15,122 matches
-
dădea seama că noul calm afișat de soția lui Yves nu era decît de fațadă. Preferă să tacă, unul din cele mai bune moduri de a-l destabiliza pe interlocutor, făcîndu-l să se simtă sub presiune. Cei mai tari puteau rezista mult. Celorlalți li se părea foarte repede că tăcerea era insuportabilă și cedau, În general, În mai puțin de un minut. - Și chiar dacă Aude ar fi fost cu Nicolas noaptea trecută pe faleză, nu văd legătura cu moartea lui Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
orice mod s-ar Întîmpla acest lucru... - Tata e În măsură s-o știe, nu și-a revenit niciodată după pierderea minunatului meu frate mai mare, remarcă PM. Tulburarea lui Arthus nu-i scăpă lui Ryan, care nu putu să reziste curiozității. - Ce i s-a Întîmplat? Armelle Începu să vorbească plină de mîndrie, fericită că-i poate atrage atenția lui Ryan asupra ei. - Cumnatul meu a murit ca un erou, căzut la datorie În războiul din Algeria. Din păcate, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
camera ei, Marie se Învîrtea În sus și-n jos. Încercase În zadar să se concentreze asupra primelor pagini ale unui roman, Însă ideea pe care o avea În minte Încă de la Începutul serii devenea o adevărată obsesie. Nu mai rezistă și azvîrli cartea cît colo. Ieși Încetișor, scoase din buzunar șperaclul pe care-l „luase cu Împrumut“ de la recepție și se Îndreptă spe camera lui Lucas. După ce făcu ochii roată prin Încăpere, deschise dulapul și zîmbi compătimitor la vederea șirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pierdut mințile, Stéphane? șuieră ea azvîrlindu-i o privire de gheață tînărului jandarm. Scoate-i-le imediat.! - Nu pot, doamnă Gwen, replică el, mîhnit, făcînd un vag semn cu capul În urma lui. Am ordin... Pentru că nu era În stare să-i reziste, acceptă totuși ca ea să stea de vorbă cu Loïc un minut, cu condiția să rămînă la vedere. Se duse cîțiva metri mai departe și, neștiind de mînia cui - a lui Gwen sau a lui Fersen - să se teamă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la fel cum se jucau copiii - și Încă se mai joacă uneori - de-a statuile. Enervat de manevra asta, Lucas se hotărî să nu-i mai dea nici o atenție, Însă prezența constantă a acelui tip necioplit În urma lui Îl exaspera. Nemairezistînd, se Întoarse brusc, gata să se Încaiere, și rămase uluit. CÎt vedea cu ochii, situl era pustiu. Fidel promisiunii făcute lui Loïc, Gwen o convinsese În cele din urmă pe mama ei să Închidă fabrica de faianță pentru restul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
voce cleioasă. N-o lăsa să aleagă! - N-o pot totuși lua pe sus cu de-a sila. - Ba poți, dacă asta e singura soluție ca să plece! Și Își turnă Încă o porție zdravănă. Christian se Întrebă cît avea să reziste fratele Mariei În ritmul acela, Înainte de a claca și de a povesti totul. Era mai mult decît urgent să ridice pînzele, În toate sensurile termenului. Tocmai Își aprindea o altă țigară de foi cînd o văzu pe Marie intrînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așa? Fersen Își amintea de descrierea făcută de Morineau. Loïc se cufundase grav În depresie după moartea soției lui. Marie Își vîrÎ nasul În pahar și Îngăimă: - Dacă i s-a Întîmplat ceva lui Nicolas, o să cadă iarăși, n-o să reziste. Întinse mîna spre sticlă, dar Lucas, mai iute, o Împiedică s-o apuce. Se prăvăli pe jumătate pe tejgheaua barului. - În ritmul ăsta, nici dumneata n-ai să reziști... Protestă, cerînd stăruitor un ultim pahar. Inflexibil, Lucas Îi ordonă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-a Întîmplat ceva lui Nicolas, o să cadă iarăși, n-o să reziste. Întinse mîna spre sticlă, dar Lucas, mai iute, o Împiedică s-o apuce. Se prăvăli pe jumătate pe tejgheaua barului. - În ritmul ăsta, nici dumneata n-ai să reziști... Protestă, cerînd stăruitor un ultim pahar. Inflexibil, Lucas Îi ordonă să meargă la culcare. Ea scutură din cap și Încercă să apuce sticla. Se pomeniră atunci atît de aproape unul de celălalt că simți cum se strivește de el pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pricepeți cumva la deochi sau ce se Întîmplă? Luca Îl fulgeră cu privirea. - Mișcă-te, ce dracu’! Încearcă să recuperezi tot ce mai poate fi recuperat! - Luați-vă nădejdea, aparatele electronice ajunse În apa de mare s-au dus dracului. Rezistînd cu greu poftei de a-l Îneca și pe el, Lucas se Îndepărtă cu pași mari spre cimitir. Ceremonia Începea În fața cavoului familiei Kermeur. Lucas, stînd de-o parte, se hotărî să dea ocol mormintelor. Privirea lui se opri asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ți-e teamă de un morman de pietre... Dar ea se uita țintă la pietre, Înlemnită. Într-adevăr, fuseseră deplasate. Apăsarea deveni mai violentă. Angoasa, amplificîndu-se insuportabil, Încercă de-a dreptul cu disperare să se agațe de puțina rațiune care rezista În ființa ei. Nimeni din Lands’en nu s-ar fi atins de tumulus, nimeni, afară doar de acela sau aceea care cutezase să facă să picure sînge de pe menhiri... Nu, așa ceva nu era cu putință, nu putea fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai Înregistra decît informațiile utile cursei. Părea, ca Înaintea fiecărei plecări, pe deplin concentrat. În realitate, Îi inducea pe toți În eroare. Închiderea asta În sine ascundea lupta pe care o ducea ca să se Împiedice să se gîndească la Marie, rezista ispitei de a-i da telefon pentru a-i auzi vocea, sau măcar de a-i trimite un mesaj. Trebuia să mai reziste cîteva minute, pînă la plecare. Știa că de Îndată ce va ridica ancora, marea va pune stăpînire pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta În sine ascundea lupta pe care o ducea ca să se Împiedice să se gîndească la Marie, rezista ispitei de a-i da telefon pentru a-i auzi vocea, sau măcar de a-i trimite un mesaj. Trebuia să mai reziste cîteva minute, pînă la plecare. Știa că de Îndată ce va ridica ancora, marea va pune stăpînire pe el și, ca de obicei, va uita de toate. PÎnă la Întoarcerea sa ca Învingător. Trebuia să fie astfel, de data asta mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o liniștească pe cea care o apostrofa. - Fratele tău e cel mai bun skipper din lume, Anne, o să scape! - Cel mai bun skipper din lume tocmai a lansat un may-day! Sora lui Christian o văzu cum pălește și nu rezistă plăcerii sălbatice de a o face să sufere, așa cum suferea și ea. - Din cîte spun cei de la televiziune, faptul că a refuzat să schimbe ruta, ca ceilalți, a fost un act sinucigaș! Avu o strîmbătură de ură. - Avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l aștepți, nu aici, cu mine. O văzu că se Întunecă la față și Îi păru rău. - Tot nici o veste? - Furtuna a părăsit zona, căutările ar trebui să Înceapă mîine, răspunse ea laconic. Bacul era la chei, solid ancorat ca să reziste asalturilor valurilor care măturau debarcaderul. La adăpostul unei copertine a cărei pînză trosnea sub rafale, Lucas, cu mobilul la ureche, o privea pe Marie care discuta cu un funcționar de la Compagnie de l’Iroise, În timp ce el Îl asculta pe legistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scump! Și n-o să mai ai niciodată loc pe această insulă! - Băgați-o pe vrăjitoarea asta În celulă! zbieră atunci Lucas, văzînd chipul livid al Mariei. De Îndată ce ușa biroului se Închise În urma jandarmilor care o duceau pe Yvonne, Lucas nu rezistă ispitei de a o lua pe Marie În brațe. - N-o asculta pe baba asta nebună, e gata să spună orice ca să-ți facă rău. - Asta nu e orice. Se desprinse. - Iartă-mă, dar am nevoie să rămîn singură. Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
strîngîndu-i În brațe. Dar cineva o Împiedica. Un glas Înăbușit, venind de foarte departe, Îi rostea numele și Îi spunea să se Întoarcă. Glasul lui Lucas. Nu avea nici un chef să-l asculte, era atît de ostenită. Dar glasul stăruia. Rezistă, Marie, te implor. Avu atunci un gînd pentru Ryan, pentru ceea ce el Îi spusese exact Înainte ca totul să sară În aer. Își dăduse viața pentru ea. Avea o datorie față de el. Adresă un zîmbet de regret fraților ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nume: Gwen. - Doamnă Le Bihan? exclamă el, stupefiat. Gwen? Dumneata ești?Alo? Telefonul rămase mut. - Gwen! Răspunde-mi! - Ajutor... Marie... Ajutor... - Unde ești? Răspunde-mi, Dumnezeule! - Plaja... din Argoz... Glasul nu mai era decît un suflu abia auzit. - Repede... repede... - Rezistă, Gwen, sosesc! Continuă să vorbești! Continuă! - Repede... repede... Ridică receptorul telefonului de la bord și, În timp ce-l chema pe Morineau, o Îndemnă pe Gwen să mențină fragila legătură vocală. Dar nu mai auzea decît o respirație scurtă și gîfÎită. - Morineau? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Armelle Își Îndreptă nervoasă boneta de catifea neagră ce-i ținea părul strîns - reducătoarea de creier, după cum zicea În mod ireverențios Juliette ca să-l facă să zîmbească pe bunicul ei -, cît despre PM, acesta afișa un aer liniștit care nu rezistă nici măcar o clipă În fața anunțului pe care-l făcu tatăl său. - Voiam să vă aduc la cunoștință decizia mea de a o recunoaște, post-mortem, pe Gwenaëlle Le Bihan drept fiica mea legitimă. Savură preț de o clipă stupefacția scandalizată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Morineau, Înșfăcînd-o pe Marie de gît, aproape că o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă mai sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului. Stéphane dădu drumul unui rîs satisfăcut. - Complet ciuruit, lovit mortal! Renunțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi văzut-o cineva, nu ar fi părut anormal ca ea să plece pe mare Împreună cu Morineau. Cu moartea În suflet, porni motorul și manevră spre ieșirea din port. De cum ieșiră din raza vizuală, Stéphane se destinse și nu rezistă plăcerii de a savura răsturnarea de situație. - M-ai luat drept un idiot, așa e? Nu-ți poți imagina ce m-am distrat! Ah, mutrele voastre după dispariția lui Pérec! Sau cînd ați vizionat benzile video! pufni el. - Pe frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
castel Împreună cu PM, tată. Întoarse o privire mînioasă spre cei doi polițiști care asistau la deshumare. - Asta e pur și simplu profanare. Era cald, cu toate astea Marie se Înfioră contemplînd sicriul așezat pe două suporturi. Stejarul de culoare deschisă rezistase destul de bine trecerii anilor, dar mînerele din alamă se Înnegriseră. La fel placa gravată cu numele de Erwan de Kersaint (9 aprilie 1944-12 februarie 1962). Faxul din Dublin sosise În ajun. Patrick Ryan a decedat la 3 aprilie 1947 În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ziariști, skipperul salvat prin miracol - cum titrau unii - ceru pînă la urmă să fie lăsat În pace. - Ascultați, băieți, de zile Întregi visez la momentul ăsta. O s-o regăsesc În sfîrșit pe femeia pe care o iubesc... pentru ea am rezistat... Așa că lăsăm conferința de presă pe mai tîrziu, de acord? Se dădură la o parte, Înțelegători. Lucas simți că-l apucă greața văzîndu-l cum despica mulțimea În direcția Mariei. CÎnd se uita spre ea, nu-i vedea decît părul Împletit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu violență de lanțul clopoțelului de la intrare. Cu privirea tot fixă, ca Întoarsă spre interior, cu buzele lipsite de culoare, Arthus stătea așezat Într-un fotoliu lîngă fereastră. Aplecat asupra lui, PM Îi spunea cu glas scăzut cuvinte de Îmbărbătare. - Rezistă, tată... Ar fi cumplit să ne părăsești mai Înainte de a-l fi revăzut pe dragul de Erwan. Bătrînul nu răspunse, dar articulațiile degetelor lui, așezate pe brațele fotoliului, se albiră Încă și mai tare, semn că Înțelegea. Fiul lui Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o luăm de la capăt cu demnitate, pentru tine, pentru a te crește așa cum meritai. Loviturile surde În ușa farului Îl Întrerupseră. Ryan, cu un gest neașteptat, Îi Întinse Mariei arma pe care i-o luase. - Ține. Ușa nu va rezista mai mult de un minut. Marie ezită, Întrebîndu-se unde se ascundea de data asta capcana. - Ia-o, insistă el. Dar acordă-mi acest minut. Marie apucă arma și-l luă În cătare cu șovăială, atunci el Îndepărtă brațele, rezemîndu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mică atenție mostrelor pe care le trimitea. Când o Întâlni pe Annabelle, David posedase deja peste cinci sute de femei; totuși, un corp atât de perfect Încă nu Întâlnise. Annabelle fu la rându-i atrasă de el, ca toate celelalte. Rezistă mai multe zile și Îi cedă abia la o săptămână după sosire. Erau vreo treizeci, dansau, petrecerea avea loc În spatele casei, noaptea era Înstelată și blândă. Annabelle purta o fustă albă și un tricou scurt pe care era desenat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]