7,043 matches
-
de Conte de Lancaster l-a preluat pe 30 iunie 1267, când a preluat titlurile de Conte de Champagne și Brie, prin căsătorie. A doua căsătorie cu Blanche de Artois l-a plasat în centrul aristocrației europene. Blanche a fost văduva regelui de Navarra. Fiica ei, Ioana I de Navarra (fiica vitregă lui Edmund) a fost Regina regentă a Navarei și prin mariajul cu Filip al IV-lea al Franței, a fost, regină consortă a Franței. Când fiul lui Edmund, Thomas
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
al III-lea, au primit ducatul de est din Masovia (compus din Masovia și estul Kuyavia), cât și vestul ducatului Poloniei Mare (părțile rămase din Polonia Mare și estul Lubusz Land-ului), fiecare în calitate de feude ereditare. La moartea lui Boleslau, văduva Salomea de Berg a primit o porțiune, la Łęczyca, care trebuia să revină Senioratului. Pe de altă parte, a fost obligat să ofere fratelui cel mic, Henric, terenurile de la Sandomierz, când va împlini vârsta necesară. Districtul nu a fost seprat
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
să se alieze cu Vladisalv al II-lea, alianță întărită prin căsătoria fiicei sale Zvenislava cu fiul cel tânăr al Marelui Duce, Boleslav al III-lea cel Înalt. Pacea dintre ei a durat doi ani, până în 1144, când, după moartea văduvei Salomea și în conformitate cu testamentul tatălui lor, provincia Łęczyca, revenea Senioratului al Marelui Duce Vladislav al II-lea. Ideaa de a păstra pământurile pentru frații săi mai mici, Henric și Cazimir al II-lea, nu era acceptată de Vladislav, care considera
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
timp după moartea tatălui său. Probabil acesta a fost motivul pentru care, în testamentul tatălui său, el nu a fost specificat și nu a primit nici o proprietate. În primii ani, Cazimir și sora sa, Agnes, au locuit cu mama lor, văduva Salomea, pe terenul ei din Łęczyca. Acolo, tânărul prinț a rămas departe de luptele fraților săi, Boleslau al IV-lea cel Creț, Mieszko al III-lea cel Bptrân și Vladislav al II-lea Exilatul. Când Salomea de Berg a murit
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
sa a murit. În 1089, Vladislav s-a căsătorit cu Judith de Swabia care a fost redenumită Sofia, în scopul de a se distinge de prima sa soție. Judith de Swabia a fost fiica împăratului Henric al III-lea și văduva lui Solomon al Ungariei. Prin căsătoria sa, Boleslav a câștigat trei sau patru surori vitrege, rămânând singurul moștenitor legitim de sex masculin. După nașterea lui Boleslav, climatul politic în țară s-a schimbat. Poziția lui Boleslav ca moștenitor al tronului
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
venit în ajutorul lui, conduse de Mieszko Picioare Zgomotoase și de Jarosław de Opol. Bătălia de la Mozgawą, l-a convins pe Mieszko că, pentru a obține tronul cu violență, a fost un lucru extrem de dificil, astfel, a început negocierile cu văduva Marelui Duce din Znojmo. În 1198, i s-a permis în cele din urmă să se întoarcă în Polonia Mică, dar a fost obligat să cedeze regiunea Kuyavia, fiilor lui Cazimir. În 1199, voievodul Mikołaj Gryfita și Episcopul de Cracovia
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
a ducatului lor în drumul său spre Cracovia. Următorul conflict nu a mai fost între Henric și Conrad, ci în Polonia Mică, mai exact nobilii Casei Gryfici care au decis să-l susțină pe Ducele de Silezia. Grzymislawa de Luck, văduva lui Leszek cel Alb, care se temea pentru viitorul fiului ei Boleslav al V-lea, a predat domnia ducatului său din Sandomierz lui Henric. Conrad, nu intenționa să se lupte cu enroma popularitate a guvernului lui Henric, atât din Silezia
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
lui Zbigniew, l-a ghidat printre studiile sale ecleziastice. După moartea lui Judith de Boemia în 1089, Vladislav s-a căsătorit cu Judith de Suabia, denumită ulterior Sofia. Ea a fost sora lui Henrci al IV-lea, Împărat Roman și văduva fostului rege Solomon al Ungariei. Relația lui Zbigniew cu Sofia era rece. Zbigniew a fost trimis la Catedrala Quedlinburg în Saxonia, unde sora Sofiei, Adelaide era stareță acolo. În cazul în care Zbigniew devenea călugăr, ar fi fost neeligibil pentru
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
să-și abandoneze soția însă doar temporar a anulat jurământul de a proteja copiii lui Erwig. Ergica a așteptat până la moartea lui Julian (690), pentru a apela la un al doilea consiliu provincial în Tarraconensis, care a dus la trimiterea văduvei lui Erwig, Liuvigoto, la o mănăstire. În 691, Ergica a supravegheat începutul clădirii Bisericii Sân Pedro de la Nave din Zămora. În 693, mitropolitul de Toledo, Sisebert, a condus o rebeliune împotriva lui Ergica în dorința de a ridica un om
Egica () [Corola-website/Science/330813_a_332142]
-
lui Ergica în dorința de a ridica un om pe nume Suniefred la tron. Rebelii au controlat Toledo pentru un timp, pentru că ei au putut să emită monede în numele potențialului uzurpator. Planul de asasinare a lui Ergica realizat de Liuvigoto, văduva regina, si mai mulți consilieri principali nu a reușit, si Sisebert a fost caterisit și excomunicat. Mai mult decât atât, urmașii lui au fost excluși de la deținerea unor funcții și orice alt rebel sau descendent al unui rebel, care s-
Egica () [Corola-website/Science/330813_a_332142]
-
locul de naștere al mamei sale și al tinerei sale soții. În 1957 el a întemeiat acolo o orchestră simfonică, ducând, fără răgaz, o intensă activitate de compozitor și pedagog. A condus numeroase „master classes”. Regina Elisabeta a Belgiei (1876-1965), văduva regelui Albert I, mare iubitoare de muzică, i-a câștigat prietenia. La 13 noiembrie 1961 a luat parte la un concert de muzică de cameră la Casa Albă, la invitația președintelui John F. Kennedy. O mare parte din timpul carierei
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Iluy”). Foarte tânăr deja a primit autorizația de rabin de la bunicul său din partea mamei, precum și de la rabinii Avraham Steinberg din Brodi și Meir Arik. La 14 ani avea permisiunea de a preda Tora. Cand bunica să din partea mamei a devenit văduva, ea s-a remăritat cu rabinul Shalom Mordehai Shvadron din Berejanî,care de asemenea i-a fost dascăl tânărului Meir Shapira. În cele din urmă Shapira a devenit un hasid entuziast al țadikului Israel Friedman din Czortkow, pe care l-
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
Iasmina întâlnește pe Dwight Westlake, un membru al corpului diplomatic, atașat la ambasada din Viena și în concediu la San Francisco, orașul lui natal. Dwight aspiră la un fotoliu de deputat în parlamentul californian. Cum Iasmina i se prezentase ca văduva unui chirurg decedat în urma unui atac de cord (sic), specialistă în decorații de interioare (sic!), Dwight o conduce la vila pe care tocmai o cumpărase, și Iasmina este entuziasmată de casă și de terasa spațioasă la golful San Francisco, din spatele
Blue Jasmine () [Corola-website/Science/330197_a_331526]
-
Sawda este una dintre primele femei convertite la islam împreună cu soțul său,Sekran bin Amir,în perioada din Mecca. Cei doi emigrează în Etiopia, fugind de asupririle din Mecca.Când se reîntorc în Mecca, soțul ei moare și rămăne o văduvă bătrână și singură. Muhammad se căsătorește cu ea,după mult timp de la moartea Hadijei,timp în care și el era văduv cu 4 copii.Căsătoria cu pofetul o va proteja de presiunea și asprirea tribului din care făcea parte Prin
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
musulmani, majoritatea bărbați, susțin că Profetul Muhammad a îmbunătățit semnificativ situația femeilor arabe din vremea sa, garantându-le drepturi fundamentale în cadrul căsătoriei, drepturi care le erau refuzate în Jahiliya - Epoca ignoranței. Surele de la Mecca condamnă obiceiul infanticidului feminin și neglijarea văduvelor și orfanilor. După apariția islamului, femeilor li s-au acordat drepturi garantate la moștenire, sub umbrela de protecție a familiei. Soțul a fost obligat să întrețină femeia și copiii. Deși poligamia a fost permisă, numărul soțiilor a fost limitat la
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
II, Landgrave of Hesse, in 1322, and Frederick, his successor. Frederic a fost căsătorit prima dată cu Agnes de Gorizia-Tirol (d. 14 mai 1293) în 1286, fiică a lui Meinhard al II-lea duce de Carintia cu Elisabeta de Bavaria (văduva lui Conradin de Hohenstaufen), cu care a avut un fiu: După moartea primei soții, Frederic s-a recăsătorit la 24 august 1300 cu Elisabeta de Lobdeburg-Arnshaugk (n. 1286 - d. 22 august 1359, Gotha), fiică a fostei mame sale vitrege, Cunigunda
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
unei ambuscade puse la cale de Dipold, pe când îl asedia pe acesta la Sarno, fiind rănit mortal. El a murit pe când se afla captiv la germani și a fost înmormântat în biserica Santa Maria della Foce din Sarno. În 1205, văduva sa i-a născut un fiu, Valter, care a primit ca moștenire doar comitatul de Brienne, moștenirea sa siciliană fiindu-i confiscată ca urmare a rebeliunii tatălui său. Fiica sa Anais s-a căsătorit cu Balian I Grenier, senior de
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
de Brienne, moștenirea sa siciliană fiindu-i confiscată ca urmare a rebeliunii tatălui său. Fiica sa Anais s-a căsătorit cu Balian I Grenier, senior de Sidon și a devenit ulterior amantă a împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen. Văduva sa se va căsători pentru a doua oară cu Giacomo Sanseverino, conte de Tricario, și a treia oară cu Tigrini Guidi, conte de Modigliano.
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
Aici, ea caută să înțeleagă vechile învățături ale Zeiței în lumina noii religii și să găsească răspuns la întrebările care iau naștere la întâlnirea dintre cele două curente religioase. Revenită la Roma, decide să se retragă pe insula Avalon, alături de văduva lui Crispus, Elena și fiica acesteia. Acțiunea se petrece în perioada în care creștinismul a trecut de la stadiul de religie interzisă la cel de religie oficială. O serie de personaje din roman au corespondent în realitatea istorică, printre ele numărându
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
doi frați urmând calea preoțească și respectiv murind înaintea lui Henric). Ea s-a căsătorit prima dată în jur de 1116 cu Gerard al II-lea (d. 1131), conte de Geldern și de Wassenberg, cu care avut următorii copii: Rămasă văduvă din cca. 1131, Ermengarda s-a recăsătorit cu contele Conrad al II-lea de Luxemburg (d. 1136), însă acest mariaj nu a avut parte de urmași.
Ermengarda de Zutphen () [Corola-website/Science/328632_a_329961]
-
Scheib-Rothbart, secretara lui Arendt timp de opt ani, Elisabeth Young-Bruehl, cea mai importantă biografă a lui Arendt și pentru un timp și elevă, Jerome Kohn, ultimul asistent și editor al scrierilor postume ale filosoafei. Au mai fost consultați Lotte Jonas, văduva lui Hans Jonas, coleg în Marburg al lui Arendt, și Wally Shawn, fiul editorului William Shawn al revistei New Yorker (între 1952 și 1987). Ingrid Scheib-Rothbart i-a prezentat-o regizoarei și pe Lotte Köhler, ultima prietenă în viață a
Hannah Arendt (film) () [Corola-website/Science/328627_a_329956]
-
1253). Conrad a fost excomunicat în 1254 și a murit de malarie în același an la Lavello, în provincia Basilicata. Mai întâi Manfred, iar apoi fiul său minor Conradin de Hohenstaufen, au continuat lupta cu papalitatea, desi fără succes. Rămasă văduva, Elisabeta s-a recăsătorit cu Meinhard, care în 1286 va deveni duce de Carintia. Odată cu moartea lui Conrad din 1254 a început "interregnum"-ul, în timpul căruia niciun conducător nu a reușit să obțină controlul decisiv asupra Germaniei. Perioadă nu se
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
-lea din 1070 a condus la izbucnirea unui război civil în Flandra. Pretenția lui Robert de obținere a protecției asupra nepotului său Arnulf al III-lea a fost pusă în discuție de către Richilde, contesă de Mons și de Hainaut și văduva lui Balduin al VI-lea. Chestiunea a fost tranșată prin victoria de la Cassel a lui Robert, din februarie 1071, în care Arnulf a fost ucis, iar Richilda luată prizonieră. Războiul din Olanda și Frizia a devenit parte a unui conflict
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
conflict cu frizonii, iar în 993 el a invadat teritoriul acestuia, însă pe 18 septembrie al aceluiași an a fost înfrânt și ucis în apropiere de Winkel în Friesland. În acel moment, fiul său Dirk era doar un băiat, însă văduva lui Arnulf, Luitgarda a reușit să prezerve comitatul pentru fiul ei mai întâi cu sprijinul împăratului Otto al III-lea, iar apoi al cumnatului ei, Henric al II-lea. În mai 980 Arnulf s-a căsătorit cu Lutgarda de Luxemburg
Arnulf I de Olanda () [Corola-website/Science/328678_a_330007]
-
Cunigunda a fost nevoită să preia rolul de regentă. A făcut acest lucru alături de fratele ei, iar apoi a predat insignele imperiale atunci când Conrad al II-lea a fost ales pentru a succede soțului ei, în 8 septembrie 1024. Ca văduvă, Sfânta Cunigunda a fost săracă, ca urmare a enormelor avuții acordate de către ea și de Henric pentru scopuri caritabile. În 1025, la exact un an după moartea soțului ei, Cunigunda s-a retras la abația Kaufungen, din Hessa, unde a
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]