9,175 matches
-
stat aici, Betty a avut vreo slujbă? Bătrânul țipă: — Betty ar fi trebuit să lucreze pentru mine! Zicea că-și caută o slujbă în industria filmului, dar era o minciună sfruntată! Nu voia nimic altceva decât să bată bulevardele în rochiile alea negre ale ei și să vâneze bărbați! Mi-a distrus cada din cauza colorantului cu care-și vopsea țoalele în negru, apoi s-a cărăbănit înainte să-mi recuperez pagubele din câștigul ei! Bătea străzile ca o văduvă neagră! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și a tresărit ușor. Mi l-a înapoiat și m-a întrebat: — O să dureze mult? M-am uitat în fugă peste primele pagini iar Elizabeth Short ocupa șase pagini întregi, majoritatea articolelor o înfățișau în chip de femeie fatală, în rochie neagră, mulată pe trup. — Da, i-am răspuns. CAPITOLUL NOUĂ Secția University era asediată de reporteri. Parcarea era plină, iar la bordură erau aliniate dubițe de la radio, așa că am parcat paralel cu una din ele, am pus sub ștergător un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
palma brațele fotoliului. — Pentru asta trebuie să-i mulțumim lui Bevo Means. S-a dus la Long Beach și a vorbit cu recepționerul de la hotelul unde a stat fata vara trecută. Tipul i-a spus că Betty Short purta întotdeauna rochii negre, mulate pe corp. Bevo și-a amintit de filmul acela cu Alan Ladd, Dalia albastră, și așa i-a venit ideea. Fac pariu că o să ne alegem cu cel puțin zece mărturisiri pe zi din cauza imaginii ăsteia. Cum zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
război - locotenentul Joe, maiorul Matt și așa mai departe. Știam că nu sunt decât fantezii. Câteodată îmi povestea că vrea să devină vedetă de cinema, de parcă tot ce trebuia să facă pentru asta era să se plimbe aiurea, îmbrăcată în rochia ei neagră, fiindcă mai devreme sau mai târziu avea să fie descoperită de cineva. Aiurelile astea mă enervau, pentru că eu urmez niște cursuri de actorie la Pasadena Playhouse și știu că nu-i deloc ușor. M-am uitat peste însemnările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sergentul Shiner, iar până în momentul acela se paria la greu pe „Iubit(ți)“. Se înscriseseră vreo doisprezece polițiști și toți puseseră la bătaie câte zece verzișori ca să câștige douăzeci și cinci. Biroul detectivilor era și mai vesel. Cineva agățase de ușă o rochie neagră ieftină, tăiată în două. Harry Sears, pe jumătate abțiguit, valsa cu femeia de serviciu, o negresă, prezentând-o drept adevărata Dalie Neagră, cea mai bună pasăre cântătoare colorată de la Billie Holliday încoace. Trăgeau câte o dușcă din sticluța lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
departe și am zărit la lumina farurilor plăcuța de înmatriculare din spate: CAL RQ 765. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am văzut-o pe femeie încuind portiera din dreptul șoferului. Chiar și de la distanță silueta ei elegantă, cu rochia mulată pe corp, ieșea clar în evidență. Am ieșit din Hancock Park pe 3rd Street. La Western am văzut un telefon public, am coborât și am sunat la Circulație. Am cerut numele proprietarului și am întrebat dacă Packardul coupé CAL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ținut volanul cu o mână și am scos fotografiile lui Betty Short, încercând să suprapun chipul lui Sprague peste ele. Am obținut doar o asemănare banală, deloc ieșită din comun. Apoi mi-am imaginat cum ar fi să-i smulg rochia aia mulată de pe ea și mi-am dat seama că nu mi-ar mai fi păsat prea mult de asemănări și deosebiri. CAPITOLUL ZECE A doua zi de dimineață, când mă îndreptam spre secția University, am dat drumul la radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai bun pare alt om, mi-a fost mai ușor să ocolesc adevărul. — Mi-ai citit raportul? — Mda, la University. Ai făcut o treabă bună cu mandatul ăla pentru minoră. Altceva? Am mințit fără să clipesc, cu silueta fetei în rochie mulată dansându-mi înaintea ochilor minții. Nu. Dar tu? Uitându-se pe geamul-oglindă, Lee spuse: — Nu, dar am promis că-l înhățăm pe ticălos și asta rămâne valabil. Issuse, uită-te la Harry! Asta am și făcut. Bâlbâitul blând, manierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
proprie traficanților. Miezul nopții veni și apoi trecu. Traficul se intensifică. Majoritatea trecătorilor erau lesbiene care se îndreptau spre motelurile cu ora de vizavi. Apoi ea ieși singură pe ușa barului La Verne’s Hideaway, - o făptură impresionantă, într-o rochie verde de mătase. M-am strecurat afară din mașina pe ușa din dreptul pasagerului chiar când ea a coborât de pe trotuar. Mi-a aruncat o privire cu coada ochiului. — Vă plimbați prin mahala, domnișoară Sprague? Madeleine Sprague se opri. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar a doua a pătruns în tunica lui, îndepărtându-i toracele de restul scheletului. Picioarele îi erau sfărâmate în bucăți. Am săpat în continuare în nisipul ce scânteia de la grăuntele de mică. Apoi am dat de larve, măruntaie și o rochie cu crinolină pătată cu sânge și nisip și oase vechi și nimic altceva, după care am descoperit un ten rozaliu, ars de soare, și niște sprâncene blonde, pline de cicatrice cusute, care mi-au părut familiare. Apoi Lee îmi zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai 1947. A fost o treabă făcută pe fugă. Preotul protestant al Departamentului de Poliție din Los Angeles ne-a dat binecuvântarea, iar slujba s-a ținut în curtea din spate a casei lui Lee Blanchard. Kay a purtat o rochie roz, ca să ironizeze faptul că nu mai este virgină. Eu m-am îmbrăcat în uniforma albastră. Russ Millard mi-a fost cavaler de onoare, iar Harry Sears a fost prezent în calitate de invitat. La început s-a bâlbâit și, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
au atins claxonul. Fantoma își duse mâna streașină la ochi și își miji privirea înspre farurile mele, apoi ridică din umeri. Am remarcat o strâmbătură familiară și mi-am revenit. Era Madeleine Sprague deghizată în Dalia. Pusese pe ea o rochie neagră, mulată pe corp și se machiase și se coafase la fel ca Betty Short în cea mai reușită fotografie a sa. Am urmărit-o cum intră grațios în bar, am remarcat un punct galben în buclele ei negre, pieptănate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cea mai mare parte din ultima mea chenzină. În drum spre Hancock Park, îmi tot spuneam: doar de data asta, doar ca să intru din nou înăuntru. În timp ce băteam la ușă, chiar mă convinsesem. Apoi Madeleine apăru în prag, îmbrăcată în rochia neagră de mătase și cu părul pieptănat în sus, prins cu agrafa galbenă. Am întins mâna spre ea. S-a tras înapoi, și-a desfăcut părul și l-a lăsat să-i cadă pe umeri. Nu, nu încă. Doar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înscenări m-a mișcat, deși minuțiozitatea șiretlicului îmi provoca silă. În acea primă zi Madeleine și-a schimbat înfățișarea de îndată ce a închis ușa. O clătire rapidă i-a readus culoarea părului la castaniul ei închis și la tunsoarea paj, iar rochia neagră, mulată, s-a făcut nevăzută. Am încercat aproape tot, în afară de amenințarea că o să plec și de implorări. Madeleine mă tot reducea la tăcere cu „Poate altă dată“. Compromisul nostru tacit erau discuțiile despre Betty. Îi puneam întrebări, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
niște ștoarfe drogate, în chimonouri decoltate. Le-am numărat. Erau cinci, fumau ca șerpoaicele și își ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele cât mai mult. Nu era nici una potrivită. Apoi pe estradă păși o brunetă slăbănoagă, într-o rochie cu volănașe. Clipi din cauza luminii orbitoare, își frecă nasul micuț și obraznic și începu să deseneze opturi cu piciorul pe podea. I-am făcut semn barmanului. Se apropie de mine cu o sticlă, dar mi-am acoperit paharul cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-o. — Poftim. Dezbracă-te și pune-ți chestia asta. Lorraine îmi oferi un număr de striptease stupid. Își trânti cu zgomot pantofii, apoi își agăță și mai rău ciorapii în timp ce și-i scoase. Am dat să-i desfac fermoarul de la rochie, dar a prins mișcarea, s-a tras la o parte și l-a desfăcut singură. Întoarsă cu spatele la mine, și-a scos sutienul, și-a dat jos chiloții, apoi s-a chinuit să-și pună peruca. S-a întors spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Balto, câinele împăiat, era la locul lui, lângă șemineu, și păzea o grămada de cufere aliniate pe podea. Le-am verificat: erau pline ochi cu haine, argintărie și veselă scumpă. Dintr-o cutie de carton din marginea șirului se revărsau rochii de seară ieftine. Ciudat contrast! Un bloc de desen cu prima pagina plină de chipuri de femei era înghesuit într-un colț. Mi-am adus aminte că Martha e artist publicitar, apoi am auzit niște glasuri la etaj. Am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se împotmoli într-o cameră luxoasă, plină cu tot felul de tablouri de strămoși. M-am uitat prin lăzile de pe podea - portița de scăpare a familiei Sprague în cazul în care Consiliul Orășenesc ar fi devenit impertinent - și am văzut rochiile de seară ieftine și blocul de desen plin cu chipuri de femei. Fără îndoială, Martha își desena alter ego-uri pentru reclamele la pastă de dinți, cosmeticale și fulgi de porumb. Nu era exclus să lanseze o campanie publicitară pentru salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a bătut și un bogătaș, un antreprenor de succes, m-a salvat. Acum este tăticuțul meu vitreg. Mă lasă să ies cu cine vreau eu atâta timp cât mă întorc acasă la el. Mi-a cumpărat mașina aia albă, frumoasă, și toate rochiile mele negre și frumoase și îmi masează spatele, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat. — Așa tătic mai zic și eu! Tatăl meu mi-a luat doar o bicicletă și mi-a dat cândva vreo doi dolari ca să-mi cumpăr o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intre în uniformă și o acoperea pe ucigașă. Înaintea ochilor mi-a reapărut Lee într-o groapă de nisip, cu viermii colcăindu-i în orbite. Pe jumătate îmbrăcat, militarul o zbughi afară pe ușă. Madeleine, care-și trăgea pe ea rochia neagră și strâmtă, era acum o țintă ușoară. Am prins-o în cătare, dar o ultimă licărire a goliciunii ei mă făcu să trag în aer. Am trântit un șut în fereastră. Madeleine mă privi cum mă cațăr peste pervaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
imaginile Îi defilau prin față. Peter zăcea mort pe undeva și Logan avea sentimentul neplăcut că tot nu-l prinseseră pe cel răspunzător pentru asta. Indiferent de ce credea inspectorul Insch. Apoi urmară reclamele. Un garaj din Bielside, un magazin de rochii din Rosemount și o chestie guvernamentală privind siguranța pe drumuri. Logan privea În liniște cum mașina scrâșnea oprindu-se, dar nu Înainte de a lovi un băiat care traversa strada. Puștiul era mic, radiatorul și bara de protecție Îl izbeau Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de durere din ce În ce mai accentuată. — Nenorocitul. Greșiseră toată chestia. Abia pe la opt se strânseseră cu toții la morgă. Inspectorul Insch, Logan și Doctorul Isobel MacAlister, care părea și mai nefericită decât inspectorul să fie târâtă Înapoi la muncă, gătită fiind Într-o rochie lungă și neagră, decupată adânc În față. Nu că i s-ar fi permis lui Logan să privească gratuit pielea ei. Isobel Își trăsese un hanorac portocaliu luminos peste rochia de seară, cu mâinile adânc vârâte În buzunare, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să fie târâtă Înapoi la muncă, gătită fiind Într-o rochie lungă și neagră, decupată adânc În față. Nu că i s-ar fi permis lui Logan să privească gratuit pielea ei. Isobel Își trăsese un hanorac portocaliu luminos peste rochia de seară, cu mâinile adânc vârâte În buzunare, Încercând să-și țină de cald În morga cea rece și antiseptică. Fusese la teatru. — Sper să fie important, Îi spuse, aruncându-i lui Logan o privire care exprima clar că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
este cu totul emblematică În acest text), aflat chiar În spatele cavalerului: În fața lui (a cavalerului de pe fundul scrumierii de Limoges, care, este inutil să mai amintesc, poartă o splendidă perucă pudrată de epocă) se găsește desigur o tânără damicelă cu rochia de tul Înfoiată precum conopida primăvara, strângând un mijlocel extrem de sottile, ce se bombează grațios sub sânii sănătoși, apăsând asupra corsetului gata să-l spargă (se vede aceasta după șnurul ce-i Închide partea din față, Întins la maximum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că nu e Mircea să mă vadă!“ Nici nu se putea mai bine: e singurul dans pe care Îl reușesc perfect. Pot să-mi imaginez că ea ar fi Margareta. Ne avântăm ambetați de muzică. Deși scundă, e apetisantă În rochia de catifea neagră decoltată copios, are dezgoliți umerii rotunzi și tot spatele; În față, corsetul strâns Îi umflă sânii, ridicându-i perpendicular pe piept: două mere mici, albe, gata să plesnească, răsfăț de rod necules; doar bumbii, boabă de strugure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]