7,756 matches
-
deschis... Ziua îți văd umbra și în somnul greu Ești în veci de față sufletului meu. Ale tale haruri * tot în gând îmi vin 10 Și ești amintirea oricărui suspin. CÎNTECE DE LUME (p. 637-641) Suspin cu durere și-necare, pier, Și n-am mângâiere la cine să cer. Ud cu lacrimi fața, ne-ncetat oftez Și n-am unde dorul să-mi încredințez. 5 L-a cui îndurare pot să năzuiesc, - De-această-ntristare să mă mîntuiesc? Toat-a mea nădejde e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu-și dădu seama dacă a reușit să scoată vreun cuvânt. Se gândi că adversarul lui era greoi; el era tânăr, trebuia doar să fugă din cryptoporticus, să ajungă în atrium. Vru să urle, dar își dădu seama că îi pierise glasul. De la oricine s-ar fi așteptat la trădare, dar nu de la Chereas. Îl împinse cu forță, reuși să-l izbească de perete, în timp ce încă o lovitură de pumnal cădea în gol. Împăratul se repezi spre ieșire; din atrium, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poate s-o fi scris el!“ Augustus i-a poruncit să nu plângă. „Scrisoarea asta concepută în aburii vinului nu rănește o femeie, ci insultă întreaga Romă“, a zis el. Așa a început războiul în care Marcus Antonius avea să piară. Glasul Antoniei era plin de emoție, fiindcă de ani de zile nu putuse să vorbească astfel cu cineva. Tânărul Gajus își ținea coatele pe genunchii ei, încercând o senzație de liniște și siguranță, fără să fie nevoit să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sigur că nimănui nu-i păsa de durerea celorlalți. Cei împinși de demonul puterii erau în chip lucid, orgolios orbi la suferință, indiferent dacă era vorba de o victimă lipsită de apărare ori de sute de mii de condamnați ce piereau de foame într-un asediu. O cruzime inimaginabilă... „Puterea e un tigru.“ Acum i se părea că aude niște glasuri ridicate. În noaptea mută se înălțau, la răstimpuri, strigăte ce se amestecau cu zgomotul apelor fluviului, care, umflate de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care le schimbam în vreme ce străbăteam împreună autostrada. Capitolul 20 Pe-atunci eram deja convins că, dacă actrița de cinema n-ar fi murit totuși într-un accident de mașină, Vaughan avusese grijă să-i creeze toate modurile posibile de-a pieri. Din sutele de kilometri și acte sexuale, el alegea doar unele elemente, cele indispensabile: o porțiune a podului rutier de la Western Avenue, examinată prin prisma accidentului meu și a morții soțului lui Helen Remington, indicată într-o notație sexuală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care speră să rămână în patrimoniul poporului român de-a pururi. Urmează poezia numită „Poezie” subintitulată patriotic : „De 1 decembrie”. Hai să dăm din mână-n mână, să-mpărțim țuica străbună, să lățim bețivănia peste toată România. Mahmureala-n fine piară, piară vodca din cămară, în vene să nu mai fie decât șpriț și-alcoolemie. Unde-i vin e și putere, dacă nu-i, băgăm și bere, unde-i țoi puterea crește, ici în țara lui nea Pește. Cred, că are
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
speră să rămână în patrimoniul poporului român de-a pururi. Urmează poezia numită „Poezie” subintitulată patriotic : „De 1 decembrie”. Hai să dăm din mână-n mână, să-mpărțim țuica străbună, să lățim bețivănia peste toată România. Mahmureala-n fine piară, piară vodca din cămară, în vene să nu mai fie decât șpriț și-alcoolemie. Unde-i vin e și putere, dacă nu-i, băgăm și bere, unde-i țoi puterea crește, ici în țara lui nea Pește. Cred, că are mare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
națiune, halal să-ți fie!”, dar încă nu-mi pot reveni din mirare, fiindcă democrația noastră originală, începe să semene tot mai mult cu ceea ce-și propuseseră, doar la modul programatic, anarhiștii secolului XIX. Auzi la el , să-ți piară din cap această rămășiță comunistă, numită de acum anacronic simț civic, trăiască și înflorească principiul: „Capul bine proptit între urechi și faceți-vă că nu vedeți”. Desigur, că din toate timpurile puteai deveni tu însuți victimă, dar pe timpuri nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-i muți cum se cuvine fălcile din loc, să întorci și partea cealaltă, ca să-ți dea, vorba ceea, cu pereche. Nu el a spus despre împotrivire, că nu trebuie să pui mâna pe sabie? Cine ridică sabia, de sabie va pieri. Deci cu alte cuvinte, pe sabie are voie să pună mâna numai asupritorul tău, iar tu să fii supus până-n vecii vecilor. Nicăieri în literatura veche, n-o să găsiți mai mult cinism și ipocrizie, decât în cuvântarea lui Isus de pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se descurce de unul singur, să-și găsească o pilă, să cotizeze la un partid, sau să se scufunde discret și el ca mulți alții în economia cenușie. Știa el ce știa Vlădescu, atunci când spunea că românul în veci nu piere, fiindcă în vremuri în care statul îl jupoaie, “fiecare român se descurcă pe cont propriu”. În timpul acesta, îmbuibații regimului cu conturi grase, prin Elveția, Cipru, sau alte paradisuri fiscale, mimează solidaritatea și nu uită să se plângă, cot la cot
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Eu o s-o mănânc așa cum este, tare. - I-auzi! Eu vreau să mănânc peștele cu mămăligă, dar nu din asta! Luă farfuria cu mămăligă și o aruncă afară cu totul. Frusina rămase înmărmurită. Nu se mai atinse de mâncare, îi pieri toată pofta. Se duse toată liniștea din casă. Plecă din bucătărie și merse în casa mare. Deschise lada unde păstra fotografia lui George. O luă, o strânse la piept și începu să plângă. Așa stătu câtva timp apoi merse în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și-astăzi ne propun cultură! Au venit întâi romanii, ne-au „civilizat” cu forța, Ca și cum „latinizarea” ar păstra aprinsă torța, Iar apoi, cu vieți pierdute, cu tezaurul furat S-a întors Traian la Roma să se facă împărat! Calul Decebal pierise în păduri, vândut de lupi, Astfel dacii deveniră fiii unui neam de vulpi! Ne-a plăcut mai mult cum sună titlul Dacia Romana, Încă mai strigăm nostalgici: Vivat Ulpia Traiana! N-a putut zeița Danu să mai apere Balcanii, Iar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ce-i mai josnic după fire?! Că politica-i coruptă? Nimic nou nu văd în asta - Îi slăvim pe toți Cezarii și pe generalul Basta! La supliciile lui Doja ne-adunăm ca-n sărbătoare Și-l trimitem pe Bălcescu să piară peste hotare! Îl încurajăm pe Cuza domnitor să se ridice Peste două principate și-l forțăm apoi s abdice! Ne ucidem dictatorii pentru tot ce ne-au făcut, Însă devenim nostalgici după anii ce-au trecut! În aceste vremuri tulburi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pentru românii de pretutindeni „Starpress” -2012; premiul I la Concursul național de poezie „Dor de Dor” - 2012 </biography> Toamnă rece... Toamna ce întinde plasa brumii-naltă, Mi-a ucis azi noapte nuferii pebaltă. Fără bun rămas, frunzele rotunde, Sărutând luceferi au pierit în unde... Legănată barca ce mi-a dus iubirea, Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea Și pe vâsla veche ce găsea limanul, Mai plutește numai sufletul, sărmanul. Muți, cocori pe apă scuturând aripa Gata de plecare își așteaptă clipa Ca să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu ochi străini Și-au mai amintit de tine... Ți-am citit o rugăciune Pentru sufletul tău dus, Cu tămâie pe cărbune Să ajungă-n ceruri, sus. Am vorbit de una, alta, Cu săteniice-au rămas Împăcați de-acum cu soarta; Piere satul pas, cu pas... Doar biserica străbună Și un preot plin de har, Sub clopotniță-i adună Să se roage la altar. Poate că auzi de sus Rugăciunea lor, fierbinte; Mamă, roagă-l pe Isus, Niciodată să nu-i uite
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scris, de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag, Numai amintirea Mi-a rămas pe prag, Să îmi amintească Despre tot și toate Și să mă petreacă, Mire, către moarte... Dormi Dormi fată frumoasă, dormi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
poleit cu rouă; Greierii au terminat nunta-n miriște, Mâna ta și a mea ca niște surori Dorm înlănțuite, amândouă... Drumul ciudat... Pe drumul ce duce Spre plumbul de cer, Ard lumini sub cruce Visele-mi durute, Se roagă și pier. Lațurile sale Mărginind cărarea Par din deal în vale Niște brațe goale Ce imploră zarea... Dar oricât îmi pare Drumul de ciudat, Urma-ți de picioare Prinsă -n huma moale Încă s-a păstrat... Binecuvânteză Doamne, Ploaia, ce l-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Bătuta de la Prundu... Răcenița de la Hotarele... Cine mai știe acum de ele?... Cine mai știe azi de Zâncă, de Lambru, de Panțâru, de Pribeagu, de Ploscă, de Veselu?... Nu mai știe nimeni astăzi de ei, că de mult le-a pierit graiul... Dar tu, nepoate, să iei aminte și să le pui pe toate la inimă, pricepi?... Of, of, of... Că se prăpădește cântecul ălor bătrâni, dacă nu-l mai zice și nu-l mai ascultă nimeni, nepoate!!... Și bătrânul, ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio! Caro mio!... Nu te-ai schimbat deloc... Ce bine-mi pare c-ai venit... Credeam că n-o să te mai văd niciodată!... Da de unde, sorella!... Cum se spune în românește?... Iarba rea nu piere..., îi răspunse Nando cu dezinvoltura-i obișnuită. Sora sa vru să afle fără întârziere cum de reușise să scape teafăr și el se văzu silit să-i istorisească din fir a păr cele petrecute în urmă cu trei ani, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
haina-i, Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet. Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii tulburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! O liniște ca de catedrală se așternu în hol și toți îl ascultară pe recitator cu vădită admirație. Când sfârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Martie și-atât! Nu e loc de poezie... Ce vară! Dogoarea vestejește întreaga câmpie, Cununa e prea grea și totuși Nu e loc de poezie... Toamna e abia la început Și-mi pare atât de timpurie C-ai vrea să pieri și tu odată cu mărul Căci nu e loc de poezie. Iarna... Pe aleea troienită și pustie Un ultim fulg și... Nu e loc de poezie. Atunci... de ce mai scriu? Lasă-mă... Lasă-mă să ajung în lacrimile tale, Să aflu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lună plină, oglindit în apă lină. Eminescu este rege peste codru-mpărătesc, El este veșmânt și lege pentru neamul românesc. Eminescu e Luceafăr, stea frumos strălucitoare, El e fir de nemurire printre nuferi de iubire. Eminescu e comoară, niciodată n-o să piară, Eminescu e ofrandă pentru noi, cuvânt de laudă. Floarea mea specială Am o floare, e plăpândă Cu surâsu-i mă încântă, E mama mult iubitoare Stea din cer, strălucitoare. Am o rază, e din soare E zefir, e o cicoare, E
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Un înger ca în vis. Cu rochia de aur Vine gânditor, Pe norul cel de vată Cu rochia brodată În aur și mătase, Cu părul de cenușă Pe umeri albi desprins, Un înger dintr-o mie, Se îndreaptă înspre apus, Pierind în pustie. Soarele și luna Pe cerul negru fumegând Răsare-n depărtare O crăiasă ca un sfântă Ca o mândră floare. Stelele se aștern și ele Pe covorul cel pătat De mici muguri de lumină, De un trandafir curat. Iată
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sunt anii prin a vieții vale, Dar tu-ai rămas cu dragostea-n priviri. Chiar dacă fruntea-ți este azi zbârcită, Iar anii mulți și grei te-au istovit, Chiar dacă te-ai albit, scumpă bunică, Iubirea din priviri nu ți-a pierit. Chiar dacă-n valea vieții de suspine, Trecut-ai fost prin multe vijelii Tu ți-ai păstrat mereu nădejdea vie Și-ai rămas cu dragostea-n priviri. În ochii tăi citesc atâta pace Atâta bucurie, împliniri. Chiar dacă anii au trecut și-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în glastră. Să ai grijă să o uzi, S-o-ngrijești și să îi cânți. Și atunci când crește mare Să nu uiți să ai răbdare, S-o iubești cum o iubeai, S-o-ngrijești cum o îngrijeai Și atunci când va pieri Să nu uiți a o jeli, Că o floare ai avut Și-ai crescut-o cum ai putut! Iarna Când fulgi albi cad din cer, Și-n jurul tău pământu-i alb Ție-ți stă gândul doar la joacă Și la
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]