15,863 matches
-
tăi. Mi-am Închis prăvălia, mi-am părăsit soția ca să se urmez. Poruncește-mi, mă voi supune!” Aducându-și aminte de acest bărbat, Djamaledin părea să sufere. — Eram emoționat, dar stânjenit. Sunt un filozof rătăcitor, n-am nici casă, nici patrie, am evitat să mă căsătoresc ca să n-am nici o ființă În grijă, nu doream ca omul acela să mă urmeze ca și cum aș fi fost Mesia sau Mântuitorul, Imamul Timpului. Ca să-l fac să-și schimbe hotărârea, i-am spus: „Merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Când am sosit În această țară, nu reușeam să Înțeleg de ce nobili domni bărboși sângerează și se flagelează pentru un omor comis acum o mie două sute de ani. Acum am Înțeles. Dacă persanii trăiesc În trecut, este pentru că trecutul e patria lor, pentru că prezentul le este un ținut străin, unde nimic nu le aparține. Tot ce simbolizează pentru noi viață modernă, expansiune eliberatoare a omului, pentru ei reprezintă semnul dominației străine: șoselele Înseamnă Rusia, calea ferată, telegraful, banca Înseamnă Anglia, poșta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tun de Bange, aveam să redăm Întregii Persii libertatea furată, cine-ar fi crezut-o? Și, totuși, chiar asta s-a Întâmplat, dar nu Înainte ca cel mai curat dintre noi să plătească cu viața. XXXIX Întunecate zile În istoria patriei lui Khayyam! Să fie acela oare răsăritul făgăduit Orientului? De la Isfahan la Kazvin, de la Șiraz la Hamadan, aceleași strigăte țâșneau din sute și mii de piepturi oarbe: „La moarte! La moarte!” De acum Încolo, trebuia să te ascunzi ca să rostești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
colo, din față. E prea deștept pentru unii ca ăia. Doar tot el m-a dus odată și în America. Reușește el cumva, iar povestea se va sfârși cu bine. Aici, așadar, fac militărie băieții noștri. Aici, așadar, la capătul patriei. Băieții noștri - așa le zice crainicul de la Telejurnal și, de fiecare dată, vocea îi tremură puțin. Vocea tremură, pământul poate să tremure și el. În 1977, la noi a tremurat zdravăn pământul. Însă când tremură vocea, atunci se vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de făcut pipi băieții noștri. Odată am cronometrat timpul: desfă șlițul la pantaloni, fă pipi, scutură cocoșelul, încheie-te la șliț. S-a și dus un minut. N-ai când să iei pe cineva la bătaie. Am ajuns la capătul patriei noastre. Ca toate celelalte lucruri, are și ea un capăt. Poți să-i pui capăt mai devreme sau mai târziu. „Mai devreme sau mai târziu, am să-mi pierd mințile”, spunea mama. „Mai devreme sau mai târziu, am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
doilea rând, trebuia să pot pune mâna pe ea, căci tata își păzea lama, marca Gillette, la fel ca profesorii catalogul. Nici mama n-avea voie s-o folosească pentru picioarele ei, nici eu pentru ierbar. Lipeam în el flora patriei noastre, dar uneori nu încăpea întreagă și atunci eram obligat s-o adaptez, cum adaptase Lenin bazele revoluției. Cele mai bune lame erau acelea vechi de trei-patru zile, în fiecare dimineață tata le curăța cu băgare de seamă și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
armele contra lor. Așa ne-a povestit profesoara noastră de istorie, cea căreia îi luceau ochii într-un anume fel când se ducea tata la ședințele cu părinții. Când începea marea sărbătoare națională, înaintea tuturor defilau cei mici, numiți șoimii patriei, după ei noi, pionierii, pe urmă armata, pe urmă sportivii, pe urmă toți ceilalți. Orașul întreg mirosea îmbietor a carne friptă, iar la mesele lungi de lemn se opreau să ia o gustare festivă cei care terminaseră deja defilarea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
te orbeau. Totul arăta simplu și ușor, ca un joc. Precis că așa îi alungaserăm și pe fasciști. Steagurile din capitală erau roșii, Steaguri de partid. Din mulțimea de oameni care veneau în urmă se desprindeau totdeauna doi șoimi ai patriei, care dădeau fuge la tribună, urcau treptele și le ofereau tovarășului și soției sale buchete de flori. El se bucura și făcea semne cu mâna manifestanților. Îl lua în brațe pe unul din șoimi. Tribuna din capitală era mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în fugă. Acasă am făcut-o bucăți și am scuipat pe fotografia de pe copertă. Însă întâi am tras draperiile, ca să nu mă vadă nimeni de prin vecini.” Tata a mai adăugat, cu un zâmbet mijit în colțul gurii, că în patria noastră socialistă cu toții ne învârtim necontenit. Noi defilam în cerc și drumul lui la muncă, în fabrică, forma tot un cerc: înăuntru pe-aici, afară pe-acolo. Când cumpăra lapte, băgase de seamă că șase oameni s-au întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
toată lumea dinăuntru făcea un pas înapoi. Cine era toată lumea, aflasem eu odată, când mă duceam în vacanță la bunici. Erau mai întâi soldați ca aceia pe care-i vedeam la televizor cum construiesc cu elan hidrocentrale și țin pavăză neclintită patriei noastre. Soldații din tren erau însă morți de beți și cântau despre o fată, pe nume Maria, cu mijlocel tras prin inel, cu care-și dădeau ei întâlnire seara, sub tei. Apoi se mai găseau acolo țărani, care așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de liste lungi și de așteptări și mai lungi. Pantoful drept mă strângea, piciorul îmi transpira înăuntru. În stânga mea, la o sută de metri distanță, după primul colț, Via Cavour cobora către Forum Romanum și uriașul monument alb numit Altarul Patriei, pe care lumea îl poreclise Mașina de scris. Pentru că pielea jupuită din vârful pantofilor mă împiedica să joc fotbal, ședeam pe zidul scund de beton din fața casei, cu spatele rezemat de un grilaj negru de metal. M-am uitat înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și-o imaginaseră ei, descopereau, Încântați, că acum se Întâmpla tot ceea ce putea fi mai bun, realmente mai bun, că apăruse chiar aici, la ușa lor, o viață unică, minunată, fără frica zilnică de foarfeca scrâșnind a coasei, nemurirea În patria care ne-a dat ființă, la adăpost de incomodități metafizice și gratis pentru toată lumea, fără vreo scrisoare sigilată care trebuie deschisă În ceasul morții, tu În paradis, tu În purgatoriu, tu În infern, În această răspântie se despărțeau În alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
reziști unei asemenea fervori patriotice, mai cu seamă că, venite de nu se știe unde, Începuseră să se răspândească anumite declarații neliniștitoare, ca să nu spunem de-a dreptul amenințătoare, cum ar fi, de exemplu, Cine nu pune drapelul nemuritor al patriei la fereastra casei sale, nu merită să trăiască, Cei care nu vor avea drapelul național la vedere așa cum trebuie, Înseamnă că s-au vândut morții, Alăturați-vă nouă, fiți patriot, cumpărați un drapel, Mai cumpărați unul, Cumpărați Încă unul, Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dacă nu, un ventilator electric așezat corespunzător Îi ținea locul, și dacă nici acesta nu era destul de puternic pentru ca stindardul să fluture bărbătește, obligându-l să producă acele pocnete de bici care exaltă atâta spiritele războinice, cel puțin făcea culorile patriei să se onduleze onorabil. Câteva persoane, ici și colo, șușoteau pe furiș că totul era o exagerare, o absurditate, că mai devreme sau mai târziu nu exista altă soluție decât să se scoată toate acele drapele, și cu cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În pardesiu de odioasă amintire. În afară de asta, spuneau ei, dacă drapelele sunt arborate pentru a sărbători faptul că moartea nu mai ucide, atunci din două una, ori le scoatem Înainte ca, din cauza excesului, să Începem să manifestăm aversiune față de simbolurile patriei, ori ne vom petrece restul vieții, adică toată eternitatea, da, spunem bine, toată eternitatea, schimbându-le ori de câte ori putrezesc din cauza ploii, le sfâșie vântul sau le mănâncă soarele culorile. Erau extrem de puțini cei care aveau curajul să pună degetul pe rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
problema dumneavoastră, o spun fără intenția de a jigni, este că nu sunteți În stare să gândiți ca un ministru, E vina mea, Îmi pare rău, Să nu vă pară rău, dacă Într-o zi vă vor chema să serviți patria În funcții ministeriale veți descoperi cum mintea singură Începe singură s-o dea cotită exact În momentul În care vă veți așeza pe un scaun ca acesta, nici nu vă imaginați diferența, Și nici n-aș avea nimic de câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
interne, patru supraveghetori pe zi, mai bine să recunoaștem că suntem legați de mâini și de picioare, Opoziția ne va ataca cu cea mai mare violență, ne va acuza că am vândut țara maphiei, Nu vor spune țara, vor spune patria, Și mai rău, Să sperăm că biserica va vrea să ne dea o mână de ajutor, Îmi imaginez că trebuie să fie receptivi la argumentul că, pe lângă că le furnizăm câțiva morți utili, am luat această hotărâre ca să salvăm vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-i pe caporali și pe furieri, sătui cu toții de santinele și ronduri diurne și nocturne, a provocat, dimpotrivă, o nemulțumire declarată În categoria sergenților, după cât se vede mai conștienți decât restul personalului de valorile onoarei militarw și de serviciul adus patriei. Cu toate acestea, dacă mișcarea capilară a acestei nemulțumiri a putut să urce până la sublocotenenți, dacă apoi a pierdut ceva din avântul ei la nivelul locotenenților, sigur este că ea a căpătat din nou forță, și multă, când a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
consecință și eroii mișcării populare de protest care ieși din case ca să ceară, În masă, prin piețe, pe bulevarde și pe străzi, Întoarcerea imediată a trupelor pe frontul de luptă. Indiferenți, impasibili În fața problemelor extrem de grave cu care se lupta patria de dincoace, confruntată cu criza sa cvadruplă, demografică, socială, politică și economică, țările de cealaltă parte lăsaseră În sfârșit să le cadă masca și se arătau la lumina zilei cu adevărata lor față, aceea de cuceritori duri și imperialiști. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
adevărata lor față, aceea de cuceritori duri și imperialiști. În fond sunt invidioși pe noi, se spunea prin magazine și prin casele oamenilor, se auzea la radio și la televiziune, se citea În ziare, În fond sunt invidioși pentru că În patria noastră nu se moare, de aceea vor să ne invadeze și să ne ocupe teritoriul ca să nu mai moară nici ei. În două zile, cu marșuri forțate și cu drapelele În vânt, cântând cântece patriotice ca marseieza, ça ira, maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
situație ca să răspândească ceea ce ei numesc propunerile lor de guvern, În fond nu sunt mai mult decât niște sărmani pescari În ape tulburi, A se adăuga, cu o lamentabilă lipsă de patriotism, Așa este, sire, republicanii au niște idei despre patrie pe care numai ei sunt În stare să le Înțeleagă, dacă Într-adevăr le Înțeleg, Ideile pe care le au nu mă interesează, ceea ce vreau să aud de la dumneavoastră este dacă există vreo posibilitate să reușească să forțeze o schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mâncate de soare și spălate de ploaie, pe lângă arhitectura distrusă În mod lamentabil a stemei. Dând dovadă de un admirabil spirit prevăzător, guvernul, Între alte măsuri de urgență menite să atenueze efectele colaterale ale neașteptatei Întoarceri a morții, reabilitase drapelul patriei ca semn că acolo, la acel etaj trei pe stânga, exista un mort așteptând. Astfel instruite, familiile care fuseseră rănite de odioasa coasă trimiseră pe unul dintre ai săi la magazin ca să cumpere simbolul, Îl atârnară la fereastră și, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru tradițiile cele mai Înrădăcinate de conduită socială rafinată și care Încă purtau pălărie, de a se descoperi când treceau prin fața ferestrelor Împodobite, lăsând În urma lor Întrebarea uimitoare dacă o făceau din cauza decedatului sau din cauza simbolului viu și sfânt al patriei. Ziarele, bineînțeles, au fost extrem de căutate, mai mult chiar decât atunci când părea că nu se mai murea. Sigur că un mare număr de oameni fuseseră informați prin televiziune despre cataclismul care căzuse peste capetele lor, mulți dintre ei chiar aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
asta. — Pentru fluturi, spuse Onèsime și luă o gură. — Pentru cuiele ruginite, spuse Claude și ridică sticla. — Ascultați, zise Red dîndu-mi sticla. Auzirăm cu toții un vehicul pe șenile. — Ăsta-i lozu’, să fiu al dracu’, spuse Red. Alon anfon de la patri, le lozu’ futu-i ou le mor. CÎnta Încet și acum nu-i mai trebuia sucu’ Ăla din butoaie ruginite. Cum stăteam Întinși, cu ochii pe drum, am mai luat o gură mare. Și atunci apăru. Era un autoblindat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
el și word-processor-ul - adică pe Abulafia, cum Îi zicea el acum -, cu imprimantă cu tot. Gudrun Îmi spusese că-l luase acasă pentru a termina o lucrare. De ce atâta bătaie de cap? Nu putea scrie la birou? Mă simțeam fără patrie. Lia și copilul urmau să se Întoarcă abia săptămâna următoare. Cu o seară Înainte dădusem o raită pe la Pilade, dar nu găsisem pe nimeni. Fui deșteptat de telefon. Era Belbo, cu o voce alterată, ca de departe. „Alo? De unde sunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]