7,442 matches
-
a părăsit Varna, îndreptându-se spre raionul de concentrare al Diviziei 4 Infanterie „Preslav” din a cărei organică făcea parte. Divizia 4 era subordonată Armatei 3 bulgare comandată de generalul Radko Dimitriev, cu obiectivul de a ataca fortăreața Kirk Kilisse. Regimentul colonelului Kiselov a fost parte a avangardei diviziei pe timpul înaintării pe teritoriul Imperiului Otoman, fiind angajat imediat în lupte grele în împrejurimile satului Seliolu. Forțele bulgare au reușit să înfrângă trupele otomane în bătălia de la Kirk Kilisse dar nu au
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
victime, fapt care a determinat Înaltul Comandament bulgar să ordone trupelor trecerea în refacere pentru câteva zile. Ulterior Divizia 4 Infanterie a luptat pe linia Chataldzha, până la încheierea ostilităților. În cel de-Al Doilea Război Balcanic Divizia 4 Infanterie, incluzând regimentul 8 Infanterie, a făcut parte din Armata 4 bulgară, care a înfruntat forțele sârbe la Vardar. După atacul bulgar lipsit de succes din Bătălia de la Bregalnica, Armata 4 s-a retras, ocupând poziții în jurul satului Kalimantsi. La 24 iunie 1913
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
rapid în cariera militară și mai departe, obținând gradele militare de căpitan în 1864, de maior în 1868 și de locotenent-colonel în 1870. În această perioadă a îndeplinit diverse funcții. Din 1861-1863 a fost între altele comandant de secție în Regimentul Artilerie nr. 1 al Armatei Române, apoi transferat ca ofițer al Statului Major în Direcția Artilerie din Ministerul de Război (1863-1864 și 1868-1870). El s-a preocupat în acest timp de dezvoltarea și înzestrarea artileriei, din 1864-1868, a supravegheat ca
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
înzestrarea artileriei, din 1864-1868, a supravegheat ca ofițer în Direcția Artilerie din Ministerul de Război fabricarea tunurilor comandate de Ministerul de război la „Fabrica de Armament” din Nantes. Simultan cu desemnarea sa la gardul de locotenent-colonel a devenit comandant al Regimentului Artilerie nr. 2 (1870-1875). În anul 1875 a fost avansat colonel și numit șef al Serviciului Artilerie din Marele Stat Major (1875-1877), apoi atașat militar al Marelui Cartier General pe lângă Marelui Duce Nicolae (1877-1878), în sfârșit comandant al Școlii Speciale
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
1875-1877), apoi atașat militar al Marelui Cartier General pe lângă Marelui Duce Nicolae (1877-1878), în sfârșit comandant al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu (1881-1882). Ca șef al Serviciului Artilerie din Marele Stat Major a insistat pentru constituirea a câte unui regiment de artilerie pentru fiecare divizie de infanterie (în urma raportului său nr. 550 din 5 februarie 1877), înființând-se astfel încă două regimente de artilerie. El a susținut și înzestrarea cu tunuri „Krupp” calibru 87 mm (modelele 1875 și 1877), punând
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
Geniu (1881-1882). Ca șef al Serviciului Artilerie din Marele Stat Major a insistat pentru constituirea a câte unui regiment de artilerie pentru fiecare divizie de infanterie (în urma raportului său nr. 550 din 5 februarie 1877), înființând-se astfel încă două regimente de artilerie. El a susținut și înzestrarea cu tunuri „Krupp” calibru 87 mm (modelele 1875 și 1877), punând astfel bazele artileriei teritoriale. În acest context a elaborat „"Instrucțiunile asupra artileriei în luptă"”. A participat la Războiul de Independență dintre anii
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi, după ce parașutiștilor le-a venit în ajutor Regimentul 151 de infanterie german. Germanii au planificat cu mult timp înainte cucerirea fortului. În timpul pregătirilor, parașutiștii germani au efectuat antrenamente pe o replica a exteriorului fortului în Cehoslovacia. Însuși Adolf Hitler a sugerat planificatorilor ca atacatorii să fie transportați până la
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
concentrată inițial la Onești, s-a deplasat pe valea Oituzului, a depășit „Grupul Oituz” la 31 august 1916, primind misiunea de a ocupa depozitele inamicului din zona Târgu Secuiesc concomitent cu executarea de acțiuni de cercetare ofensivă spre Miercurea Ciuc, cu Regimentul 7 Roșiori. Regimentele 11 Roșiori și 8 Vânători au primit misiunea de a traversa Munții Bodoc pentru a pătrunde în valea Oltului. Divizia a atins la 2 septembrie 1916 aliniamentul Bixad - Sfântu Gheorghe - Moacșa. Obiectivul principal al Armatei de Nord
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Onești, s-a deplasat pe valea Oituzului, a depășit „Grupul Oituz” la 31 august 1916, primind misiunea de a ocupa depozitele inamicului din zona Târgu Secuiesc concomitent cu executarea de acțiuni de cercetare ofensivă spre Miercurea Ciuc, cu Regimentul 7 Roșiori. Regimentele 11 Roșiori și 8 Vânători au primit misiunea de a traversa Munții Bodoc pentru a pătrunde în valea Oltului. Divizia a atins la 2 septembrie 1916 aliniamentul Bixad - Sfântu Gheorghe - Moacșa. Obiectivul principal al Armatei de Nord în această etapă
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
atingând la sfârșitul etapei aliniamentul: muntele Cucului(1.558 m) - vârful Olișca Mare (1.374 m) - imediat vest Bixad. În scopul asigurării flancului drept al Armatei de Nord, a fost constituit, la 10 septembrie, "Detașamentul „Colonel Constantin Colori”", format din Regimentul 85 Infanterie și trei baterii de artilerie, cu misiunea de a interzice eventualele încercări de pătrundere a inamicului spre Bilbor și Broșteni. Din cauza evoluțiilor de pe frontul de sud, la 8 septembrie, Marele Cartier General a transmis Armatei de Nord ordinul
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
restul trupelor aliate. Asaltul parașutiștilor asupra Fortului Eben Emael și a celor trei poduri a fost parte a unei operațiuni mai ample a Diviziilor a 7-a și a 22-a aeropurtate. Divizia aeropurtată a 7-a, formată din trei regimente de parașutiști și unul de infanterie aeropurtată, avea sarcina cuceririi mai multor poduri a drumurilor care duceau spre pozițiile defensive olandeze din jurul orașului Rotterdam și spre aeroportul Waalhaven. Divizia a 22-a de debarcare aeriană, compusă din două regimente de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
trei regimente de parașutiști și unul de infanterie aeropurtată, avea sarcina cuceririi mai multor poduri a drumurilor care duceau spre pozițiile defensive olandeze din jurul orașului Rotterdam și spre aeroportul Waalhaven. Divizia a 22-a de debarcare aeriană, compusă din două regimente de infanterie aeropurtată și un batalion de parașutiști, avea sarcina cuceririi mai multor aeroporturi din apropierea orașului Haga (Valkenburg, Ockenburg și Ypenburg). După securizarea celor trei aeroporturi de către batalionul de parașutiști, restul diviziei avea să aterizeze cu planoarele și să pornească
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
7-a aeropurtată și a 22-a de debarcare aeriană și a fost numită „Detașamentul de Asalt Koch”, după numele comandantului grupului, Hauptmann Walter Koch. Forța, care a fost organizată în noiembrie 1939, a fost inițial formată din parașutiști din Regimentul 1 și gerniști din Divizia a 7-a, precum și dintr-un grup mic de piloți Luftwaffe. Deși detașamentul era compus în principal din parașutiști, s-a decis ca primele trupe să fie transportate la obiectiv cu palnoarele. Adolf Hitler, care
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de mai 11. Rezistența puternică a belgienilor și distrugerea mai multor poduri penste Meuse i-a obligat pe geniști să construiască noi poduri, ceea ce a întârziat mult ritmul înaintării. După ce parașutiștii au fost înlocuiți pe câmpul de luptă, geniștii și regimentul de infanterie sosit în zonă au organizat un atac împotriva intrării principale a fortului. În fața atacului conjugat inamic, garnizoana belgiană a capitulat la 12:30. Garnizoana fortului a pierdut 60 de soldați morți și 40 de răniți. Germanii au luat
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
această operațiune. Printre cei decorați a fost și locotenentul Rudolf Witzig, cel care a condus asaltul asupra Fortului Eben-Emael în absența lui Koch. Sturmabteilung Koch a fost dezvolat după terminarea Bătăliei Franței și transformat în Batalionul I al noului format Regiment de Asalt Aeropurtat I. Acest regiment era formta din patru batalioane specializate în atacurile aeropurtate cu planoare. Hauptmann Koch a fost înaintat la gradul de maior și a fost numit la comanda Batalionului I al regimentului. În ceea ce privește podul Canne, aruncat
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fost și locotenentul Rudolf Witzig, cel care a condus asaltul asupra Fortului Eben-Emael în absența lui Koch. Sturmabteilung Koch a fost dezvolat după terminarea Bătăliei Franței și transformat în Batalionul I al noului format Regiment de Asalt Aeropurtat I. Acest regiment era formta din patru batalioane specializate în atacurile aeropurtate cu planoare. Hauptmann Koch a fost înaintat la gradul de maior și a fost numit la comanda Batalionului I al regimentului. În ceea ce privește podul Canne, aruncat în aer de belgieni, geniștii germani
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
I al noului format Regiment de Asalt Aeropurtat I. Acest regiment era formta din patru batalioane specializate în atacurile aeropurtate cu planoare. Hauptmann Koch a fost înaintat la gradul de maior și a fost numit la comanda Batalionului I al regimentului. În ceea ce privește podul Canne, aruncat în aer de belgieni, geniștii germani a construit un nou pod peste canal pe 15 septembrie 1944.
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
marilor unități de cavalerie a Armatei a II-a în 1917, pe timpul celei de-a treia Bătălii de la Oituz, a fost următoarea: "Brigada 1 Cavalerie pe jos" a fost o mare unitate înființată la sfârșitul lunii mai 1917 prin transformarea "Regimentului 1 Cavalerie pe jos" în două noi regimente: "Regimentul 1 Roșiori pe jos" și "Regimentul 3 Călărași pe jos". La trupele de cavalerie, pe lângă divizionul de artilerie călăreață erau alipite detașamente de cicliști și motocicliști. În timpul celei de-a doua
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
-a în 1917, pe timpul celei de-a treia Bătălii de la Oituz, a fost următoarea: "Brigada 1 Cavalerie pe jos" a fost o mare unitate înființată la sfârșitul lunii mai 1917 prin transformarea "Regimentului 1 Cavalerie pe jos" în două noi regimente: "Regimentul 1 Roșiori pe jos" și "Regimentul 3 Călărași pe jos". La trupele de cavalerie, pe lângă divizionul de artilerie călăreață erau alipite detașamente de cicliști și motocicliști. În timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz din vara anului 1917, în
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
în 1917, pe timpul celei de-a treia Bătălii de la Oituz, a fost următoarea: "Brigada 1 Cavalerie pe jos" a fost o mare unitate înființată la sfârșitul lunii mai 1917 prin transformarea "Regimentului 1 Cavalerie pe jos" în două noi regimente: "Regimentul 1 Roșiori pe jos" și "Regimentul 3 Călărași pe jos". La trupele de cavalerie, pe lângă divizionul de artilerie călăreață erau alipite detașamente de cicliști și motocicliști. În timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz din vara anului 1917, în ziua
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
treia Bătălii de la Oituz, a fost următoarea: "Brigada 1 Cavalerie pe jos" a fost o mare unitate înființată la sfârșitul lunii mai 1917 prin transformarea "Regimentului 1 Cavalerie pe jos" în două noi regimente: "Regimentul 1 Roșiori pe jos" și "Regimentul 3 Călărași pe jos". La trupele de cavalerie, pe lângă divizionul de artilerie călăreață erau alipite detașamente de cicliști și motocicliști. În timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz din vara anului 1917, în ziua de 10 august criza tactică a
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
unități "Divizia a 6-a Infanterie", în contraofensiva generală preconizată pentru ziua de 13 august, luptă la care urma să participe și "Divizia 1 Cavalerie" întărită și ea cu 2 batalioane ale "Brigăzii de Grăniceri" și alte 2 batalioane ale "Regimentului 22". "Divizia 1 Călărași" a intrat astfel în acțiune în sectorul central (Dealul Coșna) dintre văile Slănicului și Oituzului alături de resturile "Brigăzii a 14-a" din "Divizia a 7-a Infanterie". Cu mari pierderi - în special din rândul trupelor de
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
a reluat prin surprindere atacul în zona vârfului Coșna - apărat de "Divizia 1 Cavalerie". Datorită superiorității de forțe a reușit ocuparea vârfului, dezorganizarea și slăbirea trupelor românești, dar cavaleriștii au rezistat totuși repliați pe panta estică la vest de Nicorești. "Regimentul 1 Roșiori pe jos" a fost distrus, iar resturile sale au luat drumul prizonieratului. In cursul nopții, 2 batalioane de grăniceri și "Brigada 2 Roșiori" (relocată din sectorul "Diviziei a 6-a Infanterie") trimise ca întăriri s-au instalat pe
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
ca întăriri s-au instalat pe poziții în stânga "Diviziei 1 de Cavalerie" la nord de Grozești. Cheia câmpului de bătălie fiind pentru 20 august dealul Coșna, comandamentul român a constituit "Detașamentul de atac la Diviziei 1 cavalerie", format din trupele "Regimentului 17 Mehedinți" și 2 batalioane ale "Regimentului 1 Grăniceri" (cărora li s-au alăturat pe 21 august un batalion al "Regimentului 1 Vânători" precum și un alt batalion de vânători de munte), sprijinite de 34 guri de foc, puse sub comanda
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
în stânga "Diviziei 1 de Cavalerie" la nord de Grozești. Cheia câmpului de bătălie fiind pentru 20 august dealul Coșna, comandamentul român a constituit "Detașamentul de atac la Diviziei 1 cavalerie", format din trupele "Regimentului 17 Mehedinți" și 2 batalioane ale "Regimentului 1 Grăniceri" (cărora li s-au alăturat pe 21 august un batalion al "Regimentului 1 Vânători" precum și un alt batalion de vânători de munte), sprijinite de 34 guri de foc, puse sub comanda generalului Obogeanu. În cel de-al doilea
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]