7,411 matches
-
genele de bază. Că aripile astea nenorocite n-au apărut din senin. Ele s-au dezvoltat subteran, de la o generație la alta. Deci e ceva științific. La naiba! Sigur că e ceva științific. Exact ca-n Biblie unde scrie că orbi ați fost de n-ați văzut. Și nu s-a văzut fiindcă ele creșteau pe dinăuntru. Adică nevizibil. Oricum sunt convins că și maică-sa, iapa, trebuie să aibă pe partea dorsală ceva nodulozități, că în ceea ce privește tasu, ăla le-a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Lache și mai cum? F. Grin...Gin...Nu se vede! Grim... P. Dă să văd. Uite că are și poză și râde neno... Nenorocito! Asta-i poza mea! Și scrie clar că-s Calache Grigorie cu tuș negru și oficial! Oarbă să fi fost și tot vedeai legătura! F Nu, că-n poză erați cu mustață iar pe viu arătați mult mai ras. P. Doamnă, dumneata declari un deces? F. Mai rău. O crimă! P. Și unde ziceai că-i defunctu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
aud că trei mii de oameni au participat azi-noapte, În București, pe-un stadion, la spirala umană. S-au ținut de mîini pe o combinație de Tatăl Nostru, spire yoga și muzică ritmată. O clarvăzătoare care clipea des și părea oarbă a spus În ecran că fiecare dintre noi are beculețe, În anumite condiții ele se aprind, avem toți beculețe sau ceakre, plus niște luminițe colorate deasupra noastră (aici a dus mîna deasupra capului arătînd exact unde), care ne curg În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stiliștii pot deveni obsedați de plasarea unei virgule, de greutatea unui punct și virgulă. (...) Da, există și un astfel de animal ca un nestilist. Numai că nu sînt scriitori. SÎnt dactilografi. Dactilografi care Înnegresc kilograme de hîrtie cu mesaje diforme, oarbe și surde”. „Stilul (În literatură) este o amprentă a sufletului la fel de precisă, de unică, Întocmai cum amprenta degetului reprezintă actul de identitate al criminalului.” (Andrei Bitov) „Amprentele e cînd punem mîna pe clanță, rămîn degetele acolo și le găsește poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
afund, nu mi-a plăcut decît Începutul, filmat la firul ierbii și al gunoaielor printre care aparatul intră-n bloc pe-o muzică superbă, În cea mai bună tradiție a cinematografiei din est, În special poloneze. În rest, pelicula-i oarbă, are scame, nu vede nimic. Cum spuneam, spre deosebire de Pintilie, Daneliuc a făcut un cu totul alt fel de film, În sfîrșit, chestie de gust. Îmi aduc aminte de conferința de presă de după A unsprezecea poruncă, unde regizorul a declarat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce se petrece cu publicul”. Minte. Nu i s-a părut groaznic. Și ce mi-a plăcut mie a fost ce se petrece cu publicul cel mai evoluat de pe glob care urlă cînd se Împușcă actorii pe pînză cu gloanțe oarbe c-un an În urmă, cum se implică el emoțional, cum participă bătînd din picioare ca un intelectual, ca o rață. Dar mi-a plăcut și Martin S, cu textul lui despre catharsisul pe care vroia să-l provoace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru că peretele nu era curat. Și nu doar martir, din strofa a treia se desprinde și cade ideea că Ceaușescu era Laios. „Toți Îl omoară pe Laios părintele!” Așadar Oedip erau mai mulți și trăgeau destul de prost cu mitraliera fiind orbi. În final, Ion se supără pe popor: „Popor barbar! Calcă pe morții Întemeietori”. Laios, Întemeietorul de căsuțe de beton ale poporului barbar, Gheorghe, poetul de curte dărîmată, și Gligor Hașa, care-i ține oarecum isonul vorbind de „așa-zișii intelectuali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Brâncoveanu. Fără să-și piardă capul ca-n tragedia domnitorului, printre copaci stăteau elegante domnișoare mirosind discret a parfum marca miresei și amintind astfel de filmul Parfum de femeie, 1992, În regia lui Martin Brest, unde Al Pacino e orb ca Borges, că tot am pomenit de acest scriitor atît de steril prin comparație cu scriitoarele noastre și-ale lor ce se căsătoresc prin mînăstiri, așadar Al și-a pierdut vederea de la o arsură la față ca a Maiei prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să iei un laxativ, să cînți la acordeon, În funcție de profesie. Deoarece filmul este previzibil ca alfabetul Braille, toate scenele și replicile vin din alte filme la fel de inteligente, iar Pacino surprinde printr-un joc scînteietor de prost. Nu știe că e orb. Mai și exagerînd pînă la podea frazele alea orbești și supte de orice conținut. Iar metrajul durează aproximativ trei ore ce poartă pe cadran lipsa penală de imaginație a regizorului, plus o morală de azil, neconținînd decît o singură scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îmbunătățit-o cu scene mafiote acolo unde șchiopăta, și n-a păstrat nici o replică deoarece piesa are patru sute de ani, practic cît autorul. Bugsy Shakespeare. Bine că n-are statuie-n Afganistan. LADY IN BLACK NU CÎNTA LA VIRGINAL „Privighetoarea oarbă cîntă mai frumos nu din părere de rău, ci din entuziasm” că n-a văzut Shakespeare in Love, precizează Gide În Jurnal. Deși a primit 7 Oscaruri. Dar tot așa cum Gide nu Înțelege cinematografia, pasiunea brutală a americanilor pentru Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și să se mire, și să se minuneze... Ne-au văzut și femeile, și s-au luat după noi, făcîndu-și cruce. - Dar unde vreți să-l duceți? izbucni von Balthasar când am trecut de biserică. Nu-l vedeți că e orb și surd? - Nu e orb, spuse Ilaria, oprindu-se și întorcînd capul. Dar Moșu o trase după el. Călca încet și șubred, și poate s-ar fi prăbușit dacă nu l-ar fi sprijinit Ilaria. Dar parcă nu se mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să se minuneze... Ne-au văzut și femeile, și s-au luat după noi, făcîndu-și cruce. - Dar unde vreți să-l duceți? izbucni von Balthasar când am trecut de biserică. Nu-l vedeți că e orb și surd? - Nu e orb, spuse Ilaria, oprindu-se și întorcînd capul. Dar Moșu o trase după el. Călca încet și șubred, și poate s-ar fi prăbușit dacă nu l-ar fi sprijinit Ilaria. Dar parcă nu se mai putea opri. - Nu e orb
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
orb, spuse Ilaria, oprindu-se și întorcînd capul. Dar Moșu o trase după el. Călca încet și șubred, și poate s-ar fi prăbușit dacă nu l-ar fi sprijinit Ilaria. Dar parcă nu se mai putea opri. - Nu e orb. Știe unde vrea să meargă, dar nu vrea să ne spună. - Nu-l vedeți că stă să moară? adăugă von Balthasar o mare tristețe. Ilaria întoarse din nou capul și-l privi adânc. - Stă să moară, repetă von Balthasar. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bine ușa după el, auzise: S-a ramolit rău de tot venerabilul! Asta ne-a mai spus-o de vreo trei, patru ori..." Era adevărat. Îl impresionase informația pe care o citise în La Fiera Letteraria: că Papini e aproape orb și nici un chirurg nu îndrăznește să-l opereze. Pentru un cititor lacom și neobosit ca Papini, tragedia era fără pereche. De aceea vorbea întruna despre ea. Dar poate că și Vaian avea dreptate: "încep să mă ramolesc..." Atunci îi auzi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimeni vreo explicație plauzibilă, nici aici, nici în străinătate. Așa cum a căzut trăsnetul, ar fi trebuit să fii ucis pe loc, sau să mori asfixiat în zece, cincisprezece minute, sau, în cel mai bun caz, să rămâi paralizat, mut sau orb... Enigmele care ne confruntă în cazul dumitale se înmulțesc pe zi ce trece. Nu știm încă datorită cărui reflex n-ai putut deschide gura douăzeci și trei de zile și a trebuit să fii alimentat artificial. Este probabil că ai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai bine așa“, se gîndi. „Dacă fug o să tragă. O să fie mai simplu așa.“ Se ridică Încet și Începu să alerge către mașină. Acum raza reflectorului o prinsese din plin și ea alerga văzÎnd doar lumina, ochiul acela alb și orb. Credea că așa e cel mai bine. Din spate auzeau strigăte. Dar nu Împușcături. Cineva o placă violent și căzu. Îi auzea respirația grea În timp ce o ținea la pămÎnt. Altcineva o apucă de sub braț și o ridică-n picioare. Ținînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
deformată, neplăcută, ascunsă, negată prin modalități de impact asupra receptorului, catalizând necesitatea umană de a respinge forme ale urâtului, de a le separa de tiparul clasic. În aceeași manieră, romanticul, analizat de G. Călinescu, ”este terific, incoerent, maladiv, infirm, cocoșat, orb(...) niciodată frumos; este utopia unui om complet anormal”, raportul său cu eroul clasic, ”coerent, sănătos, având statura unui semizeu ori un rege cu ascendență divină”, este unul de respingere, de permanent conflict, cele două personaje fiind înfățișarea frumuseții și a
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
descrie coordonata de ființare, centrul de convergență a tuturor direcțiilor vitale. În acest caz, el înfățișează Ochiul Eternității, al existenței omnisciente și omniprezente, ce menține o legătură permanentă cu totalul fundamental din macrocosmos. De asemenea, poate fi asociat bătrânului prooroc orb, Tiresias, din epoca oedipiană, ce deținea darul special de a cunoaște adevărul. Astfel, Ochilă constituie o creatură cu calități excepționale, caracterizat în mod direct de narator, ca fiind „o schimonositură de om”, „avea în frunte numai un ochi, mare cât
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
rană mare în spate, în dreapta toracelui, alta la șoldul drept mai gravă, și altele mai mici pe mâini și picioare. Medicii de la Buzău, unde fu spitalizat, îi eliberară un certificatul medical de concediu cu mențiunea: “Specificăm că suferă de plăgi oarbe superficiale prin schije pe fața posterioară a toracelui, plagă în fesa dreaptă, plăgi și schije în gamba stângă și antebrațul drept, toate cicatrizate, nevrită la antebrațul drept. I se recomandă concediu de 30 de zile“. Războiul rămase un capitol de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
să-mi imaginez ce am fi făcut noi într-o atare situație! Noi l-am instituit pe Omphal rațional, pentru a avea un sprijin și pentru a eluda misterul apariției vieții. Ei au ajuns altfel la omphalul lor, prin credință oarbă, sentimente și multă patimă!... Preamărind absurd Nimicul, interpelînd Absolutul și tăind mii de păduri ca să publice comentarii teologale! E o inepție să te mărginești la ipoteza că Omphal a creat o singură lume sau o singură specie conștientă! Să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Cu mare plăcere, dar... Parcă nu se cade ca... ― Dacă mi-ai spune pe nume, te-aș simți aici lângă inimă ca fiul celui mai scump camarad și prieten! Ce știi tu, dragule Gruia, ce Înseamnă ca acolo unde glonțul orb te pândește - și nu iartă - să-l ai lângă tine pe omul a cărui inimă bate În același ritm cu a ta și la nevoie nu te va lăsa - a sfârșit vorba omul ascuns În spatele mustăților colilii... ― După felul cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
orizontul misterului" cît un punct. Îi supraviețuiesc într-o lume mai părelnică, mai tulbure. Cu zile scurte și nopți cînd pînă-n zori mai sînt 112 ore. Toate încap într-un infinitiv: a îmbătrîni. Grădina participă imperfect la starea mea, e oarbă pentru mine. O citesc naiv-poetic, știu. Dar a fost și este rețeta mea: înfrunzită-golașă, înmugurită-destomnată, falnic stufoasă-veștedă, pașnică-temperamentală. De luat în doze egale, pe nemîncate, cu roșu de asfințit, cu colț de lună, la miez de noapte ori la primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că mergeam numai cu tătișor, la un sirop cu sifon sau la cinematograful "Doina", cînd rula Ruslan și Ludmila. Sau Copiii căpitanului Grant, în variantă sovietică. "Conștiința etnică românească se educă prin Moskfilm" se prefăcea a glumi Iordan. Dragostea e oarbă. Da, te orbește pînă la a nu vedea dincolo de vîrful nasului, dar te și face să vezi lucruri pe care nu le-ai vedea în mod normal. Iordan n-a vrut să fie cocor§§, cum îi poreclise pe emigranți. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de demitizări și remitizări? Istoricii euroatlantici*** fac un paranoic din Mihai Viteazul și o zînă a Carpaților din Ana Pauker. În timpurile ei "glorioase", tatăl meu a așteptat Duba aici, în casa asta. Duba? Da, Duba. O mașină cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa de colo. I-a așteptat pe tîlhari cu resemnare, ca bunul păstor din Miorița. Cu seninătatea lui în pragul morții. Eu prefer acea furie a trăirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a enervat atîta, cea dintîi și cea mai bună soluție e să-i interzici să te folosească. Scurt, la telefon. N-are. Atunci vezi-te cu el și spune-i-o. Nu-mi stă să mă joc de-a... baba oarba, accentuez eu pe cuvîntul babă. Dar unde-s sărutările de altădată.. .ș.a.m.d. Sexul de altădată? Asta te tulbură, ierte-mi-se adevărul. Albumul e un omagiu. Nu pricep de ce te-ar supăra c-o să intri nud în istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]