7,838 matches
-
să plătească, așa era legea. Intuiam că nu mai este iertare. Coboram și căutam cu privirea un local deschis. O votcă mi-ar fi limpezit gândurile. Închis peste tot. În față la „Gambrinus“ se strânsese ceva lume. Obișnuiții nerăbdători, glorioșii vânători ai cinzecilor hăituite de la prima oră. Abia la brutărie, la „Spicul“, era deschis. La dulciuri, n-aveau decât lichior de cafea. Una dintre cele mai mari rușini ale băuturilor naționale - lichiorul de cafea! Asta născociseră comuniștii spre a-i umili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe pămînt, să vîneze iguane și broaște-țestoase, să mănînce carne proaspătă, să facă baie pe plajă, să pescuiască printre stînci și să se distreze pe socoteala unui monstru diform, odios și abominabil nu era un program obișnuit În viața unui vînător de balene, resemnat dintotdeauna să nu aibă parte de altă distracție În afara celei oferite de marea care trecea pe sub chilă sau de norii care alunecau deasupra velelor. Iar el, Oberlus, „Regele Insulei Hood” și stăpînul a tot ce intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu astfel procedase unul ca Gamboa. Se afla În continuare acolo, ascuns, la pîndă, așteptînd să obosească să-l mai caute și să renunțe, pentru a-și Începe atunci jocul În sens invers și a se transforma din vînat În vînător. După ce verifică toate ascunzătorile naturale pe care i le oferea insula, nu mai rămînea, după cît se vedea, nici o altă posibilitate decît aceea de a se fi Îngropat În nisipul de pe plajă sau În zonele cultivate pe care le dezvoltaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aștepte. Se hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o legă de mîini chiar și pe Niña Carmen, le puse căluș la gură celor patru și, luîndu-și armele și harponul greu de vînător de balene, se cățără fără zgomot pe culme. Văzu focul de pe plaja din dreptul ansei și observă, de asemenea, luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și mîrÎitul unui lup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Până acum te mulțumeai doar cu plecarea din țară. ― Stimată domnișoară, bunica mea avea o vorbă: Dacă nu vrei să dai și la vecini, taie porcul în casă. ― Era înțeleapta satului, presupun. Ai la dispoziție tot muzeul, poți alege orice! Vânătorul lui Rembrandt, Degas sau Monet. Clar? ― Sînteți generoasă... ― Practică! Te vor ajuta doi oameni. ― Doi gentlemeni, bănuiesc! Cine sînt? ― O vei afla la timpul cuvenit. Să ne întoarcem la muzeu... ― Aveți cumva cheile? ― Ascultă! Nici bancurile, nici zicătorile dumitale de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
păstrau câteva urme dreptunghiulare de praf. ― Nu mai sînt! suflă inginerul. Le-au luat! Dascălu îl privi aiurit. ― Ai căpiat?! Odaia e plină de tablouri. Inginerul nu răspunse. Își agăță degetele de grilaj și închise ochii. Femeia cu evantai și Vânătorul lui Rembrandt dispăruseră. CAPITOLUL VII CAMERA SECRETĂ Un tânăr înalt îmbrăcat într-un balonzaid alburiu trecu pe lângă ei. Păru să-și amintească brusc de ceva și se întoarse luînd-o în direcție opusă. Cristescu îl urmări cu privirea și surâse. Ploua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Doamna Miga îl privi iute, dar Scarlat nu-și continuă gândul. Dascălu se așeză. ― N-am găsit tablourile. ― Văd că ai adus ceva. ― Nu-s alea. Așa zice Ionescu. M-a trimis ca să ne sfătuim. Cică tipa cu evantai și Vânătorul au dispărut. Poate că le-a luat altul înaintea noastră. Nucu Scarlat se crispă. Aproape nu mai simțea durere. ― Cum adică au dispărut? ― Nu-s după grilaj. ― Imposibil! Nu pot să cred... Adică totul a fost degeaba? Simți că-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vine să cred... Maiorul își săltă obosit umerii. ― Muzeul mi-a confirmat adineauri cele mai sumbre ipoteze. Numai că de astă dată pretențiile i-au sporit. Paznicul a descoperit că lipsesc zece tablouri. Bineînțeles, "comorile": Fragonard, Dürer, Monet, și, desigur Vânătorul și Femeia cu evantai. Azimioară își strânse sceptic buzele. ― Furtul mi se pare de prea mare anvergură ca să fie opera Melaniei Lupu. Acționează altfel, în sfârșit, așa o văd, mai ocult, fără complici, mai... dosnic. Cristescu surâse amar. ― Nu ți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
câte ceva despre femei..." Se auzi un ciocănit puternic în ușă. ― Herr Oberst! Pentru Dumnezeu, Herr Oberst! Înfășură pânza și se apropie de scrinul greoi, baroc. Apăsă puternic unul din lambriuri. Stema heraldică alunecă ușor. Pipăi, strecurîndu-și adânc degetele în ascunzătoare. Vânătorul lui Rembrandt era acolo. Puse alături Femeia cu evantai și astupă tainița. În urma colonelului intră menajera. Privi nedumerită rama știrbă, agățată strâmb. Pe fereastră pătrundeau zgomote ciudate: pași care aleargă, chemări scurte, rafale de armă automată. Un bubuit prelung, neîntrerupt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Locuiește la Amsterdam. Popa dădu din mână a lehamite, fără să se oprească. ― Alta! Ce adunătură, Dumnezeule! ― Să facem lumina mai mică, propuse Valerica Scurtu, apăsând pe comutator. E 2... Ar putea atrage atenția. Sculptorul cercetă a doua pânză. Un vânător cu bucle blonde. Pe pălăria largă erau înfipte figurine de plumb, sfinții protectori cărora ― pesemne ― personajul cu plete aurii le aducea omagiul său. Penajul prins într-o agrafă de argint aprindea o flacără verde. ― Ce verde! Cine-ți mai face
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cuvine caimacul: Dama cu evantaiul. Ar fi o crimă să pângărească domnul Popa cu ochii lui murdari surâsul cucoanei. Știți cum aș boteza cu tot balamucul ăsta? Cianură pentru un surâs... S-a consumat o cantitate bunișoară. Domniilor voastre vă ajunge Vânătorul. Se adresă bătrînului: Poartă semnătura lui Rembrandt, papa, pictor olandez cu mare trecere... Îți spun toate astea pentru că, sânt convins, cunoștințele dumitale în materie... ― Termină, domnule, odată! izbucni Grigore Popa pe neașteptate. Ești dement? ― Cât se poate de realist, papa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
când se știa singură. ― În orice caz, acum îți poți permite să răsufli ușurată. Ai dreptul, draga mea. Glasul se mlădie improvizând un cîntecel: Căci ai cîștigat! Câștigat, câștigat, cîș-ti-gaaat! Femeia cu evantaiul e a ta, al tău e și Vânătorul... Și totuși unde poate fi comutatorul? Pipăia pereții fredonând, se lovea ușor de mobile. ― Nu l-ați cunoscut pe lordul Rochester, stimată doamnă? Vai de mine! Chiar ducele mi l-a prezentat la ceaiul lui Lady Abigail... Ce toaletă fermecătoare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
petrecut în concediu? Pot să sper că sora dumneavoastră se simte bine? ― Excelent! N-am timp de povești, Melania! Știu că ești inegalabilă, dar mă grăbesc. ― Sânt dezolată. Poate preferați un șerbet de lămâie... ― Prefer tablourile. ― Ce tablouri!? ― Femeia și Vînătorul! Degeaba încerci să câștigi timp. Ai pierdut! Bătrâna zâmbi dulce: ― N-am pierdut, domnule Vâlcu. Au pierdut ei. Și dacă vreți să vă spun adevărul, în primul rând dumneavoastră. ― Ăsta zic și eu tupeu! izbucni în râs contabilul. M-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Un surâs ciudat, puțin trist. ― Fascinant! exclamă Cristescu căutând lumina lămpii de pe birou. Nu mă prea pricep, dar după mine toată chestia stă în dantelele evantaiului. Ascunde gura și din zâmbet rămâne o intenție. Locotenentul Azimioară puse de o parte Vânătorul și cercetă cu luare aminte chipul femeii. Spuse într-un tîrziu: ― Îmi place și totuși nu știu de ce... ― Poate că ăsta e secretul. Să nu știi de ce-ți place... Își ridică privirea. Fulgi mari presărau ghiocei pe fereastra decupată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile Pâlcuri sboară ciorile, De mai zici cu [zicătoarea]: Albă-i lumea, neagră-i cioara. În temeiu de codri deși Nu e pârtie să ieși, Nu-i cărare, nici răzor, Nici urmă de vânător. Vicolind, troienele Au umplut poienele, S-au lăsat pe crengi uscate, Peste frunze scuturate, 93 {EminescuOpVI 94} Peste ape, peste toate. În pădurea nepătrunsă, O căscioară e ascunsă, Nu-i aproape sat nici drum, Singurică, nu știi cum Doar din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fântână. Zărirăm urma de fiară Ș-aci toți descălicară, Stătea oastea în mirare Ce urmă să fie oare? Unul zise că-i de zână Aibe-o-mpăratul de mână, Alții că e de crăiasă Aibe-o-mpăratul mireasă, Alții dintre vânători, Cari-s mai cunoscători, Au ghicit că-i căprioară, Să și-o aibe soțioară. Nunul mare, că-i mai mare Și-i cu grija în spinare, Pe un cal frumos călare, Se ridică-n scări 75Și se umflă-n nări
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a castelului, în cenușa vetrei, veghia un motan cu șepte capete care când urla dintr-un cap s-auzea cale de-o zi, iar când urla din câte șepte, s-auzea cale de șepte zile. Genarul, pierdut în sălbatecele sale vânători, se depărtase cale de-o zi. Făt-Frumos luă fata în brațe și punînd-o pe cal, sburau amândoi prin pustiul lungului mărei ca două abie văzute închegări ale văzduhului. Dar Genarul, om nalt și puternic, avea un cal năzdrăvan cu două
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în dardanele, amintește-ți că i-am spus același lucru ministrului de interne, dar el aparține altei rase de oameni, masculii, virilii, cei plini de dârzenie, cei care nu-și pleacă grumazul, să vedem acum cum vei scăpa tu de vânătorul de minciuni, ce trăsături revelatoare ale marilor și micilor tale mizerii vei lăsa pe fâșia de hârtie impregnată cu iodură de potasiu și amidon, vezi, tu care te credeai altceva, la asta poate fi redusă atât de trâmbițata demnitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sens și în celălalt, erau nevoiți să folosească trenul, metroul sau autobuzul dacă nu dispuneau de transport propriu sau nu voiau să se supună dificultăților traficului urban. Întâmplările, care nu întotdeauna erau povestite doar pe șoptite, exploatau cunoscuta temă a vânătorului vânat, dusul-după-lână-și-întors-tuns, dar nu se mulțumeau cu aceste inocențe puerile, cu acest umor de grădiniță de belle époque, mai creau și variante de caleidoscop, unele dintre ele radical obscene și, în lumina celui mai elementar bun-gust, condamnabil de scatologice. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
multe ori se tupila în brazdele proaspăt arate, că se confunda cu pământul ciocolatiu. Iar prin pădure se plimba fără frică pentru că frunzele arămii și cafenii îl ascundeau cu grijă de ochii vicleni ai vulpii sau de arma ucigașă a vânătorului. Acum Țup-Țupăilă are blănița gri, aproape albă și de multe ori lasă ninsoarea să îl acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ca pe niște furnici. Alta ar fi situația dacă, acest inamic uriaș ar cădea fără să observe în gol. L-ar strivi propria lui greutate. Pentru a-și îndeplini planul, făcut cu lux de amănunte, la care au contribuit toți vânătorii bărbați, după ce au acoperit prăpastia cu crengi și frunze verzi, s-au împărțit în două cete egale. Ei trebuiau să alerge în taină, pe ocolite, unii prin stânga, alții prin dreapta, până dincolo de prăpastie; odată ajunși acolo, să ocupe poziții
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
crud, era atât de înaltă și încâlcită, încât îi împiedecau la alergat, trebuiau să ridice sus picioarele pentru a putea păși, iar florile, ce creșteau printre firele de iarbă de culori, forme și dimensiuni diferite, erau atât de multe, încât vânătorii parcă pluteau într-un ocean de petale multicolore. Unele din ele erau strivite deja de tălpile unor animale erbivore, ce au păscut și s-au zbenguit recent, dar care în final au fost răpuse de aceeași nesătulă fiară. În unele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
recent, dar care în final au fost răpuse de aceeași nesătulă fiară. În unele momente nu-și putea explica ce se întâmplă cu el. Îi era greu să se orienteze și să alerge în același timp. Jur-împrejurul său ceata de vânători. Era ceata din care făcea și el parte și cu care alerga împreună. În ceată erau cam mulți membri și greu de apreciat numărul lor exact din cauza ierbii înalte și a florilor ce au crescut în neștire. Toți alergau sprinteni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unele maimuțe și maxilarele ieșite puțin în afară, asemănătoare cu botul unui cimpanzeu. Oare o fi și el la fel? Nu avea timp să se analizeze. Trebuia să fugă și să ocupe poziție alături de ceilalți. În caz contrar, așa-zișii vânători ar fi fost ei vânați. Fugeau cu toții, fugeau de rupeau pământul. Toți alergau împrăștiați, pe trasee diferite dinainte stabilite, pentru a ocupa poziții strategice, de unde să poată lovi la nevoie. Fiecare participant știa precis ce are de făcut. În sfârșit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trasee diferite dinainte stabilite, pentru a ocupa poziții strategice, de unde să poată lovi la nevoie. Fiecare participant știa precis ce are de făcut. În sfârșit, a sosit momentul să atragă lighioana. La început, un strigat prelung ieși din pieptul unui vânător: "bida-ruuuu!, bida-ruu!", după care, cu toții în cor au urmat aceluiași îndemn, strigând din toți rărunchii chemarea solemnă, repetată de zeci de ori în timp ce loveau pietrele de cremene între ele pentru ca zgomotul să fie cât mai puternic. Lighioana uriașă a răspuns
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]