8,125 matches
-
dată pe mama. La un moment dat am văzut că femeile au pornit și era o comisie de nemți. I-au scos pe toți din vagoane, au Încolonat femeile Într-o parte, bărbații În altă parte, indiferent de vârstă. Era pustiu. Nu vedeam oameni. Doar lumină și niște alei, barăci... Era lumină electrică, nu lumina zilei. Asta contribuia și mai mult la zăpăceală. La lumina zilei parcă ai mai multă Încredere. Prima dată a pornit coloana femeilor. Era o comisie germană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Pe marea tulburată săltând din val în val,/ Se-nalță, se lățește și vâjâie și tună/ Zdrobindu-se de mal.// Dar vântul crunt, deodată, suflând cu vijelie,/ Schimbă a mării față în munți îngrozitori;/ Ș-acum sărmana luntre pe-ntinderea pustie/ Zdrobită se zărește la fulgeri trecători!" (Pe malul mării). Reîntoarcerea la perfecțiune nu este caracteristica lui Vasile Alecsandri decât poate în fondul inițiatic al temei, dar aceasta îmbracă estetic forma de străpungere mnemoclastică încrustată pe laturile umbrite ale cuvintelor, dar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
căreia zăriră o fortăreață strașnic împrejmuită din toate părțile cu șanțuri adânci de apă și cu ziduri trainice și groase". [...] "Lancelot recunoscu Castelul Întâmplărilor Ciudate. Merse pe strada cea mare fără să vadă pe nimeni, intră în palat care părea pustiu, trecu prin sala tăcută în care lumina lunii se revărsa fără zgomot prin vitralii și fu oprit de o ușă închisă, dincolo de care o voce"... "ieși de acolo o puternică lumină, atât de mare încât ai fi crezut că tot
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Un zgomot nu se-nalță. Pe codrii solitari, / Pe țarinile-ntinse, cu palida ei rază/ A nopților duioasă stăpână priveghează/ Și frunzele-s de aur, izvoarele de argint/ Când străbătând lumina-i prin negrul labirint/ Al crengilor pădurii, poiana cea pustie/ Desfășură molatec decor de feerie./ Aprinse de lumină sunt bolțile albastre/ Pe care, cu-al lor tremur, popoarele de astre/ Roiesc în strălucire. Luceferi nemișcați/ Privesc fără clipire ai nopții împărați.../ Și veacuri mii și mii/ Trecut-au peste lume
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe care sunt proiectate umbrele realității exterioare amintește de mitul artei, cel al cunoașterii, pentru că adevărul înseamnă lumină. Acest vrăjitor care orice natură poate stăpâni/ Și-a ales derept palat acea peșteră întunecată/ Noaptea ce s-a întins peste vizuina pustie/ Își ridică vălul către o zi închipuită/ Și nu se învoiește a primi din razele-ndoielnice/ Decât ceea ce poate răbda târgul cu umbrele 816. Hegel 817 artată că neantul ni-l reprezentăm ca noapte pură, diferența dintre ființă și neant
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
piardă și el umbra, adică sufletul: Simțeam în spate mândrul soare-arzând,/ dar înainte-mi se frângea știrbit,/ curmându-și raza-n trupul meu¸și când/ văzui pământu-n față doar umbrit,/ mă răsucii cuprins de teamă-n mine/ să nu rămân pustiu și părăsit 833. Interpretarea lumii umbrelor ca fiind diabolică vine din Evul Mediu, rădăcinile acestui fenomen fiind ascunse ăn profunzimile inconștientului colectiv, fiind ades studiat de antropologi și psihologi. Un sentiment ciudat, o tulburare în fața însuflețirii unui obiect fără viață
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în spate/ rostogolite pe caldarâm, roțile Cerului. aud Carul Timpului năvălind din spate/ ... Stelele pe cer/ luminoase și triste În răcoarea nopții ascult liniștea N-ajută la nimic ghearele frigului Cărțoaiele cele mari/ înțelepte În acest timp/ inima mult mai pustie -oameni trudesc și suferă pentru sfârșitul Care încurcă suferința 1006. Culorile ies din binomul alb-negru și capătă strălucirea sufletului precum alchimia definește astrul nopții ca element feminin al cuplului androgin. Mercurul, argintiu și el, îmbină un șarpe, o acvilă sau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
devenirea cosmică; în fața ei poetul scuturat de soartă fiind determinat să presimtă un destin nebunesc, cel al umbrelor, urmărit de soarta rătăcitorului, astrul nopții luând deseori pentru el aspectul ființei pierdute: Tristă, după un copac, pe câmp Stă luna palidă, pustie De vânt se clatină copacul Și simt fiori de nebunie 1008. În învățăturile iudaice vechi, Luna reprezenta aspectul feminin al lui Dumnezeu și definea prin ea prezența Lui. Într-unul din cele mai vechi texte ale respectivei tradiții, ea este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nesfârșite, împleticindu-se în pământ crăpat Prins în inel în zarea fără adâncime doar Care este orașul de peste munți... În groapa aceasta năruită în inima munților În lumina stinsă a lunii, iarba cântă Peste mormintele răsturnate, în jurul schitului Este schitul pustiu, sălaș doar al vântului 1268. Este evident că toate formele de halucinații pe care le-am considerat nu au nici o legătură cu impresiile psihice pe care un mistic le poate experimenta în cursul unei meditații sau a unui contact cosmic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în formula: „tunde oaia până la piele, numai să nu țipe”. Postdecembriștii nu tund oaia, o omoară! Ei nu au țară, ci numai teritoriu de pradă, din care acaparează ce se mai poate, vând ce-a mai rămas, lăsând în urmă pustiu și gol. Care o fi scenariul Ocultei pentru România după ce nu va mai rămâne nimic de furat, de vândut, de jumulit? Guvernanții și-au făcut cruce cu stânga dacă ei cred că vor rămâne călare pe situație, guvernând o sărăcie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dacă îți întinde mâna, să te crezi în al nouălea cer, îngerul tău păzitor nu te va pierde din vedere. Vă mai amintiți cum arătau cei de la PD-L ? Boc era descompus, Stolojan avea un zâmbet de ducă-se pe pustii, iar Videanu, sigur își dăduse cu toate bordurile în cap. Dintre toți, numai Boc a fost de tot hazul. Nu-ți este dat să auzi așa ceva în toată ziua. Omulețul lui Gopo a scăpat una de să crape de invidie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Și cum ar fi să ceri capul unui om căruia îi lipsește această parte esențială a corpului?! Ba, după câte îmi amintesc, o doamnă care a fost mâna dreaptă a Cavalerului Tristei Figuri, într-o guvernare de ducă-se pe pustii, a rostit o sentință ca pentru istorie: „Se poate și mai rău. S-ar putea să-l regretăm pe Boc!”, temperând zelul lui Victor Ponta de a mai pune de-o moțiune de cenzură, populară, democratică, afurisită, care pune în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Virgile! Cine să ne trădeze? Bine, Marine. Noapte bună! Avea încredere desăvârșită, însă nedublată și de discernere, ceea ce îl punea în primejdie. Ascultarea trebuie dublată cu rațiunea datoare să discearnă, așa cum reiese și din pilda Patericului. Un Sfânt Părinte al pustiei avea un ucenic ascultător. Așa de ascultător, încât Părintele se mira. Niciodată nu sesizase vreun act de reținere la vreo poruncă sau afirmație pe care i-o adresa. Bănuind că ucenicul e lipsit de spiritul de discernământ și prin ascultare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Acelea pe care crezi că le-ai ucis în carnea ta, în trupul tău. Au fost numai legate, nu ucise. Câtă vreme ești încă în trup, chiar dacă ai ieșit din lume, o iei cu tine în celulă, în chilie, în pustie, în peșteră, și lumea, ca o fiară, urlă și mușcă din cugetul tău, tocmai pentru că te-ai oprit, crezând că ai biruit-o, că ai scăpat de ea. Începe bătălia cu fiarele pădurii. Toate tabără, toate intră hoțește în lumina
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în duh, dar să te rogi și cu mintea”, zice Sfântul Apostol Pavel. „Cântați lui Dumnezeu cu înțelegere”, zice și psalmistul David. Întâlnirea dintre minte și inimă, rațiune și afectivitate, „coborârea minții în inimă” este realizarea după care alergau Părinții pustiei și, în general, toți monahii și toți creștinii adevărați. Aceasta nu poate veni de la sine, în condiția unei vieți trăite la întâmplare. Ci este rezultatul unui efort conștient depus sub acțiunea Harului, a binecuvântării, a Duhului Sfânt, „Care face din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apele se despart pe orizontală. Elisei repetă minunea, lovind apa Iordanului cu haina lui Ilie și apele se despart. Tot el învie pe fiul sumamitencei, întinzându-se în chipul crucii deasupra copilului. Când evreii erau mușcați de șerpii veninoși în pustie, se vindecau privind la șarpele de aramă făcut de Moise la porunca lui Dumnezeu și spânzurat pe lemn la marginea taberei. Mântuitorul amintește lui Nicodim această întâmplare: „După cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa și Fiul Omului trebuie să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
erau mușcați de șerpii veninoși în pustie, se vindecau privind la șarpele de aramă făcut de Moise la porunca lui Dumnezeu și spânzurat pe lemn la marginea taberei. Mântuitorul amintește lui Nicodim această întâmplare: „După cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa și Fiul Omului trebuie să fie înălțat”. Cei ce privim jertfa de pe Cruce ne vindecăm de veninul păcatului. Dumnezeu Tatăl coboară pe pământ prin Fiul - acțiunea verticală - pentru a transfigura lumea din planul istoric, imanent - acțiunea orizontală - prin puterea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
călimară cu ulei - aceste cărțulii, pe care fiul său, Costică le distribuia în Celular. Acest Om făcea o operă duhovnicească extraordinară. Mântuind pe alții se mântuia pe sine. Cu răbdare demnă de ucenicii care copiau în mânăstiri sau în chilii pustii Sfânta Scriptură sau alte lucrări Sfinte, caligrafiind cu majuscule înflorate cuvântul sfânt și de învățătură patristică, Moș Epure, pătruns de învățătura tainică a Cuvântului dumnezeiesc, părea înger în trup. În afara zâmbetu lui ce te învăluia ca o lumină sfântă, gestul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că ne-am întâlnit în cale. La Dumnezeu vrei să mergi și dumneata, dar numai un drum duce acolo și acela trece prin Biserică. Hristos n-a întemeiat Biserica Sa pe adunătura celor ce s-au săturat de pâine în pustie, ci pe mărturisirea de credință a Apostolilor Săi că El este Hristosul. I-a investit cu puteri și le-a spus: „Cine ascultă de voi, ascultă de Mine și cine nu ascultă de voi, de Mine nu ascultă și de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe pământ și se înscrie în Eternitatea divină. Așa cum generațiile de evrei crescuți în robia egipteană, timp de 400 de ani, nu au renunțat la păstârnacul și usturoiul robiei în schimbul suferințelor până în Canaan, la pământul făgăduinței, și au murit în pustie - pentru că numai cei „nou născuți”, educați în spiritul noului ideal, aveau dreptul să intre în Canaan - așa acum va trebui să moară spiritualicește, în parte și biologic, generația crescută și educată timp de 45 de ani în imperiul robiei comuniste
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu cuvinte de încredere în Dumnezeu, făcându-ne pe toți să plutim ca pe o apă vie spre limanul speranțelor sfinte. În întâlnirile noastre, când eram adunați pentru a discuta vreo problemă duhovnicească, „un cuvânt”, cum ziceau Sfinții Părinți ai pustiei, aș putea afirma, citând pasagiul din Faptele Apostolilor, că eram ca și în Troia, „în foișorul de sus unde eram adunați, erau multe făclii aprinse”. Pentru fiecare dintre noi și pentru toți laolaltă Hristos nu era doar un ideal exterior
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
conștiințe în parte. Chiar dacă unii au căzut la prima încercare dură, prin faptul că aveau în suflet cunoștința insulei de salvare, cu nădejde au înotat spre ea și s-au salvat. Încercarea prin care treci, spune un Sfânt Părinte al pustiei, nu te face nici mai bun, nici mai rău, ci te arată așa cum ești. Deci stadiul de viață creștină se măsoară pentru fiecare cu răspunsul care învederează trăirea în Hristos, cât de aproape sau de departe este de desăvârșire. Perfecțiunea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dumnezeu”. Omul care ascultă de cuvântul lui Dumnezeu va trăi împotriva legii firii, „Căci duhul este cel ce dă viață, carnea nu folosește la nimic”, el trăiește nemâncând pâinea muritoare, ci pe cea nemuritoare. „Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Cel ce mănâncă pâinea pe care i-o dau Eu nu va mai muri în veac. Și pâinea pe care o dau Eu este trupul Meu pe care-L dau pentru viața lumii” (Evanghelia după Ioan). Sfântul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că evreii strigă acest nume în momentul morții, răspunse nervos. Atunci înseamnă că blestemul părinților din ziua răstignirii lui Iisus: „Sângele Lui, asupra noastră și asupra copiilor noștri” își face lucrarea de-a lungul generațiilor și veți avea mereu „casa pustie”, până va veni dezlegarea de blestem, prin cei cărora li se va zice: „Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului”. Ești teolog? Teolog este orice creștin; cine nu știe să vorbească, să-și mărturisească credința cu vorba și fapta
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cărturarii), care se transformă în castă cu veleități de dominație și exploatare. Poporul este ținut sub ascultare printr-o nouă formă de învățătură, interpretarea Legii, numită Talmud, care face dependent pe orice evreu de „spusa” sinedriului. Sinedriul fusese constituit în pustie, la porunca lui Dumnezeu, cuprinzând șaptezeci de bărbați înțelepți, care să-l ajute pe Moise la rezolvarea problemelor din viața obștii (Numerii Il, 16-17) și devenise autoritatea supremă (spirituală, morală, social-administrativă) și Legea este enunțată și explicată așa cum hotărăște el
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]