KorAP: Find »[drukola/base=tunel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...274 275 276 ...310 >

7,731 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

-i va face plăcere. Cu tine am altă treabă. Care anume? După cum știi, o parte din elevi au plecat. Cei rămași trebuie reorganizați ca să putem acoperi toate încăperile și turele de pază. În plus, aș dori, după ce termini, să verifici tunelul de care mi-ai vorbit. Asta cred că e tot. Mulțumesc. Altanovici plecă grăbit spre noile sale îndatoriri. El luă loc pe un scaun și își sprijini capul cu mâinile ce se odihneau pe banca din fața sa. Și când te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
întunericului. "Corvium," se auzi vocea răgușită a lui Helur, "am inspectat încăperea. Din câte mi-am dat eu seama, e liber. Vino și tu dacă vrei!" Imediat. Unde ești? "La intrarea în școală. Nu putem comunica cât timp suntem în tunel." Vladimir, mă duc să văd cu ochii mei ce a apărut în locul peșterii lui Nemoh. Rămâi aici și ai grijă de colegiu! Încuviințai și plecă fără multă grabă. Am rămas responsabil de o poziție care nu era într-o situație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
am savurat pe fiecare în parte. Destul de mult... Mda. Încă o gură. Ce-ai găsit în subsol? O... un fel de stație de metrou... trei linii de cale ferată și o platformă imensă. Par încă funcționabile. Helur e convins că tunelul merge mulți kilometri pe sub pământ și iese pe undeva. Mhm... făcui eu luând o altă gură din lichidul fierbinte. Cum ai ajuns așa rapid sus? Și când te-ai luptat cu ei... parcă erai un fulger. Ciudat. Voi parcă erați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
eu mă mișcam mai rapid. Ce intrigant e Timpul ăsta... Mda... Când vine vremea, aș vrea să-i conduci pe toți acolo... jos. Mi se pare o construcție diferită față de cea a colegiului și, dacă acesta e copleșit de forțe, tunelul de intrare poate fi ușor prăbușit. Ar fi o șansă de scăpare, după spusele lui Altanovici. Eu? Tu unde ai să fii? Mă gândesc la ceva... Aha... Referitor la aseară... Da? Ar trebui să știi când să te folosești de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
reținut numărul de înregistrare al ordinului și am continuat să căutăm. Am văzut rețeaua de distribuire a apei în oraș, liniile de curent și punctele de joncțiune, precum și străzile cele mai necunoscute. În sfârșit, am dat și peste rețeaua de tuneluri a orașului, atât cea veche, care era împodobită cu stema imperială, cât și cea nouă, din care lipseau majoritatea coridoarelor subterane și care era marcată cu ștampila unionistă. Nu am reușit să ne ațintim prea bine privirile pe marginile albe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ceva legat de colegiu. N-am prins mare lucru. Doar o pomenire a școlii." Mersi. Oricum nu poate fi ceva bun. Stătu câteva minute pe gânduri, după care îmi zise: Când va veni timpul, îi vei conduce pe toți în tunelul unde era Nemoh, în stația de tren subterană. Nu e cel mai sigur loc, dar e ceva. Veți merge de-a lungul căii ferate până ajungeți la o altă stație și veți ieși pe acolo. Unde e o intrare, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
se liniștiră. Elevii încă soseau, iar cei deja ajunși se uitau nedumeriți în jur. Oare ce se auzise? Nu dură mult și se auzi din nou. De data asta, mai tare. Oare putea fi...? După câteva secunde, capătul din dreapta al tunelului începu să fie iluminat fantomatic de către ceva ascuns. Trebuia să fie... Lumina devenea din ce în ce mai puternică în tunel și, cu ea, și sunetul hornului. Venea din depărtare ca o stea și aducea cu el tot atâtea speranțe cât ne puteam închipui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
auzise? Nu dură mult și se auzi din nou. De data asta, mai tare. Oare putea fi...? După câteva secunde, capătul din dreapta al tunelului începu să fie iluminat fantomatic de către ceva ascuns. Trebuia să fie... Lumina devenea din ce în ce mai puternică în tunel și, cu ea, și sunetul hornului. Venea din depărtare ca o stea și aducea cu el tot atâtea speranțe cât ne puteam închipui. Era un tren! Un tren! Hornul izbucni din nou și lumina locomotivei electrice inundă discret caverna. Începuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
făcându-ne semn cu o mână să ne grăbim. Capitolul 25 Aliați și trădători Corvium stătea în fața intrării profesorilor și se uita cum Cronicarul său dădea colțul coridorului și se duse să îi conducă pe ceilalți spre relativa siguranță a tunelului subteran. Nu-i veni să creadă că acolo, în fața ușilor albe, se termina acea fază a vieții sale. În curând, colegiul se va prăbuși, va fi distrus, și tot ce a știut el până atunci se va sfârși în acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
nouă. A mai rămas cineva pe sus? Nu cred! Oricine mai este la etajul unu, rog să raporteze! țipă el în comunicator. Nu-i răspunse nimeni. Colegiul era gol! Bun! Nu mai este mult timp. Să mergem! Coborau scările spre tunelul de alimentare. Îți dai seama ce pustiu e acum colegiul? Nu e nimeni în el. Așa pustiu... e puțin înfricoșător, dacă stai să te gândești, răspunse Mihail întrebării lui Maghir. E ciudat... făcu Gavriil. Da. Uite ce a fost cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
au adus niște puști descreierați care abia pășesc în vârsta bărbăției! zise Cozmin. În fața plutonului de execuție, spuse Soliteraj, izbucnind într-un acces scurt de râs maniacal. Tăceți! ordonă Corvium. Ajunseseră în fața ușii care dădea în labirintul subteran. Coborâră spre tunelul de alimentare al colegiului. Vor ieși pe acolo pe unde au intrat! Se opriră și se pregătiră. Simțurile li se ascuțiseră pe măsură ce adrenalina începea să fugă prin venele și arterele lor. Erau pe cale să părăsească tot ce știau mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
a fost uitat de toți. Ușa se deschise, la fel ca toate celelalte din colegiu, cu un scârțâit iritant. În fața lor se întindea întunericul abia dezvăluit de becuri. Purceseră! Aveau armele proptite de umeri și abia făcură primii pași prin tunelul umed și prost luminat când tavanul începu să se zgâlțâie ușor și din el să se scurgă șuvoaie de praf. Se auzeau bubuituri înfundate și, apoi, sunetul a ceva masiv care se lovește sec de pământ inundă coridorul subteran. Tancurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
puțin probabil ca Armata sau Gardienii să găsească sau să știe de aceste nervuri ce mergeau, se pare, în orice direcție pe sub oraș. În dreapta lor, se găsea tubul de alimentare, dar ei erau atenți în stânga, unde trebuiau să găsească un tunel care se despărțea de cel pe care mergeau ei acum. Trebuiau să ajungă înapoi în domul principal prin care intraseră în colegiu. Nu aveau interes să meargă tot înainte pentru că nu doreau să ajungă în depozitul de alimente al colegiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Trebuiau să ajungă înapoi în domul principal prin care intraseră în colegiu. Nu aveau interes să meargă tot înainte pentru că nu doreau să ajungă în depozitul de alimente al colegiului, din mijlocul orașului. Din dom, trebuiau să ia un alt tunel spre dreapta care să-i ducă sub o canalizare, iar de acolo, în zonele locuite ale orașului. Sperau că vor ieși în preajma Gării Minore. Abia acum intrau în întuneric. Pășeau și mai atent și înaintau greu pentru că erau prevăzători. Urechile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
lucească. Acestea stătură câtva timp la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de dinți lungi de cinci centimetri și ascuțiți ca niște pumnale ce aproape luceau în lumina crepusculară a tunelului. Erau gata să-l sfâșie! El, fiind pregătit, avea sabia cu tăișul în partea cealaltă și, în ultimul moment, când gura flămândă era la doar treizeci de centimetri de fața sa, el îi trase un mâner de sabie în bot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
și i-au lăsat puțin în urmă pe cei opt oameni care încă se împăcau cu ideea că miturile, căci asta erau Vagabonzii pentru ei, existau și că un semen de-al lor putea vorbi nestingherit cu ele. Au găsit tunelul dorit. Temperatura era groaznic de scăzută și trebuiau să se miște tot timpul ca să nu înghețe. Și așa degetele le erau înțepenite pe trăgaci... Găsiseră domul și, după câteva scurte consultări între ei și cu Vagabonzii, au decis s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
el neliniștit. Doi dintre "câini" o luaseră înainte și se făcură nevăzuți. Ceilalți rămaseră lângă Împărat. Li se făcu semn la ceilalți opt să se adăpostească cât de cât și să fie gata să tragă în orice. Din partea cealaltă a tunelului se auzeau voci. Se apropiau oameni. Sparseră becurile din zona lor astfel încât să fie cufundați în întuneric. Domnule, cred că am greșit tunelul! Poftim, caporal? Cred că am greșit tunelul, domnule, zise cel din față către unul mai din spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
să se adăpostească cât de cât și să fie gata să tragă în orice. Din partea cealaltă a tunelului se auzeau voci. Se apropiau oameni. Sparseră becurile din zona lor astfel încât să fie cufundați în întuneric. Domnule, cred că am greșit tunelul! Poftim, caporal? Cred că am greșit tunelul, domnule, zise cel din față către unul mai din spate. Nu era cufundat în întuneric. Se opriră. "Domnul" se strecură printre alți zece soldați și Gardieni și îl luă de grumaz pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
să fie gata să tragă în orice. Din partea cealaltă a tunelului se auzeau voci. Se apropiau oameni. Sparseră becurile din zona lor astfel încât să fie cufundați în întuneric. Domnule, cred că am greșit tunelul! Poftim, caporal? Cred că am greșit tunelul, domnule, zise cel din față către unul mai din spate. Nu era cufundat în întuneric. Se opriră. "Domnul" se strecură printre alți zece soldați și Gardieni și îl luă de grumaz pe un adolescent pirpiriu și un pic înspăimântat. Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
întoarcem pe un altul! Pe unde naiba ai intrat în școala aia afurisită? Govar se descătușă din strânsoarea dureroasă a locotenentului, făcu câțiva pași înainte și căută un semn pe perete. Îl găsi și se întoarse spre "domn". Ăsta e tunelul! Vezi? I-am făcut semn când m-am dus de acolo ca să nu mă pierd dacă oi fi greșit direcția! Ți-am zis! Când mi-au dibuit planul, m-au dat afară, așa că eu am sărit gardul și m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
făcut semn când m-am dus de acolo ca să nu mă pierd dacă oi fi greșit direcția! Ți-am zis! Când mi-au dibuit planul, m-au dat afară, așa că eu am sărit gardul și m-am dus înapoi în tuneluri ca să caut o altă cale de intrare. Asta... Ceva se conectă în creierul trădătorului în acel moment pentru că tăcu subit și se duse în spatele Gardienilor din primul rând. Își dăduse seama că ceva nu era în ordine. Nu trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
condamnându-le. Nu mai avea rost să zăbovească acolo. Văzură, din pură coincidență, cum colegiul le-a fost distrus și cum Boala Neagră se răzbuna acum pe cei care i-au forțat ținta să-și părăsească bârlogul. Coborâră înapoi în tunel și își continuară drumul fără să se gândească la soarta oribilă a echipajelor din tancuri. Era inutil. Într-un târziu, ajunseră la o ușă roasă de rugină. O sparseră și atmosfera deja glaciară fu completată de un miros perfid de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
care se înghesuiau spre ușile înguste ale vagoanelor și am ajuns într-un final în spate. Chiar în acel moment, o succesiune de bubuituri izbucniră deasupra noastră, tavanul se cutremură puțin și un nor imens de praf se porni dinspre tunelul prin care am intrat noi și răbufni în dom. Intrarea trebuie că se prăbușise! Mulțimea de elevi se împuțină văzând cu ochii și în curând mă vedeam nevoit să mă agăț de doi saci de provizii, să-i arunc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
se fi întâlnit cu el înainte să se suie în acest tren! În cât timp vom ajunge? Mai puțin de o zi jumate. Poftim? Cum mai puțin de o zi jumate? Leverif e în partea cealaltă a globului! Da. Și tunelul prin care vom trece e complet vidat. Fără forțe de frecare. Vom zbura. I-am dat dreptate și am plecat mai departe. M-am uitat la fețele tuturor celor pe lângă care treceam. Erau visători într-un fel. Majoritatea încă discutau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
mine. Este grozav sentimentul ăsta... A doua zi, târziu în amiază, am putut auzi clinchetele a altor ecluze de vid și știam că intraserăm în Leverif. Lumina cerului începea să se zărească! Panta era lină, dar tot perceptibilă. Ieșind din tunel, am putut vedea în jurul nostru numai apă! Șinele erau suspendate deasupra unui lac imens, iar tunelul era lăsat în urmă, ascuns de oglinda argintie a imensității lichide! Toți erau vrăjiți de priveliște. Trecurăm în câteva momente pe uscat și după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]