6,879 matches
-
miop"), "Universul", "Viața literară". MIRCEA ELIADE. A editat revistele "Zamolxis. Revue des etudes religieuses" (Paris, 1939-1942, redactor-șef), "Antaios" (Stuttgart, 1960-1972, împreună cu Ernest Junger) și a condus publicația "History of religions" (Chicago, 1961—1986). A mai redactat, împreună cu V. Ierunca, periodicele " Caiete de dor" (1951-1957), "Ființa românească" (1963-1968), "Limite" (din 1969), "Ethos" (din 1973). MIRCEA ELIADE. Ca scriitor, a debutat cu romanul "Isabel și apele diavolului" (1930), continuând cu romane și nuvele, proză fantastică: romane — "Maitreyi" (1933, Premiul "Techirghiol-Eforie") ce i-
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
curente. Muzeul-antidot arată, dar şi ascunde. Se adresează unor persoane dispuse să investească imaginaţie şi timp. „Muzeul-antidot (M.A.)", credea Irina Nicolau, „este specific perioadelor de tranziție, dar trebuie reluat periodic pentru a evita sindromul M.B. (muzeu blazat)." Pe scurt, Imaginea-Martor: expoziție-șantier este o nouă cură de muzeu-antidot la MȚR. Expoziția face parte din proiectul Imaginea-Martor: ateliere de arhivare performativă (cuprinzând un performance colaborativ cu actori tineri, ateliere de fotografie alternativă
MNTR, invitație pentru pentru a-ți crea propria expoziție cu fotografii vechi by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101219_a_102511]
-
-i organiza pe voluntari. În fruntea lor s-a aflat Sever Bocu - fost redactor al Tribunei arădene. Deși subiectele gazetei au fost diverse, toate a fost însă legate de problematica specifică voluntariatului. Tematica abordată a situat ziarul în rândul numeroaselor periodice din anii Primului Război Mondial, care și-au făcut un merit din susținerea desăvârșirii unității statului național român. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de către alte periodice
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
periodice din anii Primului Război Mondial, care și-au făcut un merit din susținerea desăvârșirii unității statului național român. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de către alte periodice. Ulterior desființării "Primului Corp de Voluntari", ziarul România Mare a fost editat în continuare de către Sever Bocu - fugit la Paris. Aici însă a primit un nou nume: "„Foaie a voluntarilor și soldaților români în Franța și Italia”". Înainte de plecarea spre
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de lângă Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Teatrul Național "Vasile Alecsandri", Palatul Culturii, și din jurul mănăstirilor Frumoasa și Cetățuia. Moștenirea sa include circa 400 lucrări artistice (desen, grafică și pictură) și peste 200 de lucrări științifice, plus o serie de manuscrise și periodice, unele dintre acestea regăsindu-se la Biblioteca Academiei din Iași, ca urmare a unei donații a soției sale. Arhitectul peisagist Vsevlad Carmazinu Cacovschi. 25 de ani de la moarte. Reportaj, Ziarul Evenimentul.
Vsevlad Carmazinu-Cacovschi () [Corola-website/Science/336205_a_337534]
-
Austria", care a fost publicat de "The Studio" în anul 1906. În Franța, revista "Art et décoration" a publicat recenzii favorabile ale operelor sale timpurii sau mature. În mod natural, cele mai extinse și mai detaliate recenzii se găsesc în periodicele de limbă germană, în special "Deutsche Kunst und Dekoration" în care i-au fost dedicate multe articole bine ilustrate. Expozițiile internaționale de lucrări ale sale au contribuit, de asemenea, ca numele său să fie cunoscut, iar mulți distinși colaboratori de la
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
Războiului Civil American. "Southern Literary Messenger" a publicat poezii, ficțiune, non-ficțiune, traduceri, recenzii, articole juridice și note istorice despre Virginia. Fiecare număr a purtat subtitlul „Devoted to Every Department of Literature and the Fine Arts” sau o variantă a acestuia. Periodicul a fost publicat aproximativ lunar, iar cei mai mulți cititori abonați proveneau din nordul țării, dar în timp cititorii și scriitorii din sud au început să devină mai numeroși pe măsură ce tot mai mulți sudiști au scris articole pentru a fi publicate, așa cum
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
White l-a concediat pe Poe, sub falsul pretext că obișnuia să bea, dar l-a reangajat în octombrie. Prin decembrie, Poe a fost numit redactor al revistei. În timp ce lucra pentru "Messenger", Poe a publicat 37 recenzii de cărților și periodice americane și străine, devenind primul critic literar din Statele Unite ale Americii. Poe a fost mândru de realizările sale în cadrul revistei, concretizate printr-un salt major al numărului de abonați. Într-o scrisoare scrisă cu câțiva ani mai târziu, în 1844
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
a fost un ziar cu apariție scurtă din New York, fondat de Charles Frederick Briggs și John Bisco în 1844. Un an mai tarziu, publicația a fost cumpărată de Edgar Allan Poe, devenind singurul periodic pe care acesta l-a deținut vreodată, deși a eșuat după numai câteva luni sub conducerea să. Briggs, cunoscut anterior că romancier satiric sub pseudonimul „Harry Franco”, i-a scris o scrisoare lui James Russell Lowell pe 7 decembrie 1844
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]
-
din prestigioasa traducere franceză a lui Charles Baudelaire. Prima traducere în limba română a fost realizată de scriitorul și criticul literar Ion Hobana și publicată sub pseudonimul Horia Banu în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, anul XI, 15 aprilie 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. Povestirea a fost tradusă apoi de Petre Solomon (publicată în volumul "", tipărit în 1968 de Editura Tineretului din București, pp. 170-190), de Florența Drăghicescu (publicată în volumul "Scurtă discuție cu
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
, ce urma inițial să fie numită The Penn, a fost un periodic proiectat să fie deținut și redactat de Edgar Allan Poe. Scriitorul avea un vis de lungă durată de a înființa o revistă americană cu standarde foarte ridicate, în scopul de a ridica din punct de vedere calitativ literatura epocii. În ciuda
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
fost unul conștient; "gourmand" și "gourmet" au dobândit conotația lor modernă mai întâi în almanahurile lui Grimod, care, printre alte inovații, au fost primele ghiduri de restaurante. Succesul "Almanahurilor" i-a încurajat pe Grimod și pe editorii săi să publice periodicul lunar "Journal des Gourmandes et des Belles", care a apărut pentru prima dată în ianuarie 1806. Consiliul de redacție era format din prieteni (acei ""Dîners du Vaudeville"") care se întâlneau săptămânal la "Hôtel Grimod de La Reynière" pentru a lua cina
Alexandre Balthazar Laurent Grimod de La Reynière () [Corola-website/Science/336597_a_337926]
-
organ de presă (toamna anului 1916 - moment al debutului inițiativelor de organizare a prizonierilor pe baze naționale) și apariția efectivă (iulie 1917 după plecarea primelor eșaloane de voluntari și încadrarea în Armata Română). Problematica abordată a situat ziarul în rândul periodicelor numeroase din anii Primului Război Mondial, care și-au făcut un merit din susținerea desăvârșirii unității statului național român. Pentru sustinerea din punct de vedere financiar a gazetei a fost necesară implicarea statului român, spre diferență de asigurarea cu personal care a
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
cu experiență anterioară câștigată la diferite publicații din Transilvania și Bucovina). La câteva zile după primirea entuziastă făcută la Iași primului detașament de voluntari, generalul Constantin Coandă si locotenent-colonelul Pietraru au solicitat în scris guvernului român sprijinul pentru publicarea unui periodic al Corpului de Voluntari. Ca efect, Ministerul român de Interne a delegat un grup de publiciștii (Avram Imbroane, Sever Bocu - fost redactor al Tribunei arădene și ulterior director al gazetei voluntarilor, Gheorghe Popp, Filaret Doboș și Iosif Schiopu.) și tipografii
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
arădene și ulterior director al gazetei voluntarilor, Gheorghe Popp, Filaret Doboș și Iosif Schiopu.) și tipografii (Vasile Macrea, Ion Târnoveanu si Nicolae Stoica) - toți emigranți, plecați din Regatul României odată cu militarii care aveau sarcina de a-i organiza pe voluntari. Periodicul a fost în fapt o reeditare în alte condiții a ziarului scos sub același nume la București în timpul neutralității României) de către refugiații Voicu Nițescu, Ion Soricu, Gheorghe Ciuglea, A. Dobrescu si A. Banciu, iar numele a avut caracter simbolic. Publicația
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
Perioada cea mai fructuoasă a acestuia s-a suprapus aproximativ peste cea a luptelor de la Mărășești. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de câtre alte periodice (Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei, Vestitorul, Țara Noastră). După dizolvarea Primului Corp de Voluntari, ziarul fost în continuare editat de către Sever Bocu - fugit la Paris, drept "„Foaie a voluntarilor si soldatilor români în Franta si Italia”".
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
strâns înrudite, deși sunt despărțite de Oceanul Atlantic și de Strâmtoarea Bering. Cu milioane de ani în urmă, înainte de deschiderea Oceanului Atlantic, America de Nord și Eurasia erau unite într-un singur continent, Laurasia. După deschiderea Atlanticului, continentele au rămas legate unul de altul periodic prin punți terestre care leagă Alaska și Siberia. Până acum câteva milioane de ani, la nivel mondial clima globală era mai caldă decât în prezent, mai ales la latitudini mai mari, și multe specii de climă temperată se diseminau în
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
soțul lui Elspeth și tatăl lui Alastair, care a trecut râul pe 6 iulie 1932, lăsând copilăria și literatura mai binecuvântată pentru toate timpurile.” Grahame a început să publice povestiri ușurele încă de la vârsta de aproximativ 20 de ani în periodice londoneze precum "St. James Gazette". Unele dintre aceste povestiri au fost adunate și publicate în volumul "Pagan Papers" în 1893, și, doi ani mai târziu, în "Vârsta de aur". Acestea au fost urmate de "Dream Days" în 1898, care conține
Kenneth Grahame () [Corola-website/Science/336920_a_338249]
-
ficțiune, unde informații despre viața sa se îmbină cu considerații asupra unor fenomene, românești sau nu. Contribuțiile literare sunt încadrate la "Postmodern literary critics". Participă activ la viața literară a exilului newyorkez (vezi revista "Lumină lină"). După 1989 a revenit periodic în țară, participând și la unele manifestări care au implicat și exilul literar românesc.Fundația și editura " Ideea europeană" îi dedică un volum, "Constantin Virgil Negoiță, 70. Ecouri și dialoguri," de unde cititorul, poate să afle cine este autorul și omul
Constantin Virgil Negoiță () [Corola-website/Science/337163_a_338492]
-
Militară din București. În prezent locuiește în București. Pasionat încă din școala primară de istorie și science-fiction, și-a format gusturile în anii 80 cu SF rus și francez (pe atunci denumit "literatură de anticipație"), precum și cu almanahurile Anticipația și periodicul de literatură CPSF (din anii ´50-´70) a tatălui său, iar în anii ´90 a fost puternic atras de SF-ul anglofon, dar și de valul nouăzecist român. În anii 2000 a fost cu precădere influențat de tipul de SF
Miloș Dumbraci () [Corola-website/Science/337230_a_338559]
-
activează ca profesor de limbi clasice și discipline teologice la Seminarul Teologic din Mofleni-Craiova. A publicat trei manuale pentru seminariile teologice, dar și numeroase studii, articole sau traduceri (îndeosebi din Sfinții Vasile cel Mare și Sofronie al Ierusalimului) în diferite periodice bisericești, mai ales în revista „Mitropolia Olteniei”. Moare în anul 2001 la Craiova, la vârsta de 93 de ani.
Nicolae Petrescu (teolog) () [Corola-website/Science/337335_a_338664]
-
ultima zi a vieții. Yona Wallach a fost înmormântată în cimitirul din orașul Holon. Wallach a activat în cercul „Poeților din Tel Aviv” format în jurul revistelor literare „Ahshav” (Acum) și „Siman Kriá” (Semn de exclamație) și a publicat adesea în periodicele literare israeliene. A scris texte pentru o formații de muzică rock, cu care a și apărut în concerte. În anul 1982 poezii de-ale sale au fost puse pe note și înregistrate într-un album. Caracterizată de o energie nervoasă
Yona Wallach () [Corola-website/Science/337340_a_338669]
-
frunte cu Traian Popovici, o altă parte sunt înrolați în armata austriacă. Steagul societății este depus la Academia Română, de către G. Galin. În 1918, sediul Junimii este devastat și ars, moment în care se distrug și dispar mai multe bunuri, cărți, periodice, obiecte de mobilier din patrimoniul societății academice. Arcadie Dugan-Opaiț participă ca sublocotenent de rezervă în armata austriacă, face întregul război pe frontul rusesc, apoi pe cel italian, revenind acasă cu trei decorații din șapte lupte la care a participat. „Făclier
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
da capo: ,fain, super, super fain, mișto, beton". E un substitut (eliberator?!) al limbii de lemn comuniste, atestînd că lui ,Strîmbă-Lemne i-a luat locul Sfarmă-Piatră" (în treacăt fie zis, al doilea personaj fabulos a figurat ca titlu al unui periodic legionar): ,Limba elevilor, acum, e de... beton! O limbă de beton sună mai fain în gura unor viitori constructori, a arhitecților și betoniștilor de mîine. O limbă de beton nu are nuanțe, alta decît a cenușiului beton. O limbă de
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]
-
Seara, Viața socială, Hiena, Cugetul românesc, Națiunea, Lumea, Țara noastră, Adevărul literar și artistic, seriile succesive ale Biletelor de papagal etc., "diversificîndu-și (...) aria tematică și făcînd din pamflet un veritabil gen artistic". O însemnată cotă a textelor publicate în menționatele periodice va alcătui materia volumelor Icoane de lemn și Poarta neagră. De-acum încolo evoluția scrisului arghezian poartă sigiliul înflăcărat al diatribei, intrînd în viziunea autorului atît ca o componentă epică (Tablete din Țara de Kuty, Cimitirul Buna-Vestire), cît și ca
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]