70,486 matches
-
mărturisit pe Dumnezeu. El face o adevărată critică a societății occidentale desacralizate: "„...E vina noastră, care am știut de Dumnezeul adevărat și nu l-am mărturisit. Așa cum e Dumitru, cu credința lui naivă, idolatră și vană e mai aproape de Dumnezeul adevărat decât noi toți. Și tot el are să-l vadă cel dintâi când Dumnezeul adevărat își va arăta din nou fața nu în biserică, nici în universități, ci se va arăta pe neașteptate, deodată, aici între noi, poate pe stradă, poate
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
noastră, care am știut de Dumnezeul adevărat și nu l-am mărturisit. Așa cum e Dumitru, cu credința lui naivă, idolatră și vană e mai aproape de Dumnezeul adevărat decât noi toți. Și tot el are să-l vadă cel dintâi când Dumnezeul adevărat își va arăta din nou fața nu în biserică, nici în universități, ci se va arăta pe neașteptate, deodată, aici între noi, poate pe stradă, poate într-un bar, dar noi nu-l vom recunoaște și nu vom mărturisi pentru
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
miracolului”, adică din credința sa că, după Întrupare, „transcendentul” este camuflat în lume sau în istorie, devenind astfel „irecognoscibil”. Matei Călinescu consideră că numai recunoscând existența miracolului și a sacrului putem depăși lipsa de sens a vieții cotidiene și înțelege adevăratul sens al existenței umane. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că tema acestei nuvele este sfințenia. Impostorul Dugay afirmă însă că nu el este autorul miracolului proclamat de Dumitru pentru că, în concepția sa, Dumnezeu este un idol care a murit și
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
că tema acestei nuvele este sfințenia. Impostorul Dugay afirmă însă că nu el este autorul miracolului proclamat de Dumitru pentru că, în concepția sa, Dumnezeu este un idol care a murit și care "„n-are nimic de-a face cu Dumnezeul adevărat, pe care-l vom întâlni într-o zi, când va voi El”". Dumitru refuză să creadă însă, cu candoare, această versiune demistificatoare, considerând-o o glumă. Nuvela este considerată de Alex. Ștefănescu „o caustică satiră la adresa universalizării prin americanizare - și
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
cel care creează metafizic „cazurile” Thecla și Dugay. Personajul a fost considerat de critici a fi un inocent „întârziat pe drumul mântuirii”, care provine dintr-un spațiu în care „cunoscuse Spiritul și mărturisise întruparea Logosului” și a rămas aproape de credința adevărată, dobândind revelația existenței lui Dumnezeu. Mircea Eliade aduce în această nuvelă un omagiu emoționant civilizației românești, el optând pentru un stil de viață plin de interjecții arhaice în dauna pretinsei universalități a societății occidentale. Dumitru este prezentat aici ca un
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
Mănăstirea Văratec în prezența lui Constantin Noica, a soților Stolojan și a lui Alexandru Paleologu, în care a scos în evidență caracterul de Mărturisire ortodoxă și românească al nuvelei „O fotografie veche de 14 ani”. Noica i-a spus că adevăratul înțeles al propoziției „Cu noi este Dumnezeu” este că Dumnezeu este cu noi și trebuie primit și mărturisit, iar înțelegerea lui Steinhardt s-ar datora numai faptului că a trecut prin închisoare. Nicolae Steinhardt consideră că această nuvelă "„exprimă mai
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
îi dovedește deznădăjduitului fost pastor că nu și-a pierdut harul și că nu trebuie să-l renege pe Dumnezeu. În final, Dugay-Martin este răscolit de atâta bună credință, căldură, statornicie și puritate, recunoscând că Dumitru este mai aproape de Dumnezeul adevărat decât toți ceilalți. Eseistul concluzionează că nuvela este o Mărturisire de credință ortodoxă și românească, iar "„biruința lui Dumitru (relativă ce-i drept, căci pastorul tot îl socotește idolatru și naiv) e în fapt biruința Ortodoxiei, așa cum a fost mărturisită
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
elemente metaficționale ale unor evenimente fără legătură cu Cumpănaș (de exemplu despre scriitorul Elias Canetti, psihoanalistul Sigmund Freud). Un bestseller, cartea se zice că ar fi făcut-o pe Cumpănaș cunoscută în România, făcând-o, conform criticului Cornel Ungureanu, "„o adevărată mătușă a postmodernismului autohton.”" Cazul Anei Cumpănaș a fost discutat de către Jay Robert Nash în cartea sa "Dillinger: Dead or Alive?", ca parte a unei teorii care spune că, nereușind să-l prindă pe adevăratul John Dillinger, FBI-ul ar
Ana Cumpănaș () [Corola-website/Science/327290_a_328619]
-
conform criticului Cornel Ungureanu, "„o adevărată mătușă a postmodernismului autohton.”" Cazul Anei Cumpănaș a fost discutat de către Jay Robert Nash în cartea sa "Dillinger: Dead or Alive?", ca parte a unei teorii care spune că, nereușind să-l prindă pe adevăratul John Dillinger, FBI-ul ar fi pus în scenă asasinarea lui, folosindu-se de o persoană inocentă. Nash, a cărui versiune a evenimentelor istoricul Jonathan Goodman o consideră a fi „ciudată”, continuă prin a susține că expulzarea Anei Cumpănaș ar
Ana Cumpănaș () [Corola-website/Science/327290_a_328619]
-
Yun-bok, un student nou. Hong-do descoperă mare talent în Yun-bok și încearcă să protejeze student de la conspirațiile ce-l înconjoară. Regele Jeongjo, de asemenea, descoperă talentul enorm al lui Yun-bok . Kim Hong-do și Shin Yun-bok servesc că ochii regelui, descriind adevărată realitate a oamenilor de rând. Cu toate acestea, oficialii puternici palat conspira pentru a scăpa de cei doi pictori, si, în curând după aceea, ei sunt dați afară din Dohwaseo. Apoi, regele le comandă celor 2 găsirea portretul tatălui său
Legendele palatului: Pictorul de la curte () [Corola-website/Science/327308_a_328637]
-
capitala Cehiei, în piața din Centrul Vechi al orașului. Ceasul este situat pe zidul sudic al primăriei. Monumentul exercită o puternică atracție asupra turiștilor, acest lucru datorându-se faptului că de fiecare dată când sunt anunțate orele are loc un adevărat spectacol animat care atrage ca un magnet toți turiștii aflați în apropiere, aceștia neîncetând niciun moment să filmeze sau să fotografieze spectacolul oferit zilnic timp de 12 ore de bătrânul orologiu. Conform legendei, acest ceas ar fi fost construit în
Ceasul astronomic din Praga () [Corola-website/Science/327297_a_328626]
-
planurile regelui pentru o viitoare campanie militară. Spre sfârșitul aceleiași luni mai, Bogdan Hmelnițki și escorta sa formată din 10 cazaci au ajuns la Varșovia . Hmelnițki venea în mod oficial în capitală pentru a cere dreptate în conflictul cu Czaplińskil. Adevăratul motiv al vizitei sale era mult mai complex însă. Poziția Seimului varia mult în acel an față de cea din 1646, iar Hmelnițki voia să obțină asigurări din partea monarhului cu privire la războiul cu turcii și aliații acestora. În cazul în care Wladyslaw
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
-o Prințesă de Eberstein. Această ultimă numire, în special, a avut tendința de a susține teoria ca ea s-a căsătorit în secret cu regele. Robert Walpole a spus despre ea că a fost "la fel de mult regina Angliei ca un adevărată". (Soția lui George I, Sophia a fost ținută în închisoare de la divorțul lor în 1694). Ducesa de Kendal a fost o femeie foarte subțire, cunoscută în Germania ca "Sperietoarea" iar în Anglia ca "Arminden". Ea a avut trei copii nelegitimi
Melusine von der Schulenburg, Ducesă de Kent () [Corola-website/Science/327323_a_328652]
-
specific. Lângă Poklos în localitate se găsesc încă două pârâuri mai importante, Vulpele (în ) izvorând din Viile Dealului Mic și Budiul (în ) din Budiul Mic. Cultura apei din Târgu Mureș s-a manifestat prin înfințarea fântânelor publice care au devenit adevărate opere de artă. Fântâna Cântătoare, cel mai import astfel de monument, a fost așezat pe piața centrală din oraș, unde se află astăzi biserica ortodoxă. Opera meșterului Péter Bodor a fost ridicată în stil neoclasicist între anii 1810-1811, iar pe
Geografia Târgu-Mureșului () [Corola-website/Science/327329_a_328658]
-
acum în cinematografia românească) bun gust”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un director și o ingineră de la uzine rivale își fac, la mare, declarații de dragoste fără a-și cunoaște adevărata identitate. Schema din Pe răspunderea mea dreasă cu atmosferă estivală, peripeții, coincidențe, automobil retro și încurcarea valizelor, vechi cai de bătaie ai comediografilor noștri, momente pretins satirice și sprintenul șlagăr „Ce bine e la mare/ când ești în deplasare!”. De
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
Câmpulung Muscel, Constanța (pe plaja din fața Cazinoului) și Buftea. Secvențele de război au fost filmate în împrejurimile Branului, fiind filmați acolo circa 600 de metri utili de peliculă. Regizorul secund Dimitrios Sukas a afirmat că „la Bran a fost un adevărat tur de forță”. Nicolaescu a afirmat că a reușit să reconstituie exact traseul străbătut de Ștefan Gheorghidiu: „Căutând locuri de filmare prin munți, am găsit drumurile vechi, astăzi poteci abia bănuite, borna de frontieră, până și poziția clădirii punctului de
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
biografic despre strămoșul regelui Mihai, Carol I ("Carol I - Un destin pentru România "). Nicolaescu și-a apărat filmul, susținând că celor care l-au criticat „le era frică să privească adevărul în față”. Els-a referit la acest film ca „istorie adevărată, fără nici un fel de restricție” și „primul și singurul film politic românesc”. El a susținut că Corneliu Coposu, un martor de prima mână la acele evenimente, s-a ridicat în picioare la premiera filmului și a aplaudat „cu mâinile deasupra
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
poate exprima. A fost un om mândru. Un artist născut, nu făcut! Orice costum - de la prinț la cerșetor - cădeau bine pe trupul lui de gimnast. Cerea mult, dar oferea fără limite. Era un om sever. Ura trădarea. Era cinstit și adevărat în tot ce făcea. Știu că cei ce vor citi ceea ce scriu eu acum vor spune: Omul ăsta a avut numai calități? Chiar era perfect? Nu! Dar a fost un om ales, un mare artist, un om plin de har
Virgil Flonda () [Corola-website/Science/327369_a_328698]
-
riscantă. Un modest profesor de liceu nu și-ar putea-o permite! Îndrăgostit până peste cap de o mică sirenă cu veleități de manechin, Ovidiu cade în capcana întinsă de ”textierul” oficial al cerșetorimii bucureștene, devenind actorul ideal al unui adevărat experiment de psihologie colectivă. ”...Un film în care lirismul face loc ironiei acide, o poveste căreia regizorul (autor al scenariului), îi conferă o tușă mai curând lucidă decât ludică.” (Andreea Chiriac); Nici un moment de plictiseală, ”bogăție-sărăcie-sex”, umor în cascadă, melancolie
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
care reflectă momente din viața și activitatea lui Constantin Brâncuși. Este prezentat mobilier original de interior țărănesc de la începutul secolului al XX-lea. Casa memorială este amplasată pe terenul unde s-a născut și a copilărit sculptorul, dar nu este adevărata casă în care s-a născut Brâncuși. Aceasta se află la circa 100 de metri mai jos de casa memorială. La moartea lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885), tatăl sculptorului, conform dreptului cutumiar, casa ar fi trebuit să fie moștenită de
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
averii părintești. Pentru aceasta, rudele au pus într-o căciulă bilețele cu toată averea familiei părinților sculptorului, Nicolae și Maria Brâncuși. La tragerea din căciulă, lui Constantin Brâncuși i-a revenit terenul, unde acum se află amplasată casa memorială, iar adevărata casă în care s-a născut sculptorul i-a revenit surorii sale, "Frâsina", care și-a luat casa și a mutat-o pe un alt teren la 100 de metri distanță. Istoricul și criticul de artă Vasile Georgescu Paleolog scria
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
și Control, prin care se dispunea „executarea lucrărilor de amenajare a casei memoriale Constantin Brîncuși” din localitatea Hobița, era inserat memoriul justificativ cu următorul conținut: După Revoluția din 1989, în anul 2002, sculptorul Florin Codre a vrut să cumpere casa "adevărată", pe care a vrut să o strămute la București, unde să o restaureze, însă a fost împiedicat atât de autoritățile din Peștișani, cât și de autoritățile județene. Florin Codre a venit la Hobița și l-a convins pe Nicolae Gogoiu
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
a vrut să fure acoperișul pe care îl dăduse jos de pe casă, pentru a-l putea transporta. În urma acestui gest, lui Codre i s-a întocmit un dosar penal, care s-a finalizat cu neînceperea urmăririi penale. În prezent, casa „"adevărată"” e în ruină. Acoperișul a fost luat de cei de la Primărie, care l-au depozitat într-o magazie a Grupului școlar Peștișani, ca să nu dispară. Pentru că nu există acte de proprietate și pentru că este clasificată ca monument istoric (cu , sub
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
care sunt considerate originale să fie mutate în curtea casei memoriale și prezentate ca elemente din casa părintească a lui Brâncuși. Deoarece casa este declarată monument istoric, ar exista și varianta să fie răscumpărată și să se spună că este adevărata casă a lui Brâncuși. Din cauză că au fost lăsate sub cerut liber, bârnele sunt putrezite și sunt șanse mici să mai fie salvate. La întrebarea formulată de domnul deputat Marius Dugulescu, înregistrată la Departamentul pentru Relația cu Parlamentul cu nr. 4368
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
scenă în care unul dintre personaje trebuia să-i pună ștreangul de gât unui condamnat. Actorul francez care a trebuit să facă acest lucru s-a speriat foarte tare atunci când și-a dat seama că în fața lui era un cadavru adevărat. Filmul conținea și o scenă de nuditate. Actrița italiancă Eleonora Brigliadori (care interpreta rolul Catherinei de Vaucelles) trebuia să filmeze nud, dar regizorul a trebuit să ducă muncă de convingere pentru a o face să se dezbrace. "„Trebuia să iasă
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]