18,249 matches
-
luminii a fost și ea multă vreme necunoscută. Fizica actuală a demonstrat că lumina este discontinuă și continuă totodată, constituind unul din procesele particolelor și ale undelor. Lumina este doar acea parte a radiațiilor electromagnetice care e perceptibilă de ochiul omenesc. Descompunând, printr-o prismă de cristal, lumina albă în cele șapte culori ale curcubeului, Issac Newton, a dovedit mai întâi că lumina albă este alcătuită din fascicule colorate și apoi că fiecare culoare reprezintă un izvor deosebit de radiații. Știința de
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
chiar dacă numai cu unele nuanțe. Aceasta înseamnă că, dacă spunem "roșu" nu e deloc sigur că vedem același roșu cum îl văd cei de lângă noi. Firește că în mod obișnuit astfel de deosebiri nu sunt nici măcar remarcate. Faptul că ochiul omenesc se înșeală, că de cele mai multe ori percepțiile sale coloristice sunt false, este astăzi dovedit de aparatele foarte fine de măsură a luminozității, a lungimii de undă, a radiațiilor coloristice etc. în mediul înconjurător nu există culori izolate decât în cazuri
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
greutate și imobilitate. In lucrările sale folosește culoare pentru a exprima sentimente, gânduri. Câmpurile violete și galben verde, soarele alb înconjurat de o aureolă galbenă exprimă calmul, pacea adâncă, pe când '' Cafeneaua de noapte" exprimă prin roșu și verde puternice pasiuni omenești. In dezvoltarea teoriei culorilor precum și a practicii artistice au mai contribuit la începutul veacului și o serie de pictori din Germania: Holzel și elevul său Itten, Kadinsky și Klee. In istoria cromaticii europene un rol l-au avut și pictorii
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
Pentru a evita decolorarea, tenta poate fi luminată prin juxtapunerea unei pete negre, conform regulii cunoscute. Tentele rupte, bogăția de griuri colorate ale paletei, nu corespund numai înfățișării vizuale ale lumii, ci corespund în același timp finitelor nuanțe ale sufletului omenesc, după cum notele muzicale pe o partitură nu reprezintă numai sunetele destinate instrumentelor, ci semne care consemnează un sentiment. Biografia modernă a tonului rupt debutează pe paleta engleză cu Turner și mai ales cu tenta divizată a lui Constable. In pânzele
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
doar de cazul când, ca prin miracol, a fost îmbunătățit prin grija proniei, se află într-o stare deficitară. Spre cinstea Filozofiei, este de datoria mea să afirm că numai cu ajutorul ei pot fi stabilite drepturile politice și civice; neamurile omenești nu vor fi scutite de calamități mai înainte ca adevărații filozofi, în toată puterea cuvântului, să preia puterea de stat sau ca tagma conducătorilor de stat, printr-o minune divină, să devină adepta Filozofiei. 3. Străvechea Atenă ca model și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și despre buna orânduire, vezi bine câtă grijă le-a acordat aici legea chiar de la început, căci ni le-a dezvăluit pe toate - de la meșteșugul profeției până la medicina ce se îngrijește de sănătate, și de la științele acestea divine până la cele omenești - și ne-a înzestrat cu toate învățăturile câte vin la rând după ele. Ei bine, cu toată această rânduială și rostire zeița pe voi v-a înzestrat cei dintâi, după ce a ales locul în care v-ați născut, dându-și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
606e-607c) (Socrate și Glaucon) Așadar, Glaucon, - am spus - când întâlnești lăudători ai lui Homer, care pretind că acest poet a educat Grecia și că el este vrednic de luat în seamă pentru cine vrea să afle cum să orânduiască problemele omenești și cum să le învețe, care afirmă necesitatea de a-ți trăi întreaga viață potrivit acestui poet, trebuie să-i iubești și să-i admiri, socotindu-i buni cât se poate și trebuie încuviințat lui Homer că este cel mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
n-ar ajunge să coincidă, și dacă numeroasele firi care acum se îndreaptă spre una dintre ele, dar nu și spre cealaltă, nu vor fi oprite /să procedeze astfel/, nu va încăpea contenirea relelor, dragă Glaucon, pentru cetăți și neamul omenesc, și nici această orânduire pe care am parcurs-o cu mintea nu va deveni vreodată posibilă, spre a vedea lumina soarelui. Iată ce mi-a iscat încă de mult teama de a vorbi, văzând eu că această părere a mea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
legile cretanilor se bucură de o deosebită cinstire în rândul tuturor grecilor, căci sunt legi drepte care-i fac fericiți pe aceia care se folosesc de ele, deschizându-le calea spre toate bunurile. Or bunurile sunt de două feluri, cele omenești și cele divine, bunurile omenești depinzând de bunurile divine; cel ce le primește pe cele mai însemnate, le dobândește și pe cele mai neînsemnate, iar dacă nu, este lipsit de amândouă. Între cele mai neînsemnate, primul este sănătatea, al doilea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o deosebită cinstire în rândul tuturor grecilor, căci sunt legi drepte care-i fac fericiți pe aceia care se folosesc de ele, deschizându-le calea spre toate bunurile. Or bunurile sunt de două feluri, cele omenești și cele divine, bunurile omenești depinzând de bunurile divine; cel ce le primește pe cele mai însemnate, le dobândește și pe cele mai neînsemnate, iar dacă nu, este lipsit de amândouă. Între cele mai neînsemnate, primul este sănătatea, al doilea frumusețea, al treilea vigoarea - la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care are întâietate este înțelepciunea și al doilea cumpătarea sufletului călăuzită de rațiune; cu acestea două unindu-se curajul, ar rezulta ca al treilea dreptatea, iar al patrulea este curajul. Acestea din urmă sunt, prin natura lor, rânduite înaintea bunurilor omenești, așadar legiuitorul trebuie și el să le rânduiască astfel. Apoi, trebuie să li se arate cetățenilor că toate celelalte prevederi legale țintesc către aceste bunuri și că dintre acestea, cele omenești țintesc spre cele divine, iar toate cele divine țintesc
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din urmă sunt, prin natura lor, rânduite înaintea bunurilor omenești, așadar legiuitorul trebuie și el să le rânduiască astfel. Apoi, trebuie să li se arate cetățenilor că toate celelalte prevederi legale țintesc către aceste bunuri și că dintre acestea, cele omenești țintesc spre cele divine, iar toate cele divine țintesc spre rațiunea care le călăuzește. 742d-743a. Intenția unui om politic rațional nu este, spunem noi, cea pe care i-ar atribui-o majoritatea oamenilor, și anume că dorința unui bun legislator
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ș...ț Tradiția ne-a transmis cât de fericită era viața celor de-atunci, cum aveau de toate din belșug și de la sine. Iar cauza acestei stări de lucruri ar fi fost următoarea: înțelegând Cronos ș...ț că nici o ființă omenească nu este în stare să guverneze în mod autocratic toate treburile omenești fără să se umple de trufie și nedreptate, cântărind acest fapt a rânduit drept regi și conducători ai cetăților noastre nu oameni ci - aleși dintr-un neam mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de-atunci, cum aveau de toate din belșug și de la sine. Iar cauza acestei stări de lucruri ar fi fost următoarea: înțelegând Cronos ș...ț că nici o ființă omenească nu este în stare să guverneze în mod autocratic toate treburile omenești fără să se umple de trufie și nedreptate, cântărind acest fapt a rânduit drept regi și conducători ai cetăților noastre nu oameni ci - aleși dintr-un neam mai divin și mai nobil - daimoni; tot astfel procedăm și noi în prezent
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rânduit drept întâi-stătător neamul mai nobil al daimonilor care, îngrijindu-se de noi cu multă bunăvoință a lor față de noi și a noastră față de ei, ne-au oferit un trai de pace, pudoare, armonie și dreptate neîngrădită, făcând ca neamul omenesc să viețuiască fericit și fără tulburări. Și chiar și în ziua de azi această istorisire rostește un adevăr, anume că în cetățile guvernate nu de un zeu, ci de vreun muritor, oamenii n-au scăpare în fața relelor și a suferințelor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să restaureze omul necorupt al primelor comunități și egalitatea din timpuri străvechi, prezentate idilic tot de el în Discursul asupra originii inegalității dintre oameni, stare de lucruri ținând - credea Rousseau - de epoca cea mai fericită și singura autentică a neamului omenesc. Rousseau credea, pe de-altă parte, că, în mod practic, restaurarea egalității funciare poate reînvia modelul statului spartan al lui Licurg, despre care, ca toți oamenii acelor timpuri, învățase din Viețile paralele ale lui Plutarh. Mereu, deci, revoluțiile încearcă restaurarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spre deosebire de eroul lui Homer, scăpat cu bine și ajuns în Ithaca la „draga soție”, revoluțiile sucombă adesea pe drum, eșuate fără speranță pe tărâmul de iluzii al unor lotofagi politici. 3. Pentru a exprima printr-o imagine ravagiile produse naturii omenești originare de către trecutul apropiat, istoric, Rousseau scrie în Discurs: „Asemenea statuii lui Glaucos, pe care timpul, marea și furtunile o desfiguraseră într-atât, încât semăna mai mult cu o fiară decât cu un zeu, sufletul omenesc, modificat în sânul societății
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
imagine ravagiile produse naturii omenești originare de către trecutul apropiat, istoric, Rousseau scrie în Discurs: „Asemenea statuii lui Glaucos, pe care timpul, marea și furtunile o desfiguraseră într-atât, încât semăna mai mult cu o fiară decât cu un zeu, sufletul omenesc, modificat în sânul societății datorită unor cauze ce se repetau mereu, datorită unor mulțimi de cunoștințe și de erori, datorită schimbărilor intervenite în constituția corpului și a tulburărilor continue provocate de pasiuni, și-a schimbat, ca să zicem astfel, înfățișarea în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în acest mit o imagine concentrată a restauraționismului revoluționar. Pe de-altă parte, se pare, cel puțin la prima vedere, că Platon și Rousseau dau sensuri destul de diferite mitului lui Glaucos: Rousseau are în vedere, desigur, omul colectiv, sau specia omenească, falsificate de artificialul civilizației. La Platon pare a fi vorba mai curând despre sufletul individual, alterat de locuirea sa în trup. S-ar părea, deci, că, dacă la Rousseau, mitul este socio-politic și poate fi interpretat într-un sens restauraționist-revoluționar
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Protarchos și sofistul Thrasymachos nu conduce la o înțelegere adecvată a conceptului, Socrate propune o metodă diferită, aparent fără a schimba scopul de ansamblu urmărit: edificarea cu mintea (ori în chip rațional) a unei Cetăți ideale, deoarece Cetatea și sufletul omenesc sunt realități omoloage, așa cum o sugerează analogia cu textul identic, scris cu caractere mari, respectiv mici. Astfel se va putea vedea ce este dreptatea și cum apare ea, deopotrivă în Cetate și în suflet, și cum este ea nimicită. Este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
adevăr, la începutul istoriei și că împrejurarea că acest fapt a ajuns ignorat de cei mai mulți nu este inexplicabilă. Noul pe care el îl propune se va transfigura, devenind astfel ancestral, iar ceea ce părea în primul moment o violentare a naturii omenești va apărea, dimpotrivă, drept o restaurare a acesteia, o repunere a lucrurilor în ordinea autentică, ba chiar o readucere a umanității în proximitatea sa originară cu divinitatea. Cerințele rațiunii nu vor mai face altceva decât să recupereze teritoriul originar și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
omenirii să fie păstrate numai aici, în vreme ce grecii - mai puțin norocoși - povestesc legende care „cu puțin se deosebesc de basmele copiilor”. În consecință, îi spune preotul egiptean lui Solon: „voi nu știți că cel mai frumos și mai bun neam omenesc s-a născut pe meleagurile voastre, neam din care te tragi și tu și întreaga voastră cetate de acum, căci din el a dăinuit cumva o mică sămânță”. Indirect, rezultă de aici că stupoarea pe care propunerile revoluționare ale lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fel cum Nae Ionescu credea și nu credea că România modernă mai poate reveni la civilizația arhaică, rurală, decuplându-se de Occident, la fel cum Sartre credea și nu credea că URSS, cu lagărele ei, este locul autentic al restaurării omenescului. Paradoxul este că a imagina, a reprezenta, a propaga sau a aplica noul radical - în orice domeniu - cere din răsputeri cauțiunea foarte-vechiului. O opțiune secundă, spuneam, fără de care însă se pare că prima opțiune - aceea pentru înnoire - nu rezistă decât
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
necontestat, în conștiința culturală europeană - este aceea a unui Platon părinte al metafizicii occidentale, marele constructor pe terenul filosofiei speculative care, prin teoria ideilor, și-a adus în acest domeniu cea mai consistentă și mai durabilă contribuție la istoria gândirii omenești. Într-adevăr, de două mii și mai bine de ani, întreaga cultură europeană se mișcă în cadre platoniciene, istoria sa este însoțită permanent de un platonism când evident, când ascuns. Încă de la începutul monografiei sale dedicate lui Platon, una dintre cele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cea a Ideilor. Potrivit cu doctrina despre Idei, lucrurile se raportează la Ideea supremă a Binelui, ca niște aparențe față de adevărata realitate, determinându-se pe sine ca niște copii imperfecte ale unui model ideal. De o degradare corespunzătoare suferă și cunoașterea omenească. Ceea ce se consideră în mod uzual știința se înfățișează doar ca o cunoaștere a unor „umbre”, aparențe ale realității și nu a esențelor, a adevăratei realități. Cunoașterea omenească se mișcă într-un interval vast care urcă de la opinie, ce are
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]