7,814 matches
-
ale lui John Barth, pe atunci tînăr scriitor și universitar postmodern apăreau În traduceri. Autorul clarifică aici, din punctul de vedere al practicantului și profesorului de literatură, paradigmele modern versus postmodern, cu umor, cu inteligență și cu ceva mai puțină rigoare igienică decît s-a Întîmplat mai tîrziu la noi (unde, pentru ca postmodernismul să prindă, promovarea lui s-a făcut prin apel printre altele la o retorică didactică). E drept, exemplele erau luate aproape numai din noua literatura americană. John Barth
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scrie astăzi, cum se scrie astăzi, cu instrumentele de investigație a unei literaturi ce pornea de la alte premise? Lucrurile nu stau atît de tranșant precum le-am prezentat. Volumul profesorului de literatură franceză la Sorbona și la Columbia University, În rigoarea lui structurală dublată de didacticism dar și de ironie, disponibilitate la dialog, s-ar părea că nu pune probleme dar nici nu spune mare lucru. Tocmai aici i se revelă originalitatea: tonul discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Cartea, construită ca o analepsă (din perspectiva anului 2009) fisurată de scurte prolepse care Întăresc rolul naratorului omniscient, reușește să creeze prin Bruno, fratele vitreg al lui Michel (amândoi având vârsta autorului, 40, respectiv 42 de ani), cu exagerările de rigoare, prototipul occidentalului contemporan. Este vorba despre acel individ-(auto)consumator, banal, modelat permanent de modelul cultural În vigoare, care “face” istoria fără să știe, Într-o perioadă În care istoria se confundă cu acumularea exponențială de obiecte produse pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Despre epoca indiferenței albe, a umorului vlăguit, politicos, cool, a trăirii periculoase În jocurile de pe computer, a sexului light și a țigărilor light. Memoriile unui tînăr țicnit, o carte pe care o termini În două ore cu tot cu pauzele publicitare de rigoare, este o narațiune scrisă intenționat indiferent, aparent repede, al cărei protagonist face pe mimul În piața publică și În disprețul amatorului de frumos. Marc Marronnier e un cronicar monden care se-mbată criță, dar nu se droghează prea tare, care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iese pe gură.” Nu tradiționalismul realist și psihologizant este În sine un defect al romanului Annei Gavalda. Autoarea, cum remarcă și Livius Ciocârlie, evită pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story sau, dacă vreți, vulgarizînd un pic, De 3 ori femeie. Nu. Romanul se citește pe nerăsuflate - dacă cititorul cedează și deschide cartea. Pur și simplu, dimensiunea funcțională a acestui text nu lasă loc nici unei interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
datelor ei, majoritatea oamenilor. Canonul temperaturii n-a căzut Încă, și existența unor asemenea valori deocamdată imuabile În lumea noastră sublunară Îmi dă Încredere. Încrederea să transfer, din lumea empirică În cea empireică a literaturii, cu rezervele și ghilimelele de rigoare, o mărime investită hermeneutic. Texte bocnă, texte reci, texte călîi, calde, fierbinți și incandescente - În funcție, desigur, de „contactul de lectură” al subiecților cu obiectele astfel valorificate caloric. Texte care mă Îngheață - suport ce suport, bine Îmbrăcat, după care o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Femeia perfectă, un hamburger, În Le Feu d’artifice. Apoi, protagonistul - un dezrădăcinat - părăsit apoi de Margot, nevasta de care-și amintește cu duioșii retezate spartan, doldora de cultură generală de concursuri televizate, născut la Buenos Aires: “subiect Încercat. SÎnge rece, rigoare, pregătire superioară, incapabil de cea mai mică emoție”. El nu numai că nu sucombă În fața realității, dar ea, realitatea, În exercițiul insignifianței ei, reprodus abuziv, Își Întărește combatantul și-l protejează. Ciprian Mihali a scris o teză de doctorat despre
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a rămâne loiali stăpânilor lor. Piesa debutează, așadar, printr-o răsturnare a alianțelor, ca urmare a descoperirilor făcute în timpul supravegherii, căci însăși natura acestor bruște revelații îi face pe soldații speriați și îngrijorați să-și modifice atitudinea și să nesocotească rigorile misiunii lor. Puterea în slujba căreia supravegheau va fi, în consecință și începând din acest moment, dezinformată. Informațiile nu îi vor mai fi aduse la cunoștință și, neputând să profite de ele, Claudius nu va ști cum să interpreteze tulburarea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
bine stabilit, și Michel Foucault a spus-o limpede, că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, societatea burgheză are ca principale preocupări banii și... sexul. În ciuda unei pudori (ipocrite) și a unei sobrietăți (afișate) a moravurilor, în ciuda rigorilor impuse de normele sociale, zbenguielile erotice zgâlțâie instituția căsătoriei, erijată în temelie oficială a ansamblului social, și aduc dovada fragilității ei. Dorința fizică se strecoară acolo unde se credea că ordinea economică eradicase totul și-și impusese domnia absolută. Neprevăzutul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
noastră de membri ai Consiliului, încurajăm noi tot ce va contribui să producă la studenți, fie în facultate sau chiar la masa consiliului nostru, aceste perspective mai vaste, care vor da din nou sistemului nostru sincronia sau armonia potrivite între rigoare și imaginație?"74. Se vede aici că ecosistemismul s-a întors fără înconjur la morala profetică. Dar efectele de la Palo Alto nu sînt numai morale. Putem menționa fără să le dezvoltăm aici, din pricina spațiului (vezi la acest punct Critique de la
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sufletul sau conștiința. Aceste entități ar trebui eliminate, căci ele împiedică tratarea serioasă a problemei. Dacă a cunoaște ceea ce se cunoaște este o "operație" care pune în joc factori biologici și capacități, a cunoaște procedeul prin care cunoaștem cere aceeași rigoare ca a cunoaște legile naturii. Ordinatorul, ca și creierul, funcționează prin paralelisme, prin raporturi multiple, pînă la învăluire. El își împrumută arhitectura funcțională de la neurofiziologie, căreia i se adaugă noțiunea de stări mentale. Ca și mind-ul, calculatorul are stări reprezentaționale
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
exemplar de decență și domolire a poetaștrilor ditirambiști, ce nu fac obiectul acestei teze, cu toată densitatea lor în epocă. Secțiunea dedicată poeziei militante este cuprinzătoare, pe măsura dimensiunii ei în contextul poetic, dar spiritul critic nu pare intimidat de rigorile și cenzura politică: Nu se poate spune că, la un moment dat, nu s-a ajuns la manierism, la versificări goale de emoție. Astfel, Nichita Stănescu, figura cea mai proeminentă a epocii, scoate un volum intitulat " Un pământ numit România
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
umbra tristă a războiului, precum și o biografie repede devenită exemplară, pentru că o generație întreagă s-a recunoscut în ea". (D. Micu) "Lupta cu inerția" face saltul spre lirica de idei, descoperind esența poeziei. Labiș propune o artă poetică supusă unor rigori estetice anume, pentru că poezia se naște într-o lume a ghețurilor pure, propice creației, univers descoperit de Eminescu și mai târziu de Camil Petrescu, poetul care caută obsesiv și fascinat idea: "Deși-i din implicații cu rămurișuri pure/ ori din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întrucât începem dintr-o dată să nu mai sesizăm o anumită persoană ca aparținând unei categorii, tratând-o ca pe o entitate unică, diferită de orice altceva. Poate că frumusețea poveștilor de dragoste trăite derivă și din această ciudată eliberare de rigoarea logicii. Iată de ce în dragoste, riguros vorbind, nu mai putem avea pretenția că gândim! A iubi pe cineva înseamnă a face din acea persoană una din categoriile umanului, orice tentativă de a descrie omenirea având forma: persoana iubită, bărbați, femei
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
biologicul le joacă feste în raport cu socialul (având de multe ori același teren genetic ce i-a ajutat pe strămoșii noștri să supraviețuiască; urmașii vitejilor lui Ștefan cel Mare ar putea fi niște tipi violenți, ce nu se pot adapta la rigorile morale actuale), ceea ce repune sub semnul întrebării justețea pedepselor în spatele cărora se desfășoară formele bunăstării noastre. * Morala nu este o știință, ci un imperativ. În schimb, ea dă naștere unor profesii ce nu se pot abține de la pretenția de științificitate
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu teama că se va afla înainte de a avea curajul mărturisirii! Proiectele prea ample nu-ți permit să te bucuri de reușitele mărunte. Semn că fericirea presupune o combinație reușită dintre limitarea proiectelor proprii și o mare îngăduință în autoevaluare. * Rigoarea cu care judeci pe alții trebuie să aibă drept corolar o severă analiză a propriilor acțiuni. Altminteri desfășori doar un mecanism de apărare a sine-lui prin împovărarea altora (ce pare să ne caracterizeze ca nație). * Scrisul ca lașitate: prin scris
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
progresului, indicând dependența acestuia de factori aleatori. * Apariția nazismului în Germania reprezintă o serioasă punere la îndoială a eficienței sociale a culturii și civilizației, conturând credința că minți cultivate riscă uneori să fie prinse în capcanele ideologiilor totalitare. * În sânul rigorii nemțești a luat naștere Holocaustul; semn că raționalitatea nu este în mod necesar echivalentă cu moralitatea. Pentru registrul etic s-ar putea să avem nevoie de o altă dimensiune a conștiinței noastre. * Timpul creează continuitatea! Poate că dorința noastră de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
perspectiva contemplației, mai aproape de prezentările TV. * Există o crimă, comisă îndeobște de politicieni, ce nu este pedepsită: cea împotriva cuvintelor sau a limbii. Persistă senzația că în domeniul cuvintelor se poate face orice, se poate promite orice, fără nicio pedeapsă. Rigoarea, dacă se dorește a se impune un stat de drept, ar trebui să se așeze mai ales în acest domeniu. * Putem spune despre unele idei că sunt în aer: ele se regăsesc în atmosfera unei epoci, țin de o anumită
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
constituționale, fiind În mod predominant dobândite de persoană prin educație, imitație etc., În decursul formării personalității sale. O dată stabilit acest fapt, suntem Înclinați să admitem că, de fapt, din punctul de vedere al moralei, pentru a rămâne În limitele unei rigori științifice, trebuie să se vorbească mai mult de modele de personalitate decât de tipuri de personalitate, dar această precizare de termeni nu afectează cadrul epistemologic al problemei. Din cele prezentate mai sus, rezultă că tipurile morale de personalitate au caracteristici
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
destul de frecventă dintre cetățeanul cetății și nomad dă naștere la stări de tensiune sau conflicte. Crizele psihomorale ale cetății Viața În cetate este adesea străbătută de situații critice, de crize. Viața omului În cetate presupune o anumită ordine, legi și rigori, obligații care, fiind resimțite uneori ca niște constrângeri, declanșează reacții dintre cele mai diferite din partea cetățenilor. „Ordinatio est rationis”, spune Sfântul Thoma din Aquino. Ordinea este spiritul care trebuie să domine În interiorul cetății, dar și În sufletul oamenilor. O ordine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În copilărie și adolescență. Adeziunea și imitarea unor modele negative sunt mai ușor asimilate și interiorizate de către copil sau adolescent. Imitarea nu cere efort. Ea este rapidă și oferă sentimentul unei eliberări și depășiri a vârstei. Este o ieșire din rigorile educației, care este resimțită ca un ansamblu de factori frustranți și represivi. Imitația este legată de libera alegere. Ea nu implică obstacole și poate fi făcută cu ușurință; În plus, favorizează o reușită imediată. Imitația presupune nici un fel de răspundere
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Ele ni se Înfățișează sub două aspecte: sublimul platonic și ordinea rațională aristotelică. Viziunea platonică descoperă omul interior, depozitar și sursă a ideilor și valorilor morale. Viziunea aristotelică pune problema omului exterior, care instituie ordinea lumii prin forța, claritatea și rigoarea rațiunii. Ambele idei despre om sunt complementare. Ele subliniază valoarea umanului, pe care-l plasează În centrul lumii ca pe un „punct de referință” În care se concentrează parcă Întreaga perfecțiune cosmică. Cel care vede și Înțelege această sinteză este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
îmbăiezi zilnic. Căci acest apocaliptic păduche are o putere de înmulțire malițioasă. - Am vizitat o doamnă bătrînă, foarte distinsă, de igienă impecabilă, cu vederea din nefericire slabă, pe de o parte, și cu prejudecata, pe de alta, că o desăvîrșită rigoare gospodărească o pune la adăpost de orice murdărie infamă. Ceea ce nu-i greșit în vremuri normale. Pe cînd ședeam de vorbă cu distinsa doamnă, am zărit pe tricoul ei de flanelă un mic punct de sidef, un fel de fragment
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tot momentul și pe toate cărările rătăcesc princese amorezate?” (Ion Gorun)6); „Princesa ndepărtată” (piesă de Edmond Rostand, tradusă de M. Codreanu) 7). Exista și o modă numită astfel: „Și tu-n acest Eden/ îți porți cu ndemînare/ Ținuta de rigoare/ De «princesse lointaine»”8). Rochiile „princesse” erau de muselină albă și se distingeau prin forma lor (strîmte în talie, involte în partea de jos). O ultimă observație: cuvîntul „prințesă” lipsește din Dicționarul lui Șăineanu! Enigme în „Amurg” (Pe seară, la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și Marieta, îndrăgostiții din „Cîntec tîrziu”, împrumutaseră acest „fel artistic de a trăi, din unele romane”. Care puteau fi acelea? Unul e, cu certitudine, în răspăr de J. -K. Huysmans, unde „obrajii tencuiți cu fard și buzele pictate” sînt de rigoare. în literatura romînă nu existau modele de acest fel. Deprinderea de a folosi sulimanul e atestată atît de Neculce, într-o cunoscută pagină din Letopiseț, despre țiitoarea unui domnitor din secolul al XVII lea, „o fată de rachieriță”, cît și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]