8,304 matches
-
stat Încă mult acolo. M-am dus s-o caut În camera alăturată. Am găsit-o... Avea dantură de aur, care era scoasă - era o treabă care se făcea frecvent: În afară de inele, cercei sau ce mai găseau acolo, i-au smuls și dinții... După aceea ne-au despărțit pe mine și pe fratele meu: pe el l-au dus Într-un lagăr de băieți, iar eu am rămas Într-un lagăr de fete... Era un lagăr pentru copii orfani? — Da, era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la Începutul anului 1940, că populația evreiască din zona Basarabiei avea să fie evacuată În cele mai groaznice condiții. Adică, cum să spun, nu se ținea cont de nimic, se dădea foc la tot ce se putea arde, oamenii erau smulși de la casele lor, erau Îmbarcați În trenuri și „plimbați”... Noi ne-am Întâlnit cu basarabenii acolo, În Transnistria, și erau chiar muritori de foame. Chiar față de noi, care eram și noi amărâți, ei au avut trei sau patru transferuri din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
copilul, așa amărât cum era, a mai trăit și a continuat să trăiască Încă vreo câteva luni... Primul contact cu ucrainenii l-am avut În pădurea Cosăuți: ne-au atacat niște bande, loveau oamenii cu bâtele În cap și le smulgeau lucrurile din mână... A fost primul contact cu Țara Sovietică... Dimineața, mă rog, ne-am trezit câți ne-am mai trezit, acolo... deja rețin foarte bine că o serie de oameni au rămas jos... Era deja iarnă, se răcise, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că s-a dat jos din vagon o femeie cu un copil În brațe, o femeie tânără și o femeie mai În vârstă, poate că era bunica, sau poate că nu, dar unul dintre băieții ăștia din Sonder Kommando a smuls copilul, avea vreo 6-7 luni, și l-a pus În mâinile bătrânei. Asta a Început să țipe și atunci au luat-o și au Împins-o În rând, să meargă mai departe. Cu acest gest - noi am spus că e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
luni, și l-a pus În mâinile bătrânei. Asta a Început să țipe și atunci au luat-o și au Împins-o În rând, să meargă mai departe. Cu acest gest - noi am spus că e un dur, cum să smulgă copilul din brațele unei femei! - a Încercat să-i salveze viața, pentru că femeile tinere cu un copil În brațe erau trimise automat În camerele de gazare. Așa că dacă această femeie n-avea copilul În brațe se putea salva: era trimisă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Sunt niște afirmații care... Revenind, acesta e meritul lui Kertész Imre. Eu personal n-am fost Încântat de cartea lui, dar a reușit să descrie pas cu pas cum i s-a deschis viziunea despre lagăr. (februarie 2003) „Mi-au smuls pruncul din brațe și l-au pus pe șine” interviu cu Elisabeta Freundlich (cu două intervenții ale soțului ei, Andrei Freundlich, și el deportat În lagărele naziste) Mihai Vakulovski: Doamnă Elisabeta Freundlich, ce făceau părinții dumneavoastră Înainte de război și cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
multe, foarte multe... L-au spânzurat pe cineva și l-au chemat pe fratele lui să-i pună cârligul În gât - asta era cea mai mare distracție a SS-iștilor. Când au aflat că o am pe soră-mea au smuls-o de lângă mine și au dus-o În altă parte; Înainte era lângă mine, eu munceam ca și cum aș fi fost calificată, iar ea - ca ajutor. Dar, riscând viața aia care nu făcea două parale, a venit Înapoi. Pe mine tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vadă poporul. Noi n-am avut tangențe cu orașul. 12 ore, zi și noapte, numai de sfânta noapte de Crăciun am avut liber, că maistrul meu avea 70 de ani și a plâns cu lacrimi, cum se poate să ne smulgă din casă de sfânta noapte de Crăciun. Am rămas acasă În prima zi de după Crăciun. „Acasă” Însemnând lagărul... În lagăr. Și seara deja intram În tură. Au fost două schimburi - ne Întâlneam pe drum, noi Încoace, ele dincolo. Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eu am fost condamnată la viață - nu o dată, tot timpul. În afară de supravegherea SS-iștilor era și supravegherea deținuților polonezi: m-au văzut pe mine așa Înfofolită, au luat un copil mic și mi l-au pus În brațe - l-au smuls de la o doamnă tânără, că el știa că asta se pierde; dar dacă eu și așa sunt Însărcinată și mă duc dincolo, să iau pruncul de la ea. A venit altul, a smuls pruncul de la mine și l-a pus pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi l-au pus În brațe - l-au smuls de la o doamnă tânără, că el știa că asta se pierde; dar dacă eu și așa sunt Însărcinată și mă duc dincolo, să iau pruncul de la ea. A venit altul, a smuls pruncul de la mine și l-a pus pe șine. Când am văzut, Doamne! Și copilul era dezbrăcat, că În vagon era foarte mare căldură, și mi se pare că mama copilului l-a dezbrăcat. Cum să pui copilul pe șine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mea, pentru care Îmi reproșez toată viața... Că nu-mi făcea nimic Mengele dacă fugeam după ea. A spus să mă duc dincoace, dar dacă o luam razna după ea nu se Întâmpla nimic. Au fost părinți de la care au smuls copiii, au fugit după ea: „Du-te dracu’, ce, lipsești?” - dar eu n-am făcut treaba asta și mi-am reproșat... N-am știut ce se Întâmplă, bineînțeles. Dar, totuși, puteam să mă duc după ea. Așa m-au despărțit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
începe printr-o propoziție de simplitate totală, aș zice mai puțin poetică, cu un lirism izvorât doar din tragismul afirmației ușor retorice, accentuat și prin ecou. "I-a fugit iubita. Cu-altul/ S-a ascuns în codru. Uuuu!/ El a smuls pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu". E oare o hiperbolă a frământărilor în care se cufundă autorul? (căci nu e oricine acel căruia iubita i-a fugit, cu altul, ci chiar poetul este cel ce trăiește prin discursul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o idee, cu un ceva intangibil, de neatins de mintea noastră oricât de scrutătoare și totul pare o luptă inutilă, (chiar și în povești) niciodată nu învinge acel "rău" care devine în timp necesitate vitală pentru societățile utopice. El a smuls pădurea toată/ Și s-o are începu./ Și-a arat pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu.// Și-a cosit pădurea toată/ Din grâu azime-a gătit/ Și-o corabie-și cioplise/ Din stejarul prăvălit". La prima lectură am
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să privească spre lumină, nu crezi că l-ar durea ochii și că s-ar întoarce spre acele lucruri ce poate să le vadă, socotindu-le mai reale decât cele arătate? Cu siguranță, îmi spuse. Dar dacă cineva l-ar smulge cu forța din peștera aceasta, ducându-l pe un suiș greu și pieptiș, nedându-I drumul până ce nu l-ar fi tras la lumina soarelui, oare nu ar suferi și nu s-ar mânia că e tras?... Ar avea nevoie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și somnul gol. Să-l știi, în stare nu ești. Tu dormi. Eu treaz, ca grănicerul, iar tu în somn, și peste tine cerul. Tu-n somnul tău și navele pe mare. Chei de azur în carcere de zare te smulg, te-nchid, și mi te fură. Gerul, cristal de aer, spart. Nu-i zbor spre părul tău negru, ocrotit de-o irizare. Să știu că dormi, aievea, clar-obscură, albie-a lenei, siluetă pură chiar lângă brațele-mi înlănțuite. O, ce
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
hotar la care se întâlnesc pentru negocieri toate forțele universului. Poesia este prin excelență cosmos: Uneori vorbesc în fața ta, ca-naintea unui zid înalt, de piatră care se pierde leneș în nori. Strig toate numele lucrurilor, știute de mine vreodată. Smulg secundele din oră și le-arăt, bătând, iar sub plăcuta înfățișare a tăcerii mărturisesc destinul planetelor. Zidul înalt, de piatră, deschide un ochi mare, albastru și-apoi îl închide 895. Spune maestrul: "Deseori nu suntem în stare să înțelegem binecuvântările
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
simplitate totală, aș zice mai puțin poetică, cu un lirism izvorât doar din tragismul afirmației ușor retorice, accentuat și prin ecoul devenit o umbră a luminii. "I-a fugit iubita. Cu-altul/ S-a ascuns în codru. Uuuu!/ El a smuls pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu". E oare o hiperbolă a frământărilor în care se scufundă autorul? (căci nu e oricine acel căruia iubita i-a fugit, cu altul, ci chiar poetul este cel ce trăiește prin discursul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ceva intangibil, de neatins de mintea noastră oricât de scrutătoare ar fi ea și totul devine o luptă absurdă, (chiar și în povești nu întotdeauna învinge binele acel "rău" transformat cu timpul în necesitate vitală pentru societățile utopice). El a smuls pădurea toată/ Și s-o are începu./ Și-a arat pădurea toată/ Însă n-a găsit-o, nu.// Și-a cosit pădurea toată/ Din grâu azime-a gătit/ Și-o corabie-și cioplise/ Din stejarul prăvălit". La prima lectură am
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o experiență dusă înafara timpului și apare frecvent ca o străfulgerare de secvențe necesare obținerii eternității. Shakespeare e tipul creatorului prin excelență. Toată istoria trece prin prisma misticului bine definit ca lunatic, îndrăgostit și poet, toate în aceeași minte. Vers smuls din mine, eu te vreau bătut Ca ritmul unui puls de om în mers, Ca viața ănsăși clocotind în vers, Ca pasul vremii care s-a născut. Dar nu cioplit în piatra de granit, Nici în pereții cenușii de stânci
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
purpură. Misterul regenerării, analog dramei creștine, are origini protoistorice. Focul și apa sunt izvor nesecat al botezului, al euharistiei, elemente care în fântâna inițierii din mijlocul pădurii influențează arta sacerdotală. Înger și om supus suferinței, fiul lui Dumnezeu reușește să smulgă de sub puterea destinului sufletele sfinte, luminându-le până pe tărâmul serenității. Începuturile au fost transmise omului în limba îngerilor, cel desemnat ca fiind spiritual, iar noi folosim limbajul întrupat. Până la reprezentarea celor trei transformări ale lui Anthropos stadiul omului de lumină
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în profunzimea ființei noastre. Ceea ce de fapt se întâmplă atunci când vrem să ne amintim de un anumit lucru. Subconștientul nostru constituie deci rezerva întregului nostru potențial de memorie. Plecat peste-un vast fluviu, vâslind, o soartă crudă Parcă m-ar smulge unor tărâmuri de mister. Suflet cu vâsle grele în mâini, sus cerul sper Clopotul undelor tras în dungă să-l audă... Pomi peste care lunec, mătase văl, firească, Apă, de crengi pictată, de împliniri senin, Deșiră-mi-le, barcă, un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn În visul meu te port1325. Pătratul triunghiului aflat în cerc e un oraș cu ziduri de cetate, o țintă nepământeană a creștinătății. Deasupra fâlfâie Pasărea Phoenix care ca și pelicanul își smulge din sine pentru puii săi și reprezintă o reminescență a mitului lui Heliopolis, orașul primordial al soarelui. Ideea de a asemui turnurile cetății cu munții, a turlei bisericii sau a turnului principal al unui palat cu muntele central al universului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Apariția ființei dragi a răvășit tot, a rupt atașamente trainice și a dat nostalgii nebănuite. S-au trezit potențe de trăiri... elanuri... Reflecții asupra instabilității sufletului omenesc. „Il ne faut jurer de rien”. Omul cel mai echilibrat și onest este smuls din banalitate, din platitudinea zilnică și proiectat într-o trăire disperată. Bine înțeles, exaltând, accentuând contrastul, forțând nota (căci ce au fost marile tragedii din lit. greacă?) poate lua proporții zguduitoare. Eroul se întreabă „a fost aceasta întâlnirea cu femeia
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
s-au umflat atât de mult, încât e gata să se sacrifice pentru a prelua interimatul, deși lasă să înțeleagă că el țintește mai sus, odată cu PSD-ul care este, incontestabil, pe val. În cazul în care, asemenea hienelor, opoziționiștii smulg prada din ghearele leilor cu eșarfe portocalii, nimic nu-l mai poate salva pe Băsescu și nici pe Tăriceanu. Întradevăr, PSD, marele perdant, la mustață, în 2004, are ocazia unei nesperate revanșe, numai dacă va ști să-și asigure sprijinul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fi siguri că nu mi-a plăcut niciodată ideea aceea că noi, și numai noi, am apărat Europa de pericolul otoman și de alte pericole, că i-am bătut pe toți „cu unghiile și cu dinții”, adăugând, eventual, o ghioagă smulsă din pădurea seculară. Am spus că acest popor , care-mi face cinstea să-i aparțin, a dus o viață modestă, umilă în anumite momente, suficientă sieși, dar n-a renunțat niciodată la libertate, la demnitate, la unitate și suveranitate. Nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]