8,062 matches
-
ne Întâlnim și zâmbește și Îmi Întinde delicat mâna, observ totdeauna asprimea palmei lui și forță cu care mi-o strânge pe a mea. Într)m Într-o sinagog) yemenit). Cei care au venit Înaintea noastr) și-au l)sat pantofii la uș), ca arabii. B)rboși, cu tenul m)sliniu, stau așezați de-a lungul peretelui. Pe rezem)toarele pentru picioare ale pupitrului de citit al sinagogii le vezi picioarele Inc)lțate cu ciorapi. Tradiția cere că vinerea dup)-amiaz
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mine afară, cu țipete histrionice, injurii și insulte cum că aș distruge Teatrul Național cu Trilogia greacă. „Unde sunt limba și cultura neamului? Au fost vândute la străini!“ Am Încercat s-o liniștesc pe marea pensionară, dar și-a scos pantoful din picior și l-a ridicat, agitându-l precum Hrușciov la ONU, ca să-mi bag mințile-n cap și să fac să se vorbească limba română pe prima scenă a țării, „nu păsăreasca mă-tii!“ (aflase, Îmi imaginez, despre originea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era din nou Înălțat pe frumoasa casă din Rojestveno. Călătorea cu o jumătate de duzină de cufere uriașe, mituia Nord-Express-ul ca să oprească pentru el În mica noastră haltă și mă ducea, pășind pe picioarele lui mici și fragile Încălțate În pantofi cu tocuri Înalte, și promițându-mi un cadou minunat, până la copacul cel mai apropiat, unde rupea delicat o frunză și-mi spunea, oferindu-mi-o: „Pour mon neveu, la chose la plus belle au monde - une feuille verte“. Sau Îmi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oceanului și plănuind fuga noastră. Oceanul părea să se ridice și să bâjbâie În Întuneric, căzând apoi greoi pe față. Despre evadarea noastră efectivă, nu prea am ce povesti. Memoria mea a reținut imaginea ei fugară În timp ce Își punea ascultătoare pantofii de pânză cu tălpi de sfoară, pe partea de cort expusă vântului, În timp ce eu Îndesam o plasă de fluturi pliantă Într-o pungă de hârtie maro. Următoarea imagine Înfățișează Încercarea noastră de evadare prin pătrunderea Într-un cinéma cufundat În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zahăr care - eram sigur - Îmi era destinată În exclusivitate; și imediat a plecat, mânându-și cercul cu bețișorul printre lumini și umbre, de jur Împrejurul fântânii Înecate În frunze moarte, lângă care stăteam. În amintirea mea, imaginea frunzelor se Împletește cu imaginea pantofilor și a mănușilor ei și Îmi amintesc că mai era un detaliu din Îmbrăcămintea ei (poate o panglică de la bereta scoțiană sau modelul de pe ciorapii ei lungi), care Îmi evoca spirala curcubeului pe o bilă de sticlă. Parcă mai țin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dureroase. În 1912, impresionantul revolver Îmbrăcat În sidef, cu care venise Iuri, a fost confiscat și Încuiat la loc sigur, cu mult calm, de preceptorul meu, Lenski, dar nu Înainte ca noi să fi spulberat un capac de cutie de pantofi (ca preludiu la adevărata țintă, un punct) pe care am țintit-o pe rând la o distanță de gentlemani, pe o alee Înverzită, unde se zvonea că avusese loc un duel, demult de tot În negura timpului. În vara următoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lume nu mă putea convinge să port pe piele „lâneturile“ care le țin de cald englezilor pe ascuns. Paltoanele erau considerate efeminate. Vestimentația obișnuită a studentului mediu de la Cambridge, fie el atlet sau poet de stânga, era rezistentă și mohorâtă: pantofii aveau tălpi groase de cauciuc, pantalonii de flanel erau gri-Închis, iar puloverul cu nasturi numit „jumper“, purtat pe sub sacoul cu cordon, avea conservatoarea culoare maro. Cei care ar fi putut fi denumiți probabil lotul homosexualilor purtau vechii pantofi escarpin, pantaloni
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și mohorâtă: pantofii aveau tălpi groase de cauciuc, pantalonii de flanel erau gri-Închis, iar puloverul cu nasturi numit „jumper“, purtat pe sub sacoul cu cordon, avea conservatoarea culoare maro. Cei care ar fi putut fi denumiți probabil lotul homosexualilor purtau vechii pantofi escarpin, pantaloni de flanel gri-foarte deschis, un „jumper“ galben strălucitor și haina de la un costum bun. Pe vremea aceea preocuparea mea tinerească pentru haine era pe cale de dispariție, dar după moda sobră din Rusia, mi se părea o adevărată năzdrăvănie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plăcerea cu care merge un copil. Am uitat filmul pe care l-am văzut atunci. Țin minte doar „filmul” drumului - scurt de altfel - de la cinematograf până acasă. O țineam de braț, potrivindu-mi pașii după pașii ei mărunți. Purta niște pantofi comozi, care de mult ce-i folosise se lărgiseră și-i cam ieșeau din picioare, într-un chip caraghios și simpatic. Șleamp, șleamp. Micuță, energică, de o veselie mocnită, plină de bunătate. Ceva foarte puternic ne unea în acele clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu toții într-o odaie; a treia senzație dominantă: de domesticitate; ne aflăm într-o încăpere mobilată foarte simplu, covoare pe pereți și pe jos, un divan pe care unchiul s-a așezat în timp ce, îngenuncheată în fața lui, tanti Sima îi scoate pantofii, să se poată întinde puțin, să se odihnească, afară plouă acum de-a binelea, în cameră e aproape întuneric deși suntem în miezul zilei; ritualul descălțării a luat sfârșit, unchiul s-a întins pe divan; din colțul în care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
casă - nici un răspuns, nici un efect. Chiar când, odată, l-am descoperit într-o boxă cu gratii, dar fără geam, n-a vrut să ne ajute. Ne introduceam brațul înăuntru, mai mai să-l atingem (se vârâse într-o cutie de pantofi - chiar în restriște își făcuse rost de o brumă de comoditate): nici gând să se miște, să ne vină în întâmpinare. Mai inteligent, cel mare, singura dată când a căzut el de la etaj, ne-a trimis imediat „coordonatele”, semnalele sonore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
are exact 65 de ani: cu toată vârsta ei respectabilă - arată, se ține, s-a conservat bine). Extraordinar este însă aici copilul, tatăl de peste 20 de ani al Doinei (născută în 1945). Cu guleraș alb, pantalonași trei sferturi, ciorapi și pantofi de culoare închisă, stă în picioare pe un fotoliu de lemn astfel încât e aproape la fel de „înalt” ca mama lui, pe care o îmbrățișează cu mâna stângă (invizibilă în fotografie). Emoția momentului o trădează degetele mâinii drepte, care atârnă pe lângă corp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Mama mi-a făcut cămașă din tort de cânepă, și un costum de haine din „lână în lână” țesută în patru ițe, în brazi. Dintr-o servietă veche, un cismar din Constantinești ( satul vecin) mi-a făcut o pereche de pantofi cu talpă scoasă dintr-o curea de transmisie a unei batoze (mașină de treerat, cu aburi). Din foaia de cort dată de căpitanul de la „mobilizare” mi-am făcut un balonseide. Cu chipiu militar pe cap, sub balonzaide cu pantaloni caki
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la reînființarea asociației „Academia Ortodoxă” care fusese desființată și să ne înscrim în „Uniunea Studenților Democrați”. Înfierbântat, necontrolat, am reluat cuvântul și i-am jignit și pe deleagații de la Iași că ne cer să ne vindem conștiințele pentru niște izmene, pantofi și fulgi de ovăz; că noi putem risca pentru că nu avem familii și pentru că mulți dintre noi suntem ofițeri de rezervă cu stagiu și cu decorații obținute pe front. Studenții teologi au izbucnit în aplauze furtunoase, eu m-am făcut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am zis „cât sunt de fricos”. I-am spus soției că trebuie să merg la București pentru a fi martor într-un proces, iar ea, biata, a împrumutat bani de la vecina Zâna, ca să-i cumpăr de la București o pereche de pantofi. La timpul potrivit, de dimineață, am plecat. Trecând prin fața primăriei, am observat, în zăpada proaspătă, urma unui autoturism venită dinspre Târgul Frumos și intrat la Gospodăria de Stat. Am și zărit un I.M.S. cu prelată. Mi-am zis că a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de răcoare. Aveam senzația că puteam ieși și intra din nou în timp. Parcă aveam cheia timpului. Deodată văd că René era cu picioarele goale, lucru care m-a uimit mult. Am spus numai că ar trebui să-și cumpere pantofi noi, aceeași marcă italiană, Testoni, pe care el a apreciat-o încă din adolescență, același model simplu, dar extrem de elegant. El m-a privit surâzând enigmatic. Apoi a spus clar că acum nu mai are nevoie de pantofi, în locul în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-și cumpere pantofi noi, aceeași marcă italiană, Testoni, pe care el a apreciat-o încă din adolescență, același model simplu, dar extrem de elegant. El m-a privit surâzând enigmatic. Apoi a spus clar că acum nu mai are nevoie de pantofi, în locul în care se găsește acum nu mai are nevoie de nimic. M-am trezit uluită - René dispăruse brusc după ce spusese aceste cuvinte. Mirosea din nou ciudat în toată camera, miros de eter, alfabetul celor prezenți în absență eternă. 10
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu René, de azi-noapte, eram cu el în fața unei catedrale și așteptam sosirea laptelui... Aprilie La restaurantul francez Coq blanc, din Stockholm, invitată de Eva Bonnier și soțul ei, jurnalistul Erik Sidenblad. Boni (Herlin) e cu noi, și-a cumpărat pantofi noi pentru ocazia asta. Masă superbă, Eva e plină de farmec, ne spune despre fratele ei, Karl Otto, cu care nu vorbește. Rivalitate în care sora cea mică a învins? Boni se simte intimidat, dar până la urmă totul e bine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am primit stipendiul pentru doi ani de la Academia Suedeză. Acum pot cu adevărat să-mi plătesc toate datoriile la bancă. 20 decembrie. Mare sărbătoare la Academia Suedeză- l-am invitat pe Andrei (Bart), deși nu avea nici frac și nici pantofi eleganți. Totul strălucea de lux. E sărbătoarea primirii în Academie a Birgittei (Trotzig) și toți prietenii sunt de față în haine cumpărate cu această ocazie. Birgitta apare prima îmbrăcată în catifea vișinie, cu granate vechi, superbe, pe piept. A ținut
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cultural, la Galați. Dar cum și de unde o îmbrăcăminte mai acătării. Aveam un material din catifea neagră, material alb și puțină broderie pentru guler, croitoreasa era gard în gard cu noi, așa că totul era spre bine. Mai rău stăteam cu pantofii. - Neapărat, pantofi albi, a hotărât doamna Matios. - Dar n-am. - Sigur că n-ai. Poate or merge și negri. și a plecat singură-singurică prin tot Galațiul până s-a întors victorioasă. Găsise pantofi albi! De aceea, după terminarea cercului, l-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Galați. Dar cum și de unde o îmbrăcăminte mai acătării. Aveam un material din catifea neagră, material alb și puțină broderie pentru guler, croitoreasa era gard în gard cu noi, așa că totul era spre bine. Mai rău stăteam cu pantofii. - Neapărat, pantofi albi, a hotărât doamna Matios. - Dar n-am. - Sigur că n-ai. Poate or merge și negri. și a plecat singură-singurică prin tot Galațiul până s-a întors victorioasă. Găsise pantofi albi! De aceea, după terminarea cercului, l-a luat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era spre bine. Mai rău stăteam cu pantofii. - Neapărat, pantofi albi, a hotărât doamna Matios. - Dar n-am. - Sigur că n-ai. Poate or merge și negri. și a plecat singură-singurică prin tot Galațiul până s-a întors victorioasă. Găsise pantofi albi! De aceea, după terminarea cercului, l-a luat în primire pe director: - Cine a fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata, coana preuteasă, că mă lasă să am cam multe inițiative
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să facă un schimb. Am făcut cunoștință cu autoritățile satului: moș Filip Cebotarenco, delegatul Comitetului școlar comunal, Sava Mataman, delegatul consiliului comunal și cu moș Mitea Anghelov, gardistul satului. Satul avea o singură uliță care, când ploua, devenea capcană pentru pantofi prin densitatea și adâncimea noroiului. Partea dinspre sud era locuită mai mult de ucrainieni, cealaltă de bulgari veniți de la Cișmeaua Văruită. școala era în câmp, fără măcar un țăruș de gard. Probleme. Directorul școlii de centru, Avram Popovici, ne-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
subțire, legat decent sub bărbie. Rochia din tercot albastră, cu mânecile lungi terminate cu manșetă, era încheiată cu nasturi albi până la gât. Singurul accesoriu cochet era gulerașul croșetat din fir de mătase, și acesta asortat cu baticul. În picioare purta pantofi comozi de culoare deschisă, fără tocuri, deși era scundă. Prin comparație, m-am simțit așa cum spunea secretara, despuiată, și mi-am acoperit obrajii aprinși de soare, dar și de rușine. Mă aflam la aproximativ 8 kilometri de satul unde era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de bere așa ceva nu au... Pregătirea "garderobei" mi-a luat mai mult timp, întrucât la capitolul ăsta eram cam "descoperit", fiind fericitul proprietar doar a două costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate, trei perechi de pantofi, un pardesiu și un palton. Beneficiasem, ca june diplomat trimis la post, de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa "ținuta" la nemți, cu lucruri mai ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]