7,315 matches
-
presupusă sau observată. Dacă datele istorice de bază sunt insuficiente, înainte de începerea tratamentului trebuie să se determine parametrii hematologici și biochimici. Autopsia Toate animalele supuse testului fac obiectul autopsiei generale, aceasta incluzând aspectul exterior al corpului, toate orificiile, cavitatea craniană, toracică și cea abdominală și conținutul acestora. Ficatul, rinichii, glandele suprarenale și testiculele trebuie cântărite în stare umedă, cât mai repede posibil după disecție, pentru a se evita deshidratarea. În vederea unor posibile examene histopatologice ulterioare, următoarele organe și țesuturi vor fi
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
presupusă sau observată. Dacă datele istorice de bază sunt insuficiente, înainte de începerea tratamentului trebuie să se determine parametrii hematologici și biochimici. Autopsia Toate animalele supuse testului fac obiectul autopsiei generale, aceasta incluzând aspectul exterior al corpului, toate orificiile, cavitatea craniană, toracică și cea abdominală și conținutul acestora. Ficatul, rinichii, glandele suprarenale și testiculele trebuie cântărite în stare umedă, cât mai repede posibil după disecție, pentru a se evita deshidratarea. În vederea unor posibile examene histopatologice ulterioare, următoarele organe și țesuturi vor fi
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
aortă, glandele salivare, ficat 3, splină, rinichi 3, glandele suprarenale 3, esofag, stomac, duoden, jejun, ileon, cec, colon, rect, uter, vezica urinară, ganglionii limfatici, pancreas, gonade 3, organe genitale accesorii, glandele mamare feminine, piele, mușchi, nervi periferici, măduva spinării (cervicală, toracică, lombară) stern cu măduvă și femur (inclusiv suprafața articulară) și ochi. Umplerea plămânilor și a vezicii urinare cu fixator prezintă modalitatea optimă de conservarea a acestora; în studiile de toxicitate prin inhalare, umplerea plămânilor este o cerință esențială pentru examinarea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
plămâni (inclusiv trahee), inimă, aortă, glandele salivare, ficat, splină, rinichi, glandele suprarenale, esofag, stomac, duoden, jejun, ileon, cec, colon, rect, uter, vezica urinară, ganglionii limfatici, pancreas, gonade, organe genitale accesorii, glandele mamare feminine, piele, mușchi, nervi periferici, măduva spinării (cervicală, toracică, lombară) stern cu măduvă și femur (inclusiv suprafața articulară) și ochi. Umplerea plămânilor și a vezicii urinare cu fixator prezintă modalitatea optimă de conservarea a acestora; în studiile de toxicitate prin inhalare, umplerea plămânilor este o cerință esențială pentru examinarea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
aortă, glandele salivare, ficat 3, splină, rinichi 3, glandele suprarenale 3, esofag, stomac, duoden, jejun, ileon, cec, colon, rect, uter, vezica urinară, ganglionii limfatici, pancreas, gonade 3, organe genitale accesorii, glandele mamare feminine, piele, mușchi, nervi periferici, măduva spinării (cervicală, toracică, lombară) stern cu măduvă și femur (inclusiv suprafața articulară) și ochi. Umplerea plămânilor și a vezicii urinare cu fixator prezintă modalitatea optimă de conservarea a acestora; în studiile de toxicitate prin inhalare, umplerea plămânilor este o cerință esențială pentru examinarea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
totală a cărții, și cuprinde 12 secțiuni (maqalas); a. Cauze generale ale declanșării bolilor b. Boli ale capului și ale creierului c. Boli ale ochilor, nasului, urechilor, gurii și dinților d. Afecțiuni musculare (paralizia și spasmele) e. Boli din regiunea toracică și a gâtului f. Boli abdominale g. Afecțiuni hepatice h. Boli ale vezicii biliare și splinei i. Boli intestinale j. Tipuri de febră k. Boli diverse - scurtă explicație a organelor interne l. Modalități de examinare a pulsului și urinei. 5
Ali ibn Sahl Rabban al-Tabari () [Corola-website/Science/312256_a_313585]
-
tone. Euphausiile se găsesc și în marile mai calde unde întreprind migrații pe verticală; unele ajung la 5000-6000 m adâncime. Mysidele sunt prezente la adâncimi de la 100 la 1000 m. Femelă poartă ouăle într-o cameră incubatoare de la bază apendicelor toracice. Între crustaceele macroplanctonice sunt cuprinse și câteva amfipode. Meduzele aparțin la două categorii: unele reprezintă generația sexuata a diferitelor hidrozoare altele sunt scifozoare. Sunt foarte bine adaptate la viață pelagica: corpul lor, transparent, conține 95% apă. Sunt carnivore, isi paralizează
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
o suplețe pronunțată. Coloana vertebrală este alcătuită din 50-51 de vertebre, dintre care 7 cervicale, 17 toracale, 6 lombare, 3 sacrale și 20-21 codale. Apofiza spinală are o poziție puțin înclinată la vertebrele lombare, ceea ce asigură o flexibilitate suplimentară. Cavitatea toracică este alcătuită din 14 perechi de coaste, dintre care 10 perechi se mișcă împreună cu pieptul (în timpul respirației). Construcția oaselor din extremități oferă de asemenea suplețe vidrei de mare. Coapsele sunt puternic dezvoltate, osul tibial mare fiind foarte gros, iar cel
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
suprafața apei (conform legii lui Arhimede), lucruri posibile datorită capacității plămânilor de a reține mult aer. Plămânii cântăresc 6% din greutatea corpului, dar încap în el în mod natural, întrucât vidrele de mare au diafragma asimetrică (partea spinală a cutiei toracice este mai mare decât cea ventrală). Inima vidrelor de mare nu are dimensiuni excepționale - constituie 1% din greutatea totală a corpului. Ventriculele sunt puternic dezvoltate. Vezica urinară este mică. Glandele sudoripare, menite pentru recunoașterea sau marcarea teritoriului, lipsesc. Pe baza
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Situate -- anatomic -- în partea posterioară a abdomenului, la polul anterio-superior al celor doi rinichi „ca o căciulă”, glandele suprarenale (adrenale) sunt învelite într-o capsulă adipoasă și fascia renală. La om, glandele sunt situate la nivelul vertebrei a XII-a toracice și sunt vascularizate de arterele suprarenale superioară, medie și inferioară și vena suprarenală. Inervarea este asigurată de plexul celiac și plexul renal. Histologic, ele sunt alcătuite din două zone cu structuri histologice și roluri fiziologice diferite: Medulosuprarenala (miezul, măduva, medulla
Glandă suprarenală () [Corola-website/Science/312445_a_313774]
-
bolile pulmonare obstructive cronice (BPOC). Tarul și cianidele sunt responsabile de producerea bronșitei și emfizemului, în principal prin hipersecreția glandelor bronșice și blocarea acțiunii de epurare (curățare) ciliară. Tusea și expectorația, dispneea (dificultatea în respirație), wheezing-ul (respirație zgomotoasă) și durerile toracice, constituie simptomele respiratorii principale. Riscul de deces pentru fumătorii de peste 25 de țigări pe zi este de 20 de ori mai mare decât al nefumătorilor. Din momentul stabilirii diagnosticului, durata supraviețuirii pentru încă 5-10 ani a fost apreciată la 50
Fumat () [Corola-website/Science/309937_a_311266]
-
celulelor nervoase.Intr-o secțiune transversala măduva apare că un fluture, cu două coarne anterioare și două coarne posterioare, unite prin comisura cenușie, străbătuta de canalul ependimar. Între coarnele anterioare și posterioare se află coarnele laterale, măi pronunțate în regiunea toracica și lombara. În secțiune longitudinala, substanța cenușie medulara apare sub formă de coloane. Înconjurând substanță cenușie, la exterior se află substanță albă, organizată, de fiecare parte, în trei cordoane: anterior, lateral și posterior. Ramurile cu nucleii nervilor senzitivi periferici se
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
acestuia, măduva spinării mai poate prelua în centrii din măduva independent de creier controlul, luînd în acest caz reflexele nervoase. Se relizează prin "Arteria spinalis anterior", posterior "Arteriae spinales posteriores", în regiunea cervicala din Arteria vertebralis "Arteriae cervicales", în cea toracica "Arteriae intercostales dorsales" iar în zona lombara "Arteriae lumbales". Prin compresiuni (tumori) (inflamații: mielitis), secționare prin accident, multiplă scleroza, ischemie, procese degenerative.
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
febră, frisoane și oboseală, întâlnite în pneumonia bacteriană. Neutrofilele, bacteriile și lichidul din vasele de sânge înconjurătoare umplu alveolele, rezultând acumularea ce apare la radiografie. Pneumonia este de regulă diagnosticată pe baza unei combinații de semne fizice și o radiografie toracică. Cu toate acestea, cauza principală poate fi dificil de confirmat, deoarece nu există un test definitiv, capabil să diferențieze între originea bacteriană și cea non-bacteriană. Organizația Mondială a Sănătății a definit pneumonia la copii ca fiind clinic bazată ori pe
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
auscultația cu stetoscopul. La adulți, investigațiile nu sunt de regulă necesare în cazurile ușoare : există un risc foarte scăzut de pneumonie atunci când toate semnele vitale și auscultația sunt normale. În cazul persoanelor ce necesită internare, se recomandă oximetria pulsului, radiografie toracică și teste sanguine, inclusiv hemoleucograma, electroliții serici, nivelul proteinei C reactive și posibil analize la ficat. Diagnosticul unei boli de tipul gripei poate fi stabilit pe baza semnelor și simptomelor; cu toate acestea, o infecție gripală trebuie confirmată prin analize
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
bronșică, și se aud la auscultația cu stetoscopul. Ralurile crepitante (ralurile) se pot auzi în zona afectată în timpul inspirației. Percuția poate fi estompată pe plămânul afectat, iar rezonanța vocală mai degrabă crescută decât scăzută deosebește pneumonia de revărsatul pleural. Radiografia toracică este frecvent utilizată în stabilirea unui diagnostic. La persoanele cu forme mai ușoare, radiografia este necesară numai în cazul celor cu posibile complicații, celor care nu răspund la tratament, sau atunci când cauza este incertă. Dacă o persoană este atât de
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
persoanele cu forme mai ușoare, radiografia este necesară numai în cazul celor cu posibile complicații, celor care nu răspund la tratament, sau atunci când cauza este incertă. Dacă o persoană este atât de bolnavă încât necesită spitalizarea, se recomandă o radiografie toracică. Rezultatele nu indică întotdeauna severitatea bolii și nu deosebesc cu siguranță între infecțiile bacteriene și cele virale. Radiografiile pot clasifica pneumonia drept pneumonie lobară, bronhopneumonie (cunoscută drept pneumonie lobulară), și pneumonie interstițială. Pneumonia bacteriană, existentă în comunitate, prezintă de regulă
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
în care lichidul este steril, drenajul este necesar numai dacă există simptome sau dacă nu se vindecă. Mai rar, bacteriile din plămâni formează o pungă de lichid infectat denumită abces pulmonar. De obicei, abcesele pulmonare pot fi investigate prin radiografie toracică dar, de multe ori, pentru confirmarea diagnosticului este nevoie de tomografie toracică. Abcesele se produc în special în cazurile de pneumonie prin aspirație și de multe ori conțin mai multe tipuri de bacterii. De obicei, pentru tratamentul abcesului pulmonar se
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
sau dacă nu se vindecă. Mai rar, bacteriile din plămâni formează o pungă de lichid infectat denumită abces pulmonar. De obicei, abcesele pulmonare pot fi investigate prin radiografie toracică dar, de multe ori, pentru confirmarea diagnosticului este nevoie de tomografie toracică. Abcesele se produc în special în cazurile de pneumonie prin aspirație și de multe ori conțin mai multe tipuri de bacterii. De obicei, pentru tratamentul abcesului pulmonar se administrează antibiotice pe termen lung, dar uneori abcesul trebuie drenat cu ajutorul chirurgului
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
Lisa Vânători (județul Teleorman). După absolvirea Liceului Teoretic din Turnu Măgurele în 1951, a urmat apoi cursurile Facultății de Medicină Generală din cadrul U.M.F. „Carol Davila" din București (1957), urmând apoi studii postuniversitare în chirurgie generală, chirurgie de urgență, traumatologie, chirurgie toracică și chirurgie cardiovasculară în perioada 1962-1976. După absolvirea facultății, a profesat ca medic de medicină generală în comunele Ungheni (jud. Argeș) și Bogdana (jud. Teleorman) (1957-1959), apoi ca medic militar la trupele de grăniceri din Constanța, cu grad de locotenent
Vasile Cândea () [Corola-website/Science/305494_a_306823]
-
limfoizi vag organizați cunoscuți ca țesut limfatic asociat mucoasei. Vasele limfatice de asemenea denumite uneori vase de limfă, conduc limfa între diferite părți ale corpului. Ele includ vasele tubulare ale capilarelor limfatice, vasele colectoare limfatice, ductul limfatic drept și ductul toracic denumit de asemenea și ductul limfatic stâng. Vasele limfatice transportă limfa înapoi în sânge, în cele din urmă înlocuind volumul pierdut din sânge în timpul formării lichidului interstițial. Aceste vase sunt numite, de asemenea, canale limfatice sau simplu, limfatice. Limfaticele sunt
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
membrele superioare, gât și cap. Unele dintre plexuri se lărgesc și formează vasele limfatice din regiunile lor corespunzătoare. Fiecare sac limfatic jugular reține cel puțin o conexiune cu vena sa jugulară, cea stângă dezvoltându-se în porțiunea superioară a ductului toracic. Următorul sac limfatic care apare este sacul limfatic retroperitoneal nepereche aflat la nivelul rădăcinii mezenterului intestinelor. Se dezvoltă din vena cavă primitivă și venele mezonefrice. Plexurile capilare și vasele limfatice se întind de la sacul limfatic retroperitoneal către viscerele abdominale și
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
alți nutrienți absorbiți de intestinul subțire sunt trecuți în sistemul venos portal pentru a fi drenați pe calea venei porte în ficat pentru procesare, grăsimile (lipidele) sunt trecute în sistemul limfatic pentru a fi transportate în circulația sangvină prin intermediul canalului toracic. (Exista și excepții, de exemplu trigliceridele cu lanț mediu (MCTs) sunt esteri grași ai glicerolului care difuzează pasiv din tractul gastrointestinal către sistemul portal). Limfa îmbogățită provenită din vasele limfatice ale intestinului subțire este denumită chil. Nutrienții care sunt eliberați
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
al XVI-lea, Gabriele Falloppio (descoperitorul trompelor falopiene) a descris ceea ce astăzi sunt cunoscute drept vase limfatice, ca fiind un „traseu de-a lungul intestinelor plin cu substanță galbenă”. În jurul lui 1563, Bartolomeo Eustachio, un profesor de anatomie, descria canalul toracic la cabaline ca vena albă toracică. Următoarea descoperire a avut loc în 1622 când un doctor, Gaspare Aselli, a identificat vasele limfatice ale intestinului la câini și le-a denumit vena albă și lactee, care acum sunt cunoscute ca vase
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
trompelor falopiene) a descris ceea ce astăzi sunt cunoscute drept vase limfatice, ca fiind un „traseu de-a lungul intestinelor plin cu substanță galbenă”. În jurul lui 1563, Bartolomeo Eustachio, un profesor de anatomie, descria canalul toracic la cabaline ca vena albă toracică. Următoarea descoperire a avut loc în 1622 când un doctor, Gaspare Aselli, a identificat vasele limfatice ale intestinului la câini și le-a denumit vena albă și lactee, care acum sunt cunoscute ca vase limfatice. Vasele limfatice au fost denumite
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]