70,703 matches
-
UC Berkeley sub numele de „Rocky Raccoon Clark” (Rocky era numele câinelui și Clark era numele de fată al soției), terminând facultatea în 1986. În mai 1982 și în 1983, Wozniak a sponsorizat două US Festival-uri de sărbătorire a tehnologiei în plină evoluție; acestea au fost niște expoziții tehnologice combinate cu festivaluri rock. În 1983 s-a hotărât să revină la dezvoltarea de produse Apple, dar nu mai dorea decât rolul unui inginer care să acționeze ca factor motivant al
Steve Wozniak () [Corola-website/Science/321088_a_322417]
-
folosesc aceleași interfețe (semnale electrice, conectoare) ca și cele ale discurilor dure, de ex. de tip SATA. Totuși, interschimbabilitatea cu unitățile HDD nu este o condiție standard de fabricație a SSD-urilor. Originile SSD-urilor vin din 1950 folosind două tehnologii similare, memoriile magnetice și CCROS. Aceste unități de memorie auxiliare, așa cum erau numite la momentul respectiv, au apărut în timpul erei calculatoarelor cu tuburi electronice. Dar odată cu introducerea unităților de stocare cu tamburi, folosirea lor a fost oprită. Mai târziu, în timpul
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
În 1987 a intrat pe piața SSD-urilor compania EMC Corporation, cu unități pentru piața minicalculatoarelor. Cu toate astea, EMC a ieșit din afacere la scurt timp după aceea. În 1995 compania M-Systems a introdus primele SSD-uri bazate pe tehnologia "flash". De atunci SSD-urile au fost folosite cu succes ca înlocuitor pentru HDD-uri de către armata americană și industria aerospațială. Aceste aplicații asigură un interval de timp foarte mare între 2 erori consecutive (o frecvență foarte scăzută a erorilor
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
mai ieftine folosesc de obicei memorie "flash" de tip "multi-level cell" (MLC - celule pe mai multe nivele), dar aceasta este mai înceată și mai puțin fiabilă decât tipul "single-level cell" (SLC - celule pe un singur nivel). SSD-urile bazate pe tehnologie DRAM sunt caracterizate de timpi de acces ultrascurți, de ordinul a 10 milisecunde. SSD-urile DRAM conțin o baterie internă sau un adaptor AC/DC care asigură reținerea datelor și atunci când curentul este întrerupt. Atunci când curentul este întrerupt, bateria internă
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
în timp ce SSD-urile nu prezintă aceste probleme. În schimb SSD-urile au probleme la scriere și citire mixtă, iar performanța acestora scade în timp. Până recent discurile SSD cu memorie "flash" erau prea scumpe pentru folosirea la scară largă în tehnologia mobilă . În timp ce producătorii de memorii "flash" treceau de la tehnologia NOR la tehnologia NAND cu un singur nivel de celule (SLC), și recentul folosind celule cu mai multe nivele (MLC) flash NAND pentru a maximiza folosirea vopselei de siliciu și pentru
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
SSD-urile au probleme la scriere și citire mixtă, iar performanța acestora scade în timp. Până recent discurile SSD cu memorie "flash" erau prea scumpe pentru folosirea la scară largă în tehnologia mobilă . În timp ce producătorii de memorii "flash" treceau de la tehnologia NOR la tehnologia NAND cu un singur nivel de celule (SLC), și recentul folosind celule cu mai multe nivele (MLC) flash NAND pentru a maximiza folosirea vopselei de siliciu și pentru a reduce costurile asociate, SSD-urile sunt acum numite
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
probleme la scriere și citire mixtă, iar performanța acestora scade în timp. Până recent discurile SSD cu memorie "flash" erau prea scumpe pentru folosirea la scară largă în tehnologia mobilă . În timp ce producătorii de memorii "flash" treceau de la tehnologia NOR la tehnologia NAND cu un singur nivel de celule (SLC), și recentul folosind celule cu mai multe nivele (MLC) flash NAND pentru a maximiza folosirea vopselei de siliciu și pentru a reduce costurile asociate, SSD-urile sunt acum numite mai adesea „discuri
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
MLC) flash NAND pentru a maximiza folosirea vopselei de siliciu și pentru a reduce costurile asociate, SSD-urile sunt acum numite mai adesea „discuri cu stare solidă”. La nivelul interfeței ele funcționează la fel ca și discurile. Se aplică în tehnologia mobilă în înterprinderi și la electronicele de larg consum. Această tendință tehnologică este acompaniată de un declin anual de circa 50 % la costul materialului brut pentru "flash"-uri, în timp ce capacitățile continuă să se dubleze în același ritm. Ca rezultat SSD
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
în piețe cum ar fi "notebook"-urile și mini-"notebook"-urile pentru înterprinderi, calculatoarele ultramobile (UMPC) și PC-urile tabletă folosite în domeniul sănătății și în sectorul electronicelor de consum. Majoritatea companiilor de calculatoare au început să ofere astfel de tehnologie. Ca exemplu, "notebook"-ul actual (apr. 2011) de tip Aspire 8951G al companiei Acer dispune, pe lângă un HDD de 750 GB, și de un SSD de 120 GB. SSD este o tehnologie cu dezvoltare rapidă. O analiză a pieții din
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
de calculatoare au început să ofere astfel de tehnologie. Ca exemplu, "notebook"-ul actual (apr. 2011) de tip Aspire 8951G al companiei Acer dispune, pe lângă un HDD de 750 GB, și de un SSD de 120 GB. SSD este o tehnologie cu dezvoltare rapidă. O analiză a pieții din ianuarie 2009 făcută de către compania Tom's Hardware a tras concluzia că relativ puține dintre dispozitivele testate arătau performanțe (viteze) de I/ O acceptabile și că Intel (care își face propriile "chipset
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
cumva corupți. Astfel de sisteme pot detecta de obicei și corectă automat erorile de un bit pe cuvânt și pot detecta, dar nu corectă, erorile de mai mulți biți pe cuvânt (care însă sunt mai improbabile). Vezi și memorie EOS, tehnologia IBM Chipkill, control și verificare paritate. Apar nelămuriri în ceea ce privește anumite caracteristici ale memoriei, cum ar fi "ECC"? Adevărul este că aceste aspecte sunt ignorate complet de majoritatea utilizatorilor de PC (Memoriile non-ECC unbuffered fiind cea mai comună alegerea și singura
Memoria ECC () [Corola-website/Science/321132_a_322461]
-
aplicații: ECC este acronimul pentru Error Checking and Correction(Verificarea și corecția erorilor). este utilizat pe scară largă pentru calculatoarele de tip stații de lucru și servere. După cum este sugerat și în denumirea să: “Error Checking and Correction”, ECC reprezintă tehnologia care permite calculatoarelor să corecteze erorile de memorie. Cel mai întâlnit tip de ECC folosit pentru modulele de memorie este cel cu corecție a erorilor pe un singur bit. Acesta permite detectarea și corectarea erorilor la nivel de un bit
Memoria ECC () [Corola-website/Science/321132_a_322461]
-
Codurile corectoare de erori (în , prescurtat ECC) reprezintă tehnologia care permite calculatoarelor să corecteze automat multe din erorile de memorie sau de transmisie. Domeniul ECC face parte atât din IT cât și din informatică. ECC se referă la standardele de corecție bazate pe implementarea în hardware a bitului de
Cod corector de erori () [Corola-website/Science/321159_a_322488]
-
Toate dispozitivele de stocare magnetică citesc și scriu datele folosind electromagnetismul și reprezintă o formă de memorie non-volatilă. Informațiile sunt accesate folosind unul sau mai multe capete de citire/scriere. La sfârșitul anilor 1940, designerii primelor calculatoare au recurs la tehnologia de înregistrare a informațiilor audio analogice folosing magnetismul dezvoltate până în acel moment pentru a asigura un mediu de stocare/recuperare a datelor digitale. Conceptul din spatele tehnologiei a fost prezentat de Oberlin Smith în 1878, când a fost depus un brevet
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
capete de citire/scriere. La sfârșitul anilor 1940, designerii primelor calculatoare au recurs la tehnologia de înregistrare a informațiilor audio analogice folosing magnetismul dezvoltate până în acel moment pentru a asigura un mediu de stocare/recuperare a datelor digitale. Conceptul din spatele tehnologiei a fost prezentat de Oberlin Smith în 1878, când a fost depus un brevet, și mediatizat 10 ani mai târziu. Cu toate acestea, abia în 1898 inventatorul danez Valdemar Poulsen a prezentat prima înregistrare magnetică funcțională. Dispozitivul lui Poulsen înregistra
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
prin expunere la lumină ultravioleta nu se mai poate realiza și astfel nu mai pot fi reprogramate.Memoriile EPROM OTP sunt memorii programabile o singură datĂ, fiind însă mai ieftine decât omoloagele EPROM. Memoriile EPROM, OTPROM, EEPROM sunt fabricate în tehnologie NMOS și mai ales CMOS. Cele 4 tranzistoare MOȘ formează sarcinile active pentru tranzistoarele utilizate în nodurile matricii de memorare. S-a ales această variantă în locul unor rezistente de sarcină deoarece un tranzistor MOȘ ocupă un spațiu mai redus în
Circuite de memorie EPROM () [Corola-website/Science/321160_a_322489]
-
de date, apoi combinația binară a adresei locației de memorie pe liniile de adrese și se activează semnalul de scriere. Descrierea unei memorii din punctul de vedere al unui utilizator reprezintă o viziune abstractă. Implementarea memoriilor se bazează pe două tehnologii, memorii RAM statice și memorii RAM dinamice: Este important de reținut că orice dispozitiv capabil să memoreze valori binare poate fi utilizat ca memorie și indiferent ce s-ar utiliza, viziunea abstractă a utilizatorului rămâne în mare aceeași. Termenul SRAM
SRAM () [Corola-website/Science/321158_a_322487]
-
stoca o cantitate mult mai mare de date, variind de la 100 MB pană la câțiva GB . În ceea ce privește viteza de acces la date, discurile MO sunt mai rapide decât dischetele, dar mai lente decât unitățile de disc dur . Produsele ce folosesc tehnologii de înregistrare magneto-optice au fost lansate spre comercializare încă din anul 1989, producătorii principali fiind: Fujitsu, Sony, Konica și Olympus . Aceste dispozitive sunt încă populare în unele țări precum Japonia, în timp ce în Europa și în Statele Unite nu mai sunt utilizate
Dispozitiv de stocare magneto-optic () [Corola-website/Science/321161_a_322490]
-
necesită două treceri: una pentru a permite laserului să șteargă suprafața și una pentru a permite magnetului să scrie informația. Astfel, timpul de scriere este de două ori mai mare decât timpul de citire. În 1996 a fost introdusă o tehnologie de suprascriere directă pentru discurile de 90 mm, care evită trecerea inițială corespunzătoare ștergerii. Acest procedeu necesită dispozitive speciale. De obicei, dispozitivele magneto-optice verifică informația imediat după scrierea ei pe disc și sunt capabile să detecteze și să semnaleze imediat
Dispozitiv de stocare magneto-optic () [Corola-website/Science/321161_a_322490]
-
scrierea ei pe disc și sunt capabile să detecteze și să semnaleze imediat eventualele abateri către sistemul de operare. Prin această verificare scrierea durează, de fapt, de trei ori mai mult decât citirea, dar fiabilitatea dispozitivului este mult mărită (spre deosebire de tehnologiile CD-R și DVD-R care de obicei scriu informațiile pe discuri fără a verifica ulterior integritatea lor). Folosirea unei unități magneto-optice se aseamănă mai mult cu folosirea unei unități de dischetă, decât cu folosirea unui CD-RW. În anul 1997 s-a
Dispozitiv de stocare magneto-optic () [Corola-website/Science/321161_a_322490]
-
obicei scriu informațiile pe discuri fără a verifica ulterior integritatea lor). Folosirea unei unități magneto-optice se aseamănă mai mult cu folosirea unei unități de dischetă, decât cu folosirea unui CD-RW. În anul 1997 s-a înregistrat un progres considerabil în tehnologia magnetooptică, odată cu lansarea de către compania Plasmon a unității DW260. Aceasta folosea tehnologia de Suprascriere Directă cu Lumină Modulată în Intensitate ("Light Intensity Modulated Direct OverWrite") pentru a atinge un nivel superior de performanță. Discurile de 130 mm aveau capacități ce
Dispozitiv de stocare magneto-optic () [Corola-website/Science/321161_a_322490]
-
unei unități magneto-optice se aseamănă mai mult cu folosirea unei unități de dischetă, decât cu folosirea unui CD-RW. În anul 1997 s-a înregistrat un progres considerabil în tehnologia magnetooptică, odată cu lansarea de către compania Plasmon a unității DW260. Aceasta folosea tehnologia de Suprascriere Directă cu Lumină Modulată în Intensitate ("Light Intensity Modulated Direct OverWrite") pentru a atinge un nivel superior de performanță. Discurile de 130 mm aveau capacități ce variau între 650 MB și 9,2 GB, împărțite în câte o
Dispozitiv de stocare magneto-optic () [Corola-website/Science/321161_a_322490]
-
un lead-out. Opposite Track Path, folosit în multe DVD-uri, în care stratul inferior începe de la diametrul interior, iar stratul superior începe de la diametrul exterior, unde cel de-al doilea strat se termină; acestea împart un lead-in și un lead-out. Tehnologia DVD-RAM oferă o excelentă integritate a datelor, memorare a datelor și protecție împotriva deteriorării prin anumite mecanisme și proprietăți. Astfel DVD-RAM este văzut ca fiind mai bun decât alte tehnologii DVD pentru stocarea datelor, în special pentru back-up sau arhivare
Dispozitive optice de stocare () [Corola-website/Science/321150_a_322479]
-
strat se termină; acestea împart un lead-in și un lead-out. Tehnologia DVD-RAM oferă o excelentă integritate a datelor, memorare a datelor și protecție împotriva deteriorării prin anumite mecanisme și proprietăți. Astfel DVD-RAM este văzut ca fiind mai bun decât alte tehnologii DVD pentru stocarea datelor, în special pentru back-up sau arhivare. Structura unui disc DVD-RAM este asemănătoare cu cea a unui hard disk sau floppy disk, deoarece stochează datele în cercuri concentrice. DVD-RAM-urile pot fi accesate la fel ca un hard
Dispozitive optice de stocare () [Corola-website/Science/321150_a_322479]
-
memorie care să nu depășească 83 MHz și, la fel ca memoria FPM, nu necesită măsuri speciale de compatibilitate. Totuși, memoria EDO nu prezintă performanțe ridicate și de aceea este utilizată foarte rar în prezent. Acest tip de memorie combină tehnologia pipeline cu circuitele latch speciale pentru a reduce timpul de acces. BEDO permite o temporizare de 4-1-1-1 la 66 MHz și permite utilizarea unor frecvențe de până la 100 MHz a magistralei de memorie. Cu toate acestea, memoria BEDO nu este
Memorie DRAM () [Corola-website/Science/321163_a_322492]