13,698 matches
-
umbrelă. Alice nu putea decât să-și închipuie ce însemna asta - probabil moarte sau vreun dezastru. Pierderea a tot ceea ce era prețios pentru ea. Credință, a spus Helena încă râzând. Cui îi pasă de ea ? Fața e încă acolo. Cu obrajii mai supți. Ochii sunt ca pietrele. Alice a simțit un fior rece pe șira spinării. S-a gândit la bunica ei. Către sfârșit, fața lui Norma Meyer părea să se dezintegreze, să se absoarbă. Toată fața, cu excepția ochilor. Vestea sinuciderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai fi avut nimic altceva de făcut decât să-și găsească adevăratul nord. Cealaltă formă s-a ridicat și ea în picioare și, apropiindu-se, Mary a observat urmele de lovituri de pe fața lui Danny. Băiatul avea o tăietură pe obraz, iar ochiul stâng i se umflase așa de tare că aproape i se închisese. Jinei i s-au înmuiat picioarele, dar Danny țopăia de zor. Era albastru ca un pește și extaziat. Ellis a tras barca lângă ei, a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
murim. Drew s-a încruntat. Preț de-o clipă a semănat teribil de tare cu taică-su. Chestie pe care, dac-ar fi știut-o, nu i-ar fi convenit. Apoi bărbat a respirat adânc și-a atins cu delicatețe obrazul umflat al lui Danny, ca și când acesta ar fi avut exact culoarea normală: albastrul profund al râului. Când s-a întors către tatăl lui, pentru prima dată, Drew și-a arătat vârsta. Era obosit, prăbușit. Tu ucizi locul ăsta, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
El putea să scape pe fereastra de la dormitor, iar bătăile pe care le încasa la întoarcere nu făceau decât să-i întărească hotărârea. Ceea ce a continuat să fie adevărat, până când i-a crăpat țeasta. Lacrimile au început să curgă pe obrajii lui Ahmad, iar tatăl lui a lăsat mâinile în jos și-a făcut un pas înapoi. Singurul care n-o să te dezamăgească e Allah, i-a spus taică-su și așa a și fost. După asta, Ahmad s-a căptușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tăcerea. Hei, a fost singurul cuvânt care i-a venit în minte. Tatăl lui l-a mai privit câteva clipe, apoi s-a întors și-a plecat. Danny a deschis ochii dintr-o dată; tatăl lui îl lăsase singur, în pădure. Obrajii băiatului erau scăldați de lacrimi. Se simțea amețit și pierdut fără speranță; nu se gândea decât că trebuie să caute zgomotul râului. Și-a șters lacrimile și i s-a părut că aude un huruit slab către stânga. A găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de civilizație. Ceea ce Danny spera, plin de râvnă, c-avea să fie adevărat. Charlie se foia când pe-o parte, când pe cealaltă, expunându-și nasul umflat și violet ca pe-un trofeu, iar Mary și-a acoperit nasul și obrajii cu loțiune de protecție solară portocalie. Alice a fost următoarea persoană care-a ieșit din cabană și s-a oprit lângă Helena. Bătrâna i-a șoptit ceva la ureche. Întâi Alice a fost surprinsă, după care a zâmbit. Alice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
revistă a succeselor, ci cu o scuză pentru faptul că nu ea scrisese seria Harry Potter și că nu era o persoană despre care copiii să fi auzit deja. John s-a aplecat în față și-a sărutat-o pe obraz. Și el începuse să plângă și nici măcar trolul n-a îndrăznit să-și bată joc de lacrimile lui. Charlie nu mai avea stare; Danny a întâlnit privirea lui Naji. Soțul lui Irene arăta groaznic de trist, așa cum arătase pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ușoară, care, până la urmă, a ajuns una de viteză. Mary nu mai era în formă, dar totuși a izbutit să parcurgă o bucată destul de întinsă de drum. Când nisipul a început să-i biciuiască picioarele, iar vântul să-i înțepe obrajii, femeia a izbucnit în râs. Dar a continuat să fugă ocolind copacii și sărind peste bolovani. Singurul care-a oprit-o a fost râul. Mary știa când Drew era în preajmă. I se făcea pielea de gâină și, cu toate că aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu brațele. În toate excursia, Ahmad nu-i adresase nici două cuvinte, dar nu asta era ceea ce-o deranja pe femeie. Ci faptul că omul din fața ei mirosea nu numai a fum, ci și a lichid de aprindere. Iar obrajii îi erau mânjiți cu funingine. Fumul s-a întețit ? l-a întrebat ea. Dinții lui Ahmad au sclipit în beznă. E incendiul de la Waugh Ridge. Noaptea, vântul își schimbă direcția și-aduce fumul în văi. Dar s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avut împreună. Asta n-am scris în carte. Îmi pare rău, Jina. Nimeni nu s-a clintit din loc. Apoi Jina a întins un braț și-a luat-o pe Alice de mână. Nu-i nimic. Alice și-a lipit obrazul de umărul Jinei; Mary le-a cuprins pe amândouă cu-n braț. Irene s-a gândit dacă să nu lase barca în voia apei și să le dea de-a berbeleacul în cascadă. Ar fi trebuit să le spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în sec. Da, a răspuns ea. Naji a clătinat din cap când a văzut-o că iar începe să plângă și-a scos din nou batista. Avem nevoie de un alt subiect, a declarat el, ștergând încă o lacrimă de pe obrazul soției, pentru ca apoi să se aplece și să sărute locul rămas încă umed. Alege-l tu. 14 În Idaho se spune că dacă nu-ți place vremea sau propria viață, nu trebuie decât să aștepți cinci minute. Ploaia va răcori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unei bătăi cu pumnii. Dar amândoi puștii continuau să trăznească a pește și fericire. Mike avea în buzunar un Game Boy nou-nouț, complet încărcat, dar nici nu s-a mai obosit să-l scoată la lumină. A mângâiat cu delicatețe obrazul umflat al lui Danny. Mi-a fost dor de tine, i-a spus el. Charlie a pufnit batjocoritor, dar Danny a ridicat ochii. După ce-i murise partenerul, Mike se dusese la un psiholog. Vreme de șase luni, femeia respectivă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
serie de pași mai grei, care nu era posibil să-i aparțină băiețelului. Pearl a ridicat o mână și Jina a tresărit. Era sigură c-avea să fie lovită, dar Pearl n-a făcut decât să-i șteargă ceva de pe obraz, pentru ca apoi să ridice ochii către cer. S-a dus fumu’, a constatat ea. O să fie frig în noaptea asta. Poate c-ar fi mai bine să intri înăuntru. Pearl - Jina a prins-o de mână. Voia ca femeia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dată când auzea mugetul tunetelor. Lui Pearl încă i se părea uluitor că ea își crescuse fiul într-un spațiu periculos și că el considera spațiul respectiv ca fiind cel mai sigur de pe fața Pământului. Pearl l-a pupat pe obraz și i-a dat o șuviță de păr de pe frunte - părul lui atât de blond încât, la sfârșitul verii, ea era singura care încă i-l mai vedea. Patul lui Andy era la șaizeci de centimetri de al ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-au strigat că-i o curvă, Pearl și-a făcut bagajele. S-a mutat în mașină, a băut prea mult, dar asta n-a transformat-o într-un monstru. După ce l-a născut pe Andy, a sărutat copilul pe obraji și pe fruntea pe care doctorii o numeau deja anormală, deformată. Pearl le-a ascultat diagnosticul, dar n-a intrat în panică. Când, dintr-o dată, cineva devine toată viața ta, să știi că nu mai poți să supraviețuiești fără respectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
meu... Aș vrea... Întâi genunchii aș vrea să mi-i alinți. Pe ei, care-n lumină sunt mereu cuminți, Rotunzi, și albi, și triști, adeseori, în noapte, Genunchii mei, ca două căni cu lapte... Apoi, pe sâni, să îți așezi obrazul palid Lipit, cu ei să-ți umpli rid cu rid, De un miros amețitor, de albă nea Și sărutarea de stăpân pe ei să-ți stea... Și să tot tremur prinsă-n brațe duse, Cum duse sunt iubiri pe veci
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mușchi ce-ți arată: Din nord te izbește în suflet o piatră. Mi-e iarnă pe buze, mi-e vânt și mi-e ger, Iar plugul se-nfige în creier ca-n fier Și lacuri se varsă pe dealuri de-obraji, Un gând se adună în ochi ca în iaz... Pe sâni crește lavă, adânc mai palpită, Iar miezul e fript pe sub ei, pe sub pită, Nechează și arde, e roșu-văpaie, Nebună zvâcnește și arată a ploaie. Urechea visează că leagănă flori
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își plâng secunda rădăcinile însetate pe obrajii dogoriți de muncă lacrimi fierbinți lunecă în țărâna care sfârâie de durerea neputinței n-o să mai fie nimic nimic nici hrană pentru ochi doar căderea în genunchi... Crengile curiozității mi-am ascuns mugurii în buzunarul sufletului ca să-i feresc de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
muribunde, Azi aș fugi de frig și nu știu unde M-aș mai simți cum m-am simțit odată, Când glasul tău îmi mângâia auzul Și îmbrăcată doar într-o cămașă Te întindeai, ca o felină lașă, Să îți dezmierd umărul drept, obrazul... Tu îmi mușcai un deget, senzuală, Privindu-mă șăgalnic pe sub gene, Eu mâzgăleam pe sânii tăi desene În jos... adânc și pe... diagonală... Îngroapă-mă și naște-mă din tine, Noi nu ne-am fost cât am fi vrut să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a, decembrie 2012 </biography> Peregrinaj în alb departe de tine zăpezi alpine mi-au nins sufletul sărman peregrin fulgi albi și blajini precum mâinile bunicii (înălțate cândva în văzduhul rezemat de Retezat într-o zi de joia mare) mai dezmiardă obrajii aprinși ai copilăriei împletesc în busuiocul sfințit sub icoane râsetele nestăvilite și năzbâtiile cu mătănii și cântece vechi pe care le știu și acum în orașul umil și sărac dar cu suflet adânc cât un abataj de huilă cu șapte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-i mâna, l-am ajutat să se ridice. Eu sunt coșmarul tău de azi dacă n-o să ne înțelegem... Cine ești mă, țigane? întrebă pedagoga uimită. Sunt un ghinionist, i-am răspuns și ca răsplată am primit o palmă peste obraz. Sper că a fost o întâmplare, i-am zis scrâșnind din dinți și abținându-mă cu greu să nu-i întorc palma. E ultima oară când mă loviți... Ce să-ți spun? Te pomenești că o să dai înapoi. Mi-e
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu teamă să mi se dezlege un șiret la papuci. Posibil să mă fi înroșit la față, dar tenul meu ars de soare nu mă trăda. M-a cuprins în brațe strivindu-și de mine, sânii mici, mă sărută pe obraji ca pe unul de-al ei și-mi spuse: Tu trebuie să fii Alin. Avea un accent suspect de corect și înțelegeam în acele momente că o confundasem cu cine știe cine, fiindcă noi, moldovenii, muiem “e” -ul de la sfârșitul cuvintelor și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să ne fi văzut măcar o dată în viață? Parcă venise din universul viselor mele și se întrupase în această lume ca să mă ajute, fiindcă se purta foarte protectiv. “Ești cu mine”, părea să-mi spună în timp ce mă săruta scurt pe obraz, apoi continuă: Nu contează numele tău, eu o să-ți spun Gonzales, fiindcă semeni cu șoricelul acela simpatic din desenele animate... Acum mă duc înapoi la ăia doi, să nu se supere. Nu vii cu mine să vă fac cunoștință, sau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
i-am luat locul. Ea îmi zâmbea privindu-mă țintă în ochi, așteptând cuminte să vadă ce vreau. Mi-a spus Marius că trebuie să te sărut, și fără să aștept o reacție din partea ei, am întins buzele atingându-i obrazul ca pe o icoană. Cine e Marius ăsta? m-a întrebat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. E colegul meu de bancă... de ce? Să-i spui că de azi înainte trebuie să mă săruți în fiecare dimineață. Îți place
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
încetinit și când a fost destul de aproape, m-am întors brusc, și am prins-o în brațe. A început să râdă fâstâcită, dar oboseala și modul în care gâfâia îi schimbau la fiecare respirație linia ochilor. M-a prins de obraji, apoi mișcându-mi capul scurt și rapid când la stânga când la dreapta, mă certă cu năpădăi de drag: Să nu fii țugulan cum sunt alții! Să nu mă superi niciodată, te rog, fiindcă vreau să rămânem mult timp împreună... cât
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]