6,854 matches
-
compris le péché qui pèse sur mă maison) (Pop-Curșeu, 2003 : 85) ; " tailleur de pierre " (J'ai compris le péché qui ronge mă maison) (Loubière, 2003 : 55). Des changements sémantiques peuvent être observés également au niveau des images : " Eu cred ca veșnicia s-a născut la sat. " " L'éternité, je crois, est née à la campagne. " (Sufletul satului/L'âme du village) (Miclău, 1978 : 281). Dans ce contexte, l'expression " la sat " (littéralement : " à la campagne ") doit être traduite par " au village
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
viennent sans se presser,/et le cœur frappe des coups plus espacés,/comme s'il ne battait pas dans ta poitrine/mais quelque part au fond de la terre. " (Texte source : " Copilo, pune-ți mâinile pe genunchii mei./ Eu cred ca veșnicia s-a născut la sat./ Aici orice gând e mai incet,/și inima-ți zvâcnește mai rar,/ca si cum nu ți-ar bate în piept,/ci adânc în pământ undeva. ", în Lucian Blaga, Operă poetica, op. cît., p. 116. 790 Romul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
unei beții necunoscute. Este descoperită aici o beție a liniștii, dincolo de orice trăire comună, una posibilă doar la sufletele celor aleși. Raporul omului cu natura este pus sub semnul unei melancolii provocată de gândul morții. Omului nu-i este dată veșnicia cu atributele ei esențiale, ci „marea trecere”; ea Începe odată cu nașterea și sfârșește iremediabil cu moartea. Atributul fundamental al morții este liniștea pe care omul Începe s-o Încorporeze organic În ființa sa de la Începuturi. „Atâta liniște-i În jur
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
umbrăreștene, stau mărturie indisolubilei și inconfundabilei noastre entități afirmată în străbunele hotare de-a lungul veacurilor. Căci, într-adevăr, dacă „viața modestă de la sate nu lasă alte urme decât DURATA, ÎNTĂRIREA și ÎMBOGĂȚIREA NEAMULUI”, cum a remarcat Nicolae Iorga, fenomenul veșniciei a fost posibil tocmai pentru că în sat a sălășluit esența existenței și devenirii noastre ca popor și stat. Țăranul român a rămas și este „argumentul viu și cel mai puternic al autohtoniei” românești, lui închinându-i Liviu Rebreanu imnul său
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]