7,124 matches
-
clădirii Înalte, urâte, de după război, din Murray Hill, unde locuiam, Încercând cu disperare să evadez spre duplexul uriaș al unchiului meu, din Central Park West. Nu era o oră de vârf, nici Crăciunul, nici ora schimbului de ture, nici nu ploua torențial și totuși nu se găsea nici un taxi. Fluierasem, țipasem și sărisem spre cer ca o nebună timp de douăzeci de minute, fără nici un folos, când un taxi singuratic trase În sfârșit pe dreapta. Răspunsul șoferului, la cererea mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rece, ceea ce garanta că taxiurile nu vor face parte din viitorul meu apropiat. —Hei, ai nevoie de ajutor? Întrebă el, după ce dădu la o parte cordonul de catifea, ca să lase să treacă trei fete care chițăiau și se clătinau. Când plouă, găsești greu un taxi pe strada asta. Nu, mersi, mă descurc. Cum vrei tu. Minutele Începuseră să pară ore, iar stropii reci se transformaseră rapid Într-o ploaie Înghețată, persistentă. Ce anume voiam eu să dovedesc? Paznicul se sprijinea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
numai la o distanță de cel putin 30 m de aceștia. Este interzisă folosirea în mod abuziv a mijloacelor de avertizare sonoră. Articolul 19 Conducătorul de autovehicul este obligat că de la lăsarea serii și până în zorii zilei, precum și ziua când ploua torențial, ninge abundent sau este ceață densă, ori în alte condiții meteorologice ce reduc vizibilitatea pe drum, să folosească sistemul de lumini al autovehiculului astfel: a) în timpul opririi sau staționarii pe partea carosabila, luminile de poziție sau de staționare; ... b
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106218_a_107547]
-
sau staționarii. ... Articolul 55 Conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală le este interzis: a) să circule pe drumurile publice cu vehiculul neechipat cu felinar și elemente reflectorizante montate la loc vizibil în partea din spate, iar noaptea ori ziua, cănd ploua torențial, ninge abundent sau este ceață densă ori în alte condiții meteorologice ce reduc vizibilitatea, fără felinar aprins, instalat lateral în partea stângă a vehiculului; ... b) să doarmă în timpul mersului sau staționarii cu animalele înhămate; ... c) să circule cu mânji
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106218_a_107547]
-
trebuie să știe să rămână discretă. Nu trebuie în niciun caz să iasă în evidență. Ca o circumstanță agravantă pentru Pauline, chiar dacă sunt voalate, aceste cuvinte, sunt încărcate de subînțelesuri, de aluzii erotice. Prin urmare, în scurt timp începe să plouă cu reproșuri. Pentru familia Paulinei, comportamentul fetei este inadmisibil. I se spune că "neroziile" ei, oricât de neînsemnate, sfârșesc prin a ajunge la urechile tuturor. Circulau bârfe. Se clevetea. Pauline era considerată o pedantă, mai rău, o "amazoană intelectuală". Copleșiți
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îndelungi se petreceau în locuri ferite din grădinile publice, pe marginea fântânii Médicis, în grădina Luxembourg, pe aleile întortocheate din Buttes-Chaumont, în spatele templului iubirii din parcul Montsouris. Stăteam îmbrățișați în metroul care ne ducea de la un parc la altul. Când ploua, cafenelele din Cartierul Latin și din Montparnasse aveau separeuri care-ți dădeau un sentiment încântător de izolare la orele când nu era aglomerat. Ne întâlneam în fiecare joi și duminică, și uneori și în alte zile, spre seară. Intervalul dintre
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
trebuiau să se întîlnească în fața statuii lui Mihai Viteazul și să poarte o cocardă neagră în semn de doliu. Ei sînt adunați de securitate și miliția în civil chiar înainte de a se putea aduna. Și la Timișoara studenții se organizează: plouă cu arestări, mai multe sute de studenți sînt interogați. Vor fi mai mult de cincizeci de condamnări. Romancierul Paul Goma, care a fost arestat atunci pentru prima dată din cauza solidarității sale cu Budapesta, își amintește de aceste zile deosebite în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
el va exploda. Grupurile se vor roti în așa fel încât, toată lumea să fie și în rolurile celorlalți. 14. CEI CARE FAC PLOAIA Toți participanții trebuie să stea în cerc. Această activitate va crea o furtună în zonă, fără a ploua cu adevărat. Orice acțiune care trebuie facută va începe cu liderul. Când acțiunea ajunge la fiecare jucător, aceștia vor face un anume exercițiu. Nimeni nu poate începe o acțiune până nu-i vine rândul. Acțiunea secvențială este: Frecarea mâinilor împreună
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
Identitate” (Cluj-Napoca), „Rostirea românească” (Sibiu), „Cetatea culturală” (Cluj-Napoca) ș.a. Poezia lui Ț. se așază în descendența neomodernismului de filiație blagiană. Nisipuri cu pelerini fixează deja coordonatele pe care se vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat), și Aureole (1997): un discurs solemn și hieratic, care celebrează epifaniile divinului, percepute fie pe calea revelației, fie prin „camuflarea” în concretul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
ș.a. Poezia lui Ț. se așază în descendența neomodernismului de filiație blagiană. Nisipuri cu pelerini fixează deja coordonatele pe care se vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat), și Aureole (1997): un discurs solemn și hieratic, care celebrează epifaniile divinului, percepute fie pe calea revelației, fie prin „camuflarea” în concretul cotidian. Textele, de mici dimensiuni, juxtapun două secvențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
de filiație blagiană. Nisipuri cu pelerini fixează deja coordonatele pe care se vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat), și Aureole (1997): un discurs solemn și hieratic, care celebrează epifaniile divinului, percepute fie pe calea revelației, fie prin „camuflarea” în concretul cotidian. Textele, de mici dimensiuni, juxtapun două secvențe. Prima se prezintă ca o descriere brută a stării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
subintitulată „film bărbătesc”, în care elementele de absurd se grefează pe o parabolă cu tentă pamfletară la adresa totalitarismului. SCRIERI: Nisipuri cu pelerini, postfață Victor Felea, București, 1991; El și Cel...?! (în colaborare cu Nicolae Dudaș), postfață Nicolae Mocanu, Cluj-Napoca, 1994; Plouă aseară (în colaborare cu Nicolae Dudaș), Cluj-Napoca, 1996; Aureole, postfață Adrian Popescu, Cluj-Napoca, 1997; Statuile disperării, Cluj-Napoca, 1998; Ultimul cuvânt, Cluj-Napoca, 1999; Veghe și somn, Cluj-Napoca, 1999; Dialog cu hârtia, Cluj-Napoca, 2000; Sfârșit de coridă, Cluj-Napoca, 2001; Încercare de bust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
Încercare de bust, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Nisipuri cu pelerini”, RL, 1992, 6; Ion Cristofor, Tentația grotescului, TR, 1992, 43; Ioan Moldovan, „Nisipuri cu pelerini”, F, 1993, 1; Victor Cubleșan, „El și Cel...?!”, ST, 1995, 9; Victor Cubleșan, „Plouă aseară”, ECH, 1996, 10-12; Florin Lazăr, „Plouă aseară”, ST, 1997, 7; Adrian Popescu, Un tânăr poet religios, „Viața creștină”, 1997, 16; Dina Dehelean, „Aureole”, ST, 1998, 1; Poantă, Dicț. poeți, 201-202; Florin Lazăr, „Ultimul cuvânt”, ST, 1999, 2; Mircea Petean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
Alex. Ștefănescu, „Nisipuri cu pelerini”, RL, 1992, 6; Ion Cristofor, Tentația grotescului, TR, 1992, 43; Ioan Moldovan, „Nisipuri cu pelerini”, F, 1993, 1; Victor Cubleșan, „El și Cel...?!”, ST, 1995, 9; Victor Cubleșan, „Plouă aseară”, ECH, 1996, 10-12; Florin Lazăr, „Plouă aseară”, ST, 1997, 7; Adrian Popescu, Un tânăr poet religios, „Viața creștină”, 1997, 16; Dina Dehelean, „Aureole”, ST, 1998, 1; Poantă, Dicț. poeți, 201-202; Florin Lazăr, „Ultimul cuvânt”, ST, 1999, 2; Mircea Petean, Victor Țarină, ST, 2000, 4; Ion Cristofor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
o lume care poate a fost cândva vie. Nu, nu se poate să fie așa, înțeleg, căci pustiul și dezolarea e cât cuprinde, și nici măcar durerea nu mai are vreun înțeles sau motivație; evenimentele se întâmplă așa cum se întâmplă să plouă, dacă plouă, așa cum fulgeră, așa cum se respiră. Durerea e ceva neobișnuit, deja mistuit, și ea o rămășiță al unei civilizații uitate. Dar astea sunt impresiile și considerațiile mele. Am văzut țărani foarte bătrâni, dar care n-aveau mai mult de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care poate a fost cândva vie. Nu, nu se poate să fie așa, înțeleg, căci pustiul și dezolarea e cât cuprinde, și nici măcar durerea nu mai are vreun înțeles sau motivație; evenimentele se întâmplă așa cum se întâmplă să plouă, dacă plouă, așa cum fulgeră, așa cum se respiră. Durerea e ceva neobișnuit, deja mistuit, și ea o rămășiță al unei civilizații uitate. Dar astea sunt impresiile și considerațiile mele. Am văzut țărani foarte bătrâni, dar care n-aveau mai mult de treizeci de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
asupra acelei paragini și și pustiiri, să-i întrebe dacă grajdurile mai aveau ceva fân sau boabe uscate, să afle de la ei ce credeau despre acel dezastru. Cum de s-a ajuns la toate astea? E pedeapsa lui Dumnezeu. Nu plouă niciodată și, ca și cum asta n-ar fi de-ajuns, perceptorii pretind plata taxelor socotind numărul fiilor, indiferent de mărimea peticului de pământ posedat. Perceptorii ăștia vin până aici? Vin și duc cu ei, dacă găsesc, căprițe, mieluți, viței și brânzeturi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spanioli; drept care își puse la dispoziție locuința pentru adunări și se strădui să-l facă pe Tommaso să înțeleagă cum stăteau lucrurile cu adevărat: -Spaniolilor nu le pasă nici cât negru sub unghie de viața și bunăstarea noastră; fie că plouă sau ninge, fie că arșița crapă stâncile, ei așteaptă grâul și vinul nostru, uleiul și carnea noastră. Suntem un pământ sub ocupație, nu avem drepturi și o să avem tot mai puține. Nu sunt de-ajuns furcile și târnăcoapele, e nevoie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se și punea în mișcare, continuând derularea amintirilor. Perceptorii imperiali coborau de pe cai în fața ușilor celor sărmani: A căzut grindina trei zile-n șir, și n-a mai rămas nimic, nici de sămânță. Douăsprezece zile, douăsprezece zile fără încetare, a plouat torențial, nici măcar pe timpul lui Noe n-a fost un dezastru ca ăsta. Giorgio a căzut dintr-un măslin, zace-n pat și nu poate să se miște. Leonardo s-a înecat în puț. Perceptorii râdeau, gardienii intrau în colibe, scotoceau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vorbească, o făcea bucuros cu Tommaso, îi plăcea să-l asculte, dar și să-i povestească despre el, despre satul și copilăria lui. Într-o zi își amintea Tommaso fără să se înșele fiindcă nu contenise nici măcar o clipă să plouă și abia de ajungea o geană de lumină în celulă Carlo începuse să vorbească cum nicicând nu o mai făcuse. La început pomeni de niște întâmplări stranii de la Avellino, omoruri, violuri, magii, după care relată motivul pentru care se afla
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și luminat, îi scria Tommaso lui Filip, sunt ținut într-un soi de ghețărie, bântuită de o necontenită duhoare și beznă, nu văd niciodată soarele și nu sunt scos la aer, nici la slujbă sau să mă spovedesc, iar când plouă, curge apă prin tavan". "Plângeri asemănătoare ce corespund adevărului, comentase Regele, trimițând o mustrare reprezentantului său de la Napoli, ruinează imaginea unei națiuni și a unei dinastii, să fii de aceea mai atent la circulația epistolelor și mai ales să nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
epicul îndeplinește, în acest orizont, funcții poetizante și adesea nu e decât pretext sau suport al câtorva repere indispensabile. În timpul secetei din ’46 un călăreț necunoscut strigă unui țăran, uscat de foame ca toți consătenii, că „vine gârla”. Ar fi plouat la munte. De teamă ca apa să nu fie oprită în șanțuri de morarii din satele de sus, bărbații încalecă și, înarmați cu ce le cade în mână, merg în susul apei Buzăului să împiedice nelegiuirea. Nici vorbă însă de apă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
iubiți pe dușmanii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, rugați-vă pentru persecutorii voștri, pentru ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți“ (Mt 5, 44-45). În De resurrectione mortuorum, 19, 7, autorul face o aluzie critică la acțiunile armate care distrug popoarele și orașele, condamnând cu asprime guvernanți care le înfăptuiesc: Asasinul, sau principele ori
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
astfel încât, atunci când îi sfătuia și îi învăța pe soldații săi modul demn de a se ruga, foarte probabil intenționa să se refere la scena la care la care luase parte pe câmpiile Germaniei, criticând rugăciunea superficială: Rugăciunea atenienilor: „Fă să plouă, fă să plouă, prietene Zeus, pe câmpiile atenienilor și pe pajiști“. Ori nu vrem să ne rugăm, ori să ne rugăm cu tot sufletul și cu toată libertatea cuvintelor. În urma rugăciunii soldaților romani creștini s-au petrecut două minuni: peste
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sfătuia și îi învăța pe soldații săi modul demn de a se ruga, foarte probabil intenționa să se refere la scena la care la care luase parte pe câmpiile Germaniei, criticând rugăciunea superficială: Rugăciunea atenienilor: „Fă să plouă, fă să plouă, prietene Zeus, pe câmpiile atenienilor și pe pajiști“. Ori nu vrem să ne rugăm, ori să ne rugăm cu tot sufletul și cu toată libertatea cuvintelor. În urma rugăciunii soldaților romani creștini s-au petrecut două minuni: peste armata romană a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]