7,913 matches
-
originare. SCRIERI: Aspects of Nineteenth Century English Literature. Prose and Poetry (în colaborare cu Virgil Ștefănescu-Drăgănești), București, 1947; A Course in Modern Romanian (în colaborare cu Leon Levițchi și Virgil Ștefănescu-Drăgănești), București, 1958; Istoria literaturii engleze. Secolul al XIX-lea. Realismul critic, București, 1961; Istoria literaturii engleze. Secolul al XIX-lea. Romanul și poezia. 1830-1900, București 1967; Dicționar al literaturii engleze (în colaborare cu I. A. Preda), București, 1970; An Anthology of English Literature. Passages from Mediaeval and Renaissance Poetry. Drama
CARTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286131_a_287460]
-
în epocă - chestiuni de natură teoretico-ideologică privind statutul și specificul criticii literare, metodele și obiectivele acesteia. În general, dar mai ales în contextul momentului, titlurile eseurilor din volum sunt elocvente prin ele însele: Critica și sociologismul mecanic, O discuție despre realism, Critica stilistică, Permanența criteriului estetic, Critică și creație, Critica sincronică, Critică și diferențiere. Subiectele astfel delimitate sunt abordate sintetic și pregnant, sub semnul ponderației dialectice, fără exces de cazuistică și cu știința formulării concluziilor pe cât de nuanțate, pe atât de
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
dovedește aplicație pentru ideologia literară. Considerațiile conțin aserțiuni care, cu trecerea anilor, pot părea „banalizate” - ori prea timide, reținute -, dar care vădeau o binevenită combativitate, inteligent „autoprotejată”, la adresa derivei ultrapolitizate și vulgar sociologizante a criticii din perioada 1948-1960, a domniei „realismului socialist”. Ele au contribuit, alături de alte demersuri similare, la normalizarea (limitată, desigur, dar totuși accentuată) a statutului și rostului criticii literare ca activitate specifică, distinctă de propaganda și publicistica de partid. Era epoca reconsiderării factorului estetic în evaluarea literaturii, a
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
adevărat manifest al poeziei Cenaclului de Luni de la Filologia bucureșteană: citadinismul frust, boema generației beat, antilirism și antimetaforă, invazia obiectuală, poetic este absolut tot ne-poeticul, insurgență imagistică, poză hippy, realitatea îngropată în poem (Caragiale și Joyce, Beatles și Ginsberg), realismul cinic parazitat de psihedelismul devorator al inflației lexicale, parodierea marilor școli poetice, cultul derizoriului, nebunia asociativă (biologie și bucătărie, neurologie și metafizică, ginecologie și cabala etc.) - în fine, tot ce putea stârni și înnebuni izolaționismul dictatorial al politicii românești din
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
măsurii și al echilibrului. El scrie cu ochii la G. Ibrăileanu, pe care l-a apreciat pentru capacitatea de armonizare a specificului național cu cel local, a tradiției cu tendințele novatoare. În ceea ce-l privește, a înclinat balanța spre un realism de factură ardeleană pe linia lui Slavici, Rebreanu, Pavel Dan, exprimându-și deschis rezervele față de formalism și experimentalism. A fost preocupat de relevarea arhitecturii și a organicității estetice a operei literare și a manifestat un pronunțat interes pentru calitatea expresiei
CHINEZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286198_a_287527]
-
Republicii Moldova (1981). A lucrat în calitate de colaborator științific, șef de secție, apoi director al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova, între 1969 și 1984. Tributar cu totul viziunii „partinice”, comuniste, asupra fenomenului artistic, ca și principiilor „realismului socialist”, C. are totuși unele merite în valorificarea unor nume din peisajul literar basarabean interbelic. Bine documentate sunt studiile care prefațează volume din scrierile lui Alexandru Robot, Teodor Nencev, George Meniuc sau comentează unele poezii, nuvele și eseuri ale lui
CIBOTARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286223_a_287552]
-
Ion Creangă, Alecu Russo și contemporaneitatea, Vasile Alecsandri - critic și istoric literar). SCRIERI: Emilian Bucov, Chișinău, 1958; Studii literare, Chișinău, 1958; Ani de luptă, Chișinău, 1969; Mesajul social al literaturii, Chișinău, 1972; Formirovanie soțialisticeskogo realizma v moldavskoi literature. 1917-1941 [Formarea realismului socialist în literatura moldovenească. 1917-1941], Moscova, 1974; Scriitorul și timpul, Chișinău, 1979; Literatura sovietică moldovenească din anii 1924-1960. Cronica vieții literare, Chișinău, 1982; Scrieri alese, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: V. Coroban, Studii, eseuri, recenzii, Chișinău, 1968, 208-222; H. Corbu, Creionări
CIBOTARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286223_a_287552]
-
din volumele Dor, Minutar peste netimp, Noapte calmă și Sărbătorile poetului sunt racordate la scrierile din prima fază de creație a poetului, situată în deceniul al patrulea. Cu o intuiție critică fină, C. descoperă chiar și în creația marcată de realismul socialist a lui Mihu Dragomir oaze de poezie autentică, poezii patriotice sincere, neafectate de poncifele epocii. A doua carte, Prejudecata Caracostea (2002), abordează prioritar, spre deosebire de studiile semnate de Titu Popescu și Ioana Bot, gândirea lingvistică a lui Caracostea, teoria limbajului
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
sunt particularități ale tuturor romanelor lui C., mai cu seamă ale celui intitulat Podurile (1966), în care proza de analiză este concurată de un lirism cuceritor, de natură folclorică sau mai curând cu sursa în scrisul lui Ion Creangă. Un realism dur, întemeiat și pe descrierea veridică a deportărilor operate în Basarabia de regimul stalinist, este caracteristic romanelor Cucoara (1975) și Podgorenii (1982). Mai ales în Voci pe oglinda apei (1981) se întâlnesc personaje memorabile, scriitorul efectuând sondaje psihologice profunde și
CIOBANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286234_a_287563]
-
latura lui exaltat, tradiționalist și mobilizator patriotică, C. împrăștie viziuni suprarealiste printre evocări de haiduci și voievozi. SCRIERI: Zumbe, București, 1966; Apocrife, București, 1969; Metope, București, 1972; Cantoria, București, 1980; Brazde străbune, Cluj-Napoca, 1984. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, Pentru realismul socialist, București, 1960, 89-90; Ion Oarcăsu, Gheorghe Chivu, „Zumbe”, TR, 1966, 22; Nae Antonescu, „Zumbe”, ST, 1966, 10; Negoițescu, Scriitori, 453-457; Florin Manolescu, Gheorghe Chivu, „Apocrife”, RL, 1970, 7; Barbu, O ist., 65-67; Piru, Poezia, I, 322-324; Manu, Eseu, 133-135
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
filologie (1965). A fost lector la aceeași instituție, redactor la editurile Literatura Artistică și Hyperion (un timp a exercitat funcția de director al acesteia), director general al Departamentului pentru limbi, redactor la săptămânalul „Glasul națiunii”. În nuvele, C. cultivă un realism care polarizează îndeosebi aspecte comune ale vieții, obișnuitul, tot ce e mărunt și sentimental. Poeziile din Fereastră deschisă (1965), Floare rară (1972), Mijlocul verii (1975), Poeme de dragoste (1993), Alte poeme de dragoste (1995) sunt intimiste, în stilul neopetrarchist al
CIOCANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286247_a_287576]
-
societății transilvănene, făcând trimitere la amurgul unei lumi, la disoluția unei clase. Totodată, Crepuscul este un roman al universului familial, vădind capacitatea scriitorului de a „recupera” epic atmosfera unei epoci revolute (aici, aceea interbelică, în special), prin mijloacele consacrate ale realismului. Romanul etalează în pagini descriptive remarcabile imaginea unui oraș de altădată (în filigran se descifrează Timișoara), scene de gen (talciocul, evenimente de familie cu ecou comunitar etc.), portrete și momente de rememorare implicând impactul cu istoria. Zilele (1972) continuă tendința
CIOBANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
de Eugen Simion, este dedicat Postmodernismului -, „Convingeri comuniste” din București), pentru metadiscurs și poietică - manifeste atât în creațiile în proză, cât și în cele lirice -, optzecismul va duce la modificarea criteriilor literarității prin interesul său pentru autenticitate și „poezia cotidianului”, realism și biografism, experimentalism și textualism. În acest sens, Cercul de critică literară condus de Eugen Simion - un autorizat cunoscător al mișcării de idei din critica europeană, calitate care se întâlnește benefic cu aspirațiile generației optzeciste - a contribuit în mod esențial
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
lemne (1974), unde normele confesiunii, predica și eseul coexistă cu exemplificarea parabolică. S-ar părea că face excepție de la această viziune masivul roman Istorii (I-V, 1977-1986), în care autorul a vrut să-și probeze voința de a ilustra modalitatea realismului. Critica a remarcat totuși că observația realistă reprezintă numai un strat al acestei pentalogii, nu cel mai profund, și că textul admite, chiar pretinde mai multe tipuri de lectură. Romanul a fost citit mai întâi ca proză realistă: autorul evocă
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
și micromonografiile Al. Odobescu, Vasile Alecsandri și I. Eliade Rădulescu și școala sa. Cu puțin înainte de dispariția sa, apar volumul de versuri Lauda lucrurilor (1963) și culegerea Cronicile optimistului (1964), ultima conținând, pe lângă eseuri scânteietoare, și articole conformiste, în spiritul realismului socialist, ce contrazic nu o dată mai vechile idei estetice ale autorului. C. își formulează concepția critică încă de la debutul în calitate de cronicar literar. În articole ca Simțul estetic (1927), Valoare și ideal estetic (1927) și altele, el afirmă nu numai supremația
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
pretext scriitorii. Alte clarificări teoretice și opțiuni estetice se pot descoperi în studiile Clasicism, romantism, baroc, un fel de introducere la volumul Impresii asupra literaturii spaniole, și în prelegerea Sensul clasicismului (1946), unde C. își manifestă preferința pentru clasicism, pentru realismul obiectiv, caracterizat prin tipic, indiferență, psihologie caracterologică. Natură structural clasică, așa cum se va dovedi mai întâi în romanul Enigma Otiliei, criticul proiectează aceeași viziune în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, unde opțiunea lui se îndreaptă spre proza obiectivă
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
and Human Behavior (1953), Skinner a formulat o teorie a întăririlor/consolidărilor pozitive și negative care s-a dovedit ulterior cea mai consistentă construcție a întregului său sistem (vezi capitolul „Positive and Negative Reinforces”). Este o teorie aproape cinică, dar realismul ei indiscutabil estompează acest aspect neplăcut. După Skinner, singura modalitate prin care putem spune că un eveniment este întăritor pentru un organism în condiții date este realizarea unui test direct. Observăm frecvența unui răspuns selectat, apoi construim un eveniment contingent
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
situație reală). 5. Cazul trebuie să conțină citate din persoanele implicate în el, deoarece astfel va exista o implicare și o empatie extinse. Citatele trebuie să nu fie doar scrise, prezentările video și audio aduc viață și dramatizează cazul, conferind realism. 6. Cazul trebuie să fie relevant pentru cursant. Astfel, alegerea cazurilor trebuie făcută în raport cu faptele cunoscute ori cu care se confruntă cursantul. 7. Cazul trebuie să fie provocator de controverse și chiar de conflicte. 8. Un caz bine construit trebuie
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de la Schiller la Edgar Papu). Tema reală din Proza românească și vocația originalității (1988) este proza fantastică românească, tipologizată ad-hoc: „fantasticul mitologic” (V. Voiculescu, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu), „fantasticul filosofic” (Eminescu, Mircea Eliade, Laurențiu Fulga) și „fantasticul enigmatic și absurd: realismul fantastic” (Mateiu I. Caragiale, Ion Vinea, Al. A. Philippide, A. E. Baconsky, D. R. Popescu). Un ultim capitol stabilește câteva diferențe și similitudini între fantastic și science-fiction, realizând și un excurs sumar în literatura românească a genului. În studiul care
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
privește articolele de critică literară și eseurile, periodicul inserează două importante texte trimise de Maiorescu: Despre progresul adevărului în judecarea operelor literare (1883) și Din experiență (1888). Dintre cele două articole a lui A. D. Xenopol, iese în relief cel intitulat Realism și idealism (1883). Mai apar studii de psihologie și pedagogie, semnate de I. Popescu, fost membru al „României june”, eseuri ale lui I. G. Sbiera despre limba română și despre unitatea intereselor naționale, precum și un studiu de estetică al lui
ALMANAHUL SOCIETAŢII ACADEMICE SOCIAL-LITERARE „ROMANIA JUNA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285295_a_286624]
-
care nici nu mai era nevoie de "traducerea" simbolurilor la final pentru a fi înțeles mesajul critic. Mentalitatea sa este, să nu uităm, una pragmatică. E vorba de un pragmatism comun întregii intelectualități din sud-estul european, după cum demonstrează Virgil Cândea: "Realismul medieval al gânditorilor bizantini se transforma la urmașii lor într-un pragmatism..."14. Prin urmare, la ceva tot îi slujea manuscrisul Istoriei ieroglifice. Așa cum, sesiza același editor al operei cantemiriene, graba de a publica Divanul la o vârstă atât de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
împins către margine. În tot acest anturaj al lașității sau al prudenței, Brehnacea are totuși curajul de a spune lucrurilor pe nume. Firește, astfel de sfaturi înțelepte nu au căutare în lumea coruptă din Istoria ieroglifică, dar ele își demonstrează realismul și clarviziunea către final, când Brehnacea joacă un meritat rol de mediator. Unul care i se potrivește. Calitățile sale diplomatice o ajută să stingă unele conflicte mocnite, să îmblânzească pedeapsa unor (s)pioni meschini, lipsiți de scrupule și principii (printre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Coerența familiei se exprimă în viziunea promovată de familie asupra lumii, a vieții, a relațiilor cu ceilalți. Familiile coerente păstrează credința că vor găsi soluții, că rezultatele situațiilor problematice vor fi pozitive. Ele nu așteaptă soluții perfecte, ci promovează un realism sănătos, de bun simț și cu umor asupra realității. Familiile adaptabile sunt familii cu bune mecanisme de coping, pe care copiii le învață de la părinți și le internalizează în ceea ce este propria reziliență. Copii unei astfel de familii se simt
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o rețetă clasicistă. Însă înainte de a-i aminti pe La Bruyère și pe La Fontaine, trebuie remarcat efectul de simplitate al înscenării lirice. Toate personajele, lingușitorul, scolasticul, femeile, nărodul se prezintă direct, printr-un procedeu teatral al rostirii. Nu e vorba de realism aici, ci de elementaritatea dispozitivului literar. Scriitorul care știa că literatura se face prin figuri și prin ilustrarea topoilor descoperă că e suficient să se pună pe ascultat. Că poezia se poate face și simplu - foarte simplu - lăsând vocile oamenilor
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
au devenit vânzători de haine și lucruri vechi. Când cei doi bătrâni mor, ei nu mai sunt transformați ci arbuști de soc le cresc pe mormânt. Există astfel tendința de a depoetiza istoria și de a o reduce la un realism plat. Tema a fost tratată în teatru în mai multe rânduri. Göttlieb Conrad Pfeffel, într-o piesă într-un act în versuri, tipărită la Strasbourg în 1763, dă cuplului un copil, Aret, pe care ei l-au avut târziu, după
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]