8,560 matches
-
creeze un consens în stat și biserică. l Istoria națională precum și cea a bisericii trebuie mai degrabă examinate din punct de vedere critic și trebuie însușite în mod autocritic: și acest lucru nu doar în ceea ce privește dialectica istorică a continuității și rupturii, ci și în ceea ce privește diferența etică dintre umanitate și inumanitate, dintre bun și rău. l Cel care are deci, în baza unor experiențe istorice negative, o relație critică față de propria sa istorie și cel care are o asemenea percepție morală aprofundată
Hans Küng - Iudaismul by Edmond Nawrotzky-Törok () [Corola-journal/Journalistic/11393_a_12718]
-
mai târziu, în momentul în care, cred eu, Enescu era deja format. Și aici este iar o diferență între Enescu și anumiți contemporani ai lui - Picasso de exemplu. Sigur, eu aparțin unei alte generații, unei generații dramatice, unei generații a rupturilor, care a văzut lumea ruptă-n două, o Europă ruptă-n două, o generație care a trăit ca pe o mare dramă acest lucru și aici venim și la piesele mele pe care le-ați citat, la Trilogia Cetății închise
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
-n două, o Europă ruptă-n două, o generație care a trăit ca pe o mare dramă acest lucru și aici venim și la piesele mele pe care le-ați citat, la Trilogia Cetății închise și la altele, unde această ruptură, practic irecuperabilă, acționează foarte puternic la temeiul structurilor acestei muzici... Am vorbit prea mult despre mine. Ce-aș mai putea spune despre Enescu? Faptul că rămâne, pentru generația mea, un liman de seninătate, de omogenitate, de armonizare lăuntrică, în ciuda tuturor
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
aceea a traducerilor), la principiile cvasi-matematice ale modernismului, la care autori foarte diferiți (Bacovia, Valéry, Ion Barbu, Nichita Stănescu - neomodernist) subscriu ca la un imperativ al timpului, ajungînd, în cele din urmă, la gustul pentru paradox și pentru identitate în ruptură, pentru un anume fel de "simplitate", în filosofie (Noica, Șora, Liiceanu), în teatru și în experiența de viață devenită text (Sorin Alexandrescu). Cît timp frumusețea este în ochiul privitorului (și adevărul asemenea...), rămîne să ne întrebăm cîtă matematică "înghite", de
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
conștiința vulnerabilității te face sociabil și răbdător cu semenii. Din cîți oameni am întîlnit, nu am putut comunica decît cu cei care își intuiseră fără greș precaritatea iremediabilă a propriei vieți. Altfel spus, numai cei care au trecut printr-o ruptură de nivel în cursul vieții au darul de a comunica cu semenii, iar darul acesta, departe de a fi o trăsătură aparte și inexplicabilă, este pur și simplu însușirea spontană de a întrezări suferința ce se ascunde în celălalt. Acuitatea
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
vulnerabilității noastre și, implicit, a sociabilității noastre. Din rîndul celor care au presentimentul sau amintirea acestei scufundări se aleg privilegiații înzestrați cu putința comunicării. Tocmai pentru că se știu mereu supuși pericolului, tocmai de aceea ei au puterea ca, supraviețuind unei rupturi de nivel, să se regăseacă teferi și să poată întîlni, pe un alt nivel, o persoană aflată în aceeași stare ca ei. De aici reiese o regulă aspră: nu există întîlniri autentice decît în urma unei rupturi de nivel. Fără un
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
puterea ca, supraviețuind unei rupturi de nivel, să se regăseacă teferi și să poată întîlni, pe un alt nivel, o persoană aflată în aceeași stare ca ei. De aici reiese o regulă aspră: nu există întîlniri autentice decît în urma unei rupturi de nivel. Fără un asemenea salt de pe o treaptă de acuitate psihică pe o alta, receptivitatea ființei umane va rămîne veșnic opacă și etanșă. Este drama celor care își trăiesc toată viața pe același nivel de existență. În rest, singurele
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
alta, receptivitatea ființei umane va rămîne veșnic opacă și etanșă. Este drama celor care își trăiesc toată viața pe același nivel de existență. În rest, singurele ființe a căror prezență te poate tulbura sînt cele care au trecut printr-o ruptură de nivel asemănătoare celei prin care ai trecut și tu. Cu ele te poți întîlni și poți comunica. Cu alte cuvinte, alături de ele poți pătimi, poți ,compătimi", ceea ce e totuna cu a spune că sîntem pe niveluri compatibile de existență
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
A fi compatibil cu altul înseamnă a-i putea compătimi starea, iar incompatibilitatea oamenilor nu e cîtuși de puțin o chestiune de diferență temperamentală sau de statut social, ci este o problemă ce ține exclusiv de modul în care, suportînd rupturile de nivel, un om se poate deschide, dinlăuntrul vulnerabilității sale, către vulnerabilitatea ascunsă în ființa celuilalt. Cînd trec pe lîngă un cerșetor trăiesc succesiv aceleași trăiri contradictorii prin care pesemne că am trecut cu toții: mai întîi milă sau scîrbă, după
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
care, fiind încredințat că nimic nu poate să-i pună în primejdie traseul rutinei zilnice, este închis în repertoriul gesturilor cotidiene. E sigur de tot și toate, de unde morga opacă de automat luptînd cu propria plictiseală. Iar dacă acum intervine ruptura de nivel, de pildă prin iscarea unei tragedii, a unei boli sau a unui accident, acel om va claca psihic cu totul, alunecînd definitiv sub linia de plutire umană. În acest caz nu numai nivelul lui de existență va fi
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
tale afective. Iar urcarea în ierarhia socială înseamnă cel mai adesea scădere în acuitatea atenției afective. Morala? Trebuie să-ți dorești rupturi de nivel - a se înțelege crize de conștiință - ca să poți fi apt de întîlniri autentice. Iar comunicarea ulterioară rupturii de nivel este o distorsiune afectivă prin care ajungi să transformi realitatea. În jur nu s-a schimbat nimic, dar pentru tine s-a schimbat totul, căci ochii tăi sufletești sînt alții, cum și nivelul de existență e acum altul
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
mai autonom) ar fi greu de imaginat fără o genealogie eminesciană". Cred că dl Nemoianu exagerează, asemenea regretatului Ion Negoițescu, tot pe atunci, cînd îl consideră pe Eminescu gînditorul politic un protolegionar. Dar are dreptate perfectă în opinia că "posibilitatea rupturii de Occident... era proclamată tot mai sus și tare de scoborîtorii autohtoniști și tracizanți ai mitologiei eminesciene. Antiistorismul, pasivitatea și retragerea somnolentă își găseau printre ei aprigi defensori. La etajele inferioare, de Eminescu se putea reatașa un sentimentalism stagnant și
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
a mizat pro NATO în contul României, gest care a făcut ca România să intre în cărțile Uniunii Europene, mass media l-au condamnat, în cea mai mare parte, deoarece a renunțat la prietenia cu Iugoslavia. *Marii câștigători de pe urma acestei rupturi au fost PRM și PDSR, deoarece aceste partide, prin liderii lor, l-au atacat pe președintele Constantinescu pentru opțiunea sa. * Iată că au trecut alegerile și România culege ce a ales. Agențiile de presă străine, marile ziare occidentale scriu că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
de stat importanți sau că România și-a câștigat un loc în competiția pentru Uniunea Europeană au fost tratate ca și cum aceste chestiuni esențiale ar fi fost niște fleacuri. *Iată că siliți poate de reacțiile presei internaționale, editorialiștii încep să înțeleagă că ruptura pe care a provocat-o votul pentru alegerile generale înseamnă o direcție greșită venită din partea alegătorilor care au ales extremismul personificat de Corneliu Vadim Tudor. Dar nu există, deocamdată ziarist care să-și pună cenușă în cap pentru că a lucrat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
cu destinul). Din acest punct de vedere, încercînd să nu ne mai referim la regiuni, la tiers état, încercînd să intrăm fenomenologic în eidos-ul european, în forma ideatică europeană, ar trebui să arătăm faptul că în acel moment, printr-o ruptură puternică de nivele, codul european de care vorbeam se sfarmă violent. "Les aristo' on le pendra. Ah, ça ira!, ça ira!/ Les aristo' à la lanterne/ Ah, ça ira, ça ira/ Les aristo' on les pendra!" Foarte semnificativ: aristocratul, care
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
treacăt, pentru că e foarte complex și subtil, e că avem o imagine mitică asupra Europei - o Europă atotputernică, atotștiutoare, sau cel puțin capabilă, doritoare - imaginea secolelor trecute - care n-a fost repusă în cauză, din pricina celor 50 de ani de ruptură. Europa nu e chiar așa de atotputernică, de atotștiutoare, de unită. Elle bégaye! Bîlbîie! Produce cacofonii, zgomote nedeslușite. E în interdicții și inhibiții pe care și le pune ea însăși cînd e vorba de acțiune. De exemplu, intervențiile militare au
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
de săptămînă, din martie 1962 pînă în iunie 1993. Păreri amestecate. E ca și cum aș privi într-un album cu fotografii vechi, de la diferite vîrste. Amuzante, derutante, stupefiante și, cîteodată, mai ales cele dintîi, ușor penibile. Există și un punct de ruptură în șirul de texte (în jur de o mie două sute cincizeci!), cînd clișeele (de gîndire, de expresie) se estompează sau chiar dispar și cînd încep să vorbesc în limba mea critică. Nici a epocii de apus proletcultist, tribut, s-ar
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
simplul fapt că vorbesc de la sine - "într-o policlinica de ăginecologie infantilă termometrul înregistra... -9o C ..." Și de aici o avalanșă de statistici și de triste recorduri: cea mai mare mortalitate infantilă din Europa, cele mai multe decese la naștere etc. Marea ruptură reprezentată de revoluția din decembrie ^89 nu schimbă nimic din atitudinea lui Adrian Niculescu. La patru zile după "procesul" celebru el afirmă "Cu procesul de Crăciun (nici dată nu este inspirată) poporul român a fost jefuit de 25 de ani
Un exil exemplar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17660_a_18985]
-
starea țării rămâne în continuare explozivă. Sunt șocat că nimeni nu dă importanța unui fenomen pe care, din păcate, îl anticipasem încă din ianuarie 1998, într-un serial publicat chiar în această revista, sub titlul "Revoltă provinciei": și anume, despre ruptură care s-a produs în România între Capitala și restul țării. Menținerea în aceeași mâna de fier a aparatului decizional, crearea unei dependente infantilizante de structurile centralizate crează "în teritoriu" imense frustrări și o stare de mocnita revoltă față de concentrarea
Cârnati pentru Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18130_a_19455]
-
au, în majoritatea cazurilor, o intrigă și un tip de moralitate care se reduce la o schemă constând din aceleași ingrediente sentimentale de bază. În acest sens, putem analiza melodrama că o manifestare a carnavalescului nu numai în sensul unei rupturi în ordinea regulilor esteticii înalte, dar și ca un gen ce folosește personaje-tip (ingenua, junele-prim, răufăcătorul etc.), analizabile că măști suficient de predictibile pentru a le asemui cu cele din commedia dell^arte. Acest tip de mască, oricât de
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
apropiată, de la o persoană prezentată că o ființă reală - proiectată însă în mitologie prin nume ori prin vîrstă: "a moștenit harul de la mătușa să Frunsoleana, care a trăit 126 de ani"; "nepoata celebrei Omida" etc. Se constată în genere o ruptură onomastica la schimbul de generatii: numele strămoașelor sînt, statistic, mult mai ciudate decît cele ale moștenitoarelor; o demonstrează, de pildă, "Atena - fiica clarvăzătoarei Cîmpina". și desemnarea specializării face parte din protocolul de captare a interesului; deși serviciile oferite (o listă
Anunturi magice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18153_a_19478]
-
doilea roman al ei este prin urmare și jurnalul pierderii treptate a vulnerabilității, prin exacerbarea sensibilității dincolo de limitele suportabilului. Este o carte care, prin violența imaginilor, ar putea sta alături de Les Chants de Maldoror și care atestă acel tip de ruptură definitivă, de sinucidere literară, prin care Rimbaud a putut deveni, traficant de arme... Aglaja Veteranyi anunțase discret încă din primul ei roman, De ce fierbe copilul în mămăligă (publicat la DVA în 1999 și tradus de Nora Iuga la Ed. Polirom
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
din nou “pasul la ofsaid”, lăsîndu-l pe dl Năstase în situația predicatorului în pustiu. (ADEVĂRUL) Presa n-a dat atenție acestei chestiuni de la bun început, în schimb a înregistrat că la Cluj, unde președintele și premierul s-au aflat alături, ruptura dintre cei doi a continuat să se adîncească. Dl Iliescu l-a atacat pe premier pe tema corupției, iar acesta din urmă s-a văzut silit să declare că executivul va avea grijă să iasă pe tapet o lege a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14345_a_15670]
-
integrării europene și ale specificării", cele ale întîrzierii, ale discontinuității, imitației, absenței capilor de serie, toate - "complexe ale izolării provinciale". Lor li se adaugă un foarte grav complex al criticii: "Insuficiența creatoare este în ultimă instanță interesată să provoace o ruptură între creație și critică, să respingă atitudinea critică în numele unei creații căreia i se rezervă mutismul contemplației mistice." (p. 46). în acest fel se poate explica inclusiv inapetența pentru teorie în critica de întîmpinare, un gen oricum destul de discreditat, pe
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
stilul mai relaxat, cu pliuri și jocuri narative al postmodernismului (colorat vag nouăzecist). Narațiunea aceasta este un miriapod dintr-o specie cu zece mii de picioare, trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi de realitate căzute de la năpîrlirea timpului". Ruptura, în textura romanului, apare între prezentul fără ieșire, în care personajul este redus la limita umană cea mai de jos (fără locuință, surse de subzistență, soție, profesiune sau conștiința propriei valori) și copilăria și adolescența dintr-un sat din nord
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]