pașii și încearcă să «lumineze» mintea și sufletul elevilor. 6 Cuvânt înainte Nimic nu poate exista fără istorie, oamenii sunt ceea ce a făcut din ei istoria,tradiția și trecerea timpului. Evenimentul
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
După congresul de la Viena care are loc în acest an, Europa Occidentală și nordică se organizează într-un număr restrîns de mari unități politice și nimic nu anunță încă proliferarea micilor State din sud-est, prin dezmembrarea imperiilor turc și austriac. Obosiți de atîtea războaie fals liberatoare, europenii par a consimți la restaurarea legăturilor monarhice și a reparațiilor teritoriale pe care Herder le găsea bizare. Bizareria acestora se păstrează cu unele simplificări. Italia rămîne împărțită în opt state, dar noua Confederație germanică
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
erau în măsură să provoace nici reflexe patriotice și nici susținere pentru regimul politic. La fel de adevărat este că nu au provocat nici revoltă sau contestare deschisă din partea unei societăți intrată în comunism, înainte ca reflexele democratice să prindă suficiente rădăcini. Obosiți de cascada limbajului ideologic, consumatorii de literatură au preferat lucrările scriitorilor români, care refuzând înregimentarea politică, se foloseau de tematica impusă de regim pentru a prezenta, într-un limbaj esopic, codificat problemele reale ale societății comuniste. "Scris-cititul printre rânduri"18
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vânătoare care aleargă prin oraș/ Între noi stă acest lubric obiect", Mâinile libere, "Știu să mă îmbrac mai frumos/ (...) Știu să mă îmbrac ca un picior de prostituată pe înserat", Litera obsedantă sau "Un albastru sexual e linia gâtului tău obosit de crepuscul", Un alt poem de beatitudine. Registrele stilistice, dar și planurile realului se amalgamează, nimic nu are consistența realului, se evită convenționalismul gândirii, în efortul de a conduce cititorul în această suprarealitate ("În cucutele rupte găsesc vocea ta ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
atâtea ori, în obsesia morții. Starea de apatie învăluie totul, în perimetrul orașului nimeni nu poate să scape de sub vraja-i: "Cerul e brun, cerul e plictisit ca o tavă/ transmisă întâmplător,/ în partea de nord a târgului canalele sunt obosite,/ canalele râd prin grătarele lor/ cu zeama grasă, inconștientă, regeneratoare." (Lucrurile de dimineață). Se refuză viața aceasta care este doar lâncezire, perpetuă agonie, falsitate și se dorește o evadare. Orașul claustrant ar putea fi înlocuit cu "bucuria elementară a picioarelor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
negru, fierbinte/ de spus în fiecare zi lângă ușă." totul se destramă, nu mai există granițe între exterior și interior: simt "mâna care intră pân' la fund/ în inima parcului arsă." (Pasărea urgiei). Poezia și-a pierdut valențele catartice. "mă obosește cerul și nu pot/ să-l scutur - mătrăgună-n manuscris (...)" (Trotuarul din memorie). Limbajul devine și el argotic "păharele stau goale - lua-le-ar dracul!", întreaga lume se destructurează "mai trăim cu dorul și ne-ajunge:/ apă, suflet, pâine și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acesta era compromis: „Pe atunci [adică în primul deceniu al secolului trecut - n. m.] - zice undeva Rebreanu - prestigiul scriitorilor era foarte scoborît. Nimeni nu îndrăznea să se numească scriitor, căci era confundat cu copiștii de la primărie”2). Pe Bacovia îl obosește și-l irită o activitate de acest gen. Sila lui față de ea e evidentă în ultima strofă din „Belșug”: „Mă duc, tot acolo, în marea clădire,/ E ora, de la care rămîn închis -/ O emoție... o amorțire.../ E toamnă... [vreme numai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de pagini”7). Asta-i, desigur, curată ficțiune: „cîteva sute” are întreaga sa operă. De fapt, cum scrie Bacovia? Mărturiile sale sînt puține și nu întotdeauna clare. Cert, scrie numai într-o „concentrare de cugetare”, care-l consumă și-l obosește, și, în majoritatea cazurilor, numai „prin prisma celor învinși”, supărați, triști 8). în cea mai mare parte, munca lui literară e „muncă de visător”9). Timpul pe care îl acordă reflecției e mult mai lung decît cel pentru scriere. înainte de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
S-a comportat ca histrion, nu o dată, și mai tîrziu, îndeosebi atunci cînd, fiind în societate, „încerca să facă față”, adică să fie, după împrejurări, ca și ceilalți. Numai că aceste eforturi de „integrare” îl împingeau la exagerări și-l oboseau. Cînd revenea acasă, „cădea iarăși în lipsa lui de comunicativitate”. Această observație explică de ce unii l-au văzut, la vreo ocazie, „vesel”, „glumeț”: aceea era dispoziție la comandă, trecătoare. Odată „reprezentația” încheiată, urma tăcerea, „mutismul”, revenirea la figura de om bolnav
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a arătat Albert Thibaudet, aproape întreaga generație a celor de după 1870). La noi, foarte obosiți sînt Eminescu și Bacovia. Autorul „Scrisorilor” (căruia la nici treizeci de ani i se pare că a trăit optzeci și că e „bătrîn ca iarna”) obosit moral și fizic (extenuat de munca de gazetar), cel al „Poemei finale” - numai sau mai ales „moralmente”, ca să folosesc o vorbă de-a lui G. Călinescu. Vreau să pun capăt discontinuităților. De acum (12 iunie 1987), ziua în care n-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dintre contemporani au apucat alte steaguri, mai ușoare, și alte drumuri, mai netede. în același timp, el anticipează tristețea generației care va urma. Ca și a sa, aceasta va începe dezinvolt, optimist, cu aspirații frumoase, apoi, constrînsă de evenimente descurajante, obosește, pierde din elanuri și abnegație, se întunecă ori se convertește la idei pe care, într-un climat normal, ar fi trebuit să le dezavueze. Că Bacovia a fost un ins dezinteresat de evenimente nu e o noutate. într-o notă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
răspuns: „Pentru că știu ce mă așteaptă acasă”. Adică n-o așteaptă nimeni și de asta n-o trage inima să se întoarcă. Ea, Ceuță și mulți alții pot subscrie oricînd versurile poetului: „Cumplit/E golul singurătății!”. în pofida figurii de ins „obosit” și a vocii de bariton afectat de boemă, d-l O. Soviany, pe care l-am ascultat la sediul Uniunii Artiștilor Plastici, face impresia unui tip cu discurs abundent, articulat, însuflețit, mult mai bun decît al celuilalt invitat la „Zilele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
informației jurnalistice (noutatea știrii, concizia, gradul de comprehensiune și, mai ales, lipsa de conexiuni între știrile individuale luate una câte una) contribuie foarte mult la acest lucru, la fel ca și stilul și aranjamentul paginii. Karl Kraus 58 nu a obosit niciodată să demonstreze că de mult paraliza imaginația cititorilor limbajul folosit în ziare" (On Some Motifs - Despre câteva motive). În stilul informațiilor factuale subiectivitatea individuală este separată de ceea ce acum a devenit un obiect distanțat. Acest stil e reflectat în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sunt un lucru ușor: "Tu aș eu beaucoup de monde? ...Oh! un monde fou, toutes ces dames! Ça n'a pas désempli... Je suiș morte ..." [Zola, Une page d'amour, p.52]. De aceea Pariziana nu mai dorește să se obosească cu organizarea meselor și transfera recepțiile într-un local din oraș: "Dès qu'ils furent seuls, Mme de Marelle baissa la voix: "Vous ne savez pas, j'ai un grand projet (...) je ne suiș pas organisée pour ça, et, d
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în brațele lui Octave Mouret, care îi împrumuta române nu atât pentru a o seduce, cât pentru a-i face plăcere, are loc în bucătărie, între o farfurie cu ridichi și un român de George Sand, André, după ce ea este obosită de lectură. Astfel, autorul stabilește un raport între cauza (lectură românului sentimental) și efect (adulterul), un aspect sordid al actului sexual comis fără dragoste (lăudată în românul sandian) și fără plăcere, într-un cadru banal. 288 "Comme ces romanș mentaient
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Cuza, gândit și orchestrat instituțional de Mihail Kogălniceanu, credibilizat de Carol I și articulat diplomatic de Brătieni, care a durat șase decenii până să fie desăvârșit. Un succes istoric de nedepășit, din varii motive, pe care, cu încăpățânare, ieșenii nu obosesc să-l celebreze, în ciuda faptului că orașul lor, capitală europeană înainte de 1859, a fost tragicul perdant al acestei lecții de altruism politic în favoarea interesului național. Dincolo de retorica naționalistă, inevitabilă aici, din astfel de celebrări nu rămân, în fond, decât imagini
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de ieșeni în condițiile în care sprijinul dat "civililor" de calitate (Cristian Preda și Monica Macovei) înseamnă și un vot în alb dat pușlamalelor de partid care se îmbată și fac scandal în baruri de manele. Eu unul, am cam obosit să tot votez, cum se zice, "ținându-mă de nas". Dumneavoastră nu? 11 iunie 2009 Se vor împlini în acest an, pe 15 iunie, 120 de ani de la trecerea în veșnicie a lui Mihai Eminescu. Acest moment de aducere aminte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de 65 de milioane, de un SRI vinovat și complice, continuă să ne bântuie. Cred că moartea generalului de Securitate, apropiat prieten al teroristului Carlos, zis Șacalul, în preziua acordării Nobelului uneia dintre cele mai consecvente voci care nu a obosit, ca noi, să denunțe lumii activitatea criminală a Securității românești, nu e întâmplătoare. Nu e aici locul de a discuta gradele de vinovăție ale celor care au instrumentat teroarea ceaușistă - deși trebuie spus că vina unuia ca Pleșiță, care ordona
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]