70,946 matches
-
în ceea ce privește drepturile omului, a fost denunțat de mai multe organizații internaționale, inclusiv de Reporteri fără frontiere și Amnesty International în special din cauza articolului 305, care pedepsește cu închisoare între trei și zece ani și cu amendă orice „faptă contrară intereselor fundamentale ale națiunii”; sentința poate fi extinsă și la cincisprezece ani de închisoare, dacă această opinie este exprimată în presă. Notele de fundamentare ale proiectului sugerează că acesta se poate aplica, printre altele, afirmațiilor despre Genocidul Armean. Parlamentul britanic a considerat
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
este dată de suma energiilor cinetice și potențiale ale electronului aflat în mișcare circulară. Introducând cuantificarea razei calculată de Bohr în expresia energiei, se obține pentru atomul de hidrogen: unde cu formulă 24 se notează energia atomului de hidrogen în stare fundamentală formulă 25. Se observă că energia este minimă pentru formulă 26, adică starea fundamentală este o stare de echilibru și are un timp de viață infinit. În acest caz, energia de legătură a electronului este maximă, fiind egală cu valoarea absolută a
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
mișcare circulară. Introducând cuantificarea razei calculată de Bohr în expresia energiei, se obține pentru atomul de hidrogen: unde cu formulă 24 se notează energia atomului de hidrogen în stare fundamentală formulă 25. Se observă că energia este minimă pentru formulă 26, adică starea fundamentală este o stare de echilibru și are un timp de viață infinit. În acest caz, energia de legătură a electronului este maximă, fiind egală cu valoarea absolută a energiei unei stări legate. Celelalte stări formulă 27 se numesc stări excitate. Atomul
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
are anumite caracteristici deosebite, se poate aplica "transformarea în coordonate polare" ceea ce înseamnă că punctele generice "P(x,y)" în coordonate carteziene se transformă în puncte corespunzătoare lor în coordonate polare. Aceasta permite modificarea "formei" domeniului și simplificarea calculelor. Relația fundamentală pe care se bazează transformarea este următoarea: Exemplu (2-a): Exemplu (2-b): Transformarea domeniului domeniului se face definind circumgerința și amplitudinea unghiului descris pentru a defini intervalele ρ, φ pornind de la "x", "y". Exemplu (2-c): Exemplu (2-d): Determinantul jacobian al
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
ale (apariției și persistenței) religiei au fost pentru mult timp limitate de lipsa de integrare a cunoștințelor din cele două discipline și de inexistența unei explicații biologice care să dea cont de resorturile ultime ale diverselor comportamente manifestate ca elemente fundamentale ale acesteia. Rezultatele cercetărilor ultimelor decenii au schimbat situația, biologia și antropologia aducând lămuriri și argumente suplimentare teoriilor clasice ale sociologiei și psihologiei. Discursul sociologic și psihologic a fost o prea lungă perioadă tarat de faptul că el explica religia
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
religie, ca unul din efectele produse) al fenomenului, ea propunând deci o perspectivă ""creaționistă"", care zice că ""funcția creează organul"". Este cert că religia este condiționată de factori sociali (mediu, educație) cât și biologici. Aceștia din urmă sunt însă cauza fundamentală a religiei, care face posibilă acțiunea celorlalți factori, printre care și cei sociali amintiți mai sus. Religia se explică din perspectiva biologiei și antropologiei prin existența unor baze biologice identificabile ce caracterizează specia sapiens. Din perspectiva biologiei, se pot identifica
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
ale sistemului totemic este acela care determină cu cine un individ poate să se împerecheze. Interzicând mariajul înlăuntrul totemului său, omul lasă surorile și fiicele lui disponibile celor din celelalte clanuri, aceștia din urmă procedând la fel. Principiul reciprocității este fundamental: schimbăm o femeie pentru alta. Această regulă a exogamiei se regăsește la toate societățile umane. În mod spontan ființa umană manifestă, în condiții de normalitate, aversiune pentru relațiile incestuose propriu-zise (frate-soră, părinte-copil), fapt care denotă existența unei componente genetice în
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Dacă rațiunea de a fi a religiei este de a asigura coeziunea grupului și de a procura individului care face parte din acesta avantajele cooperării, ritualul religios reprezintă prețul de plătit pentru a beneficia de aceste avantaje. Una dintre regulile fundamentale ale lumii vii este că orice beneficiu se plătește. Din perspectiva biologiei, ritualul este un mecanism care permite demascarea profitorilor și dejucarea înșelătoriei indivizilor asociali care ar dori să profite de avantajele grupului fără a investi un efort echivalent. În
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
decât aceea emotivă. Pornind de la teoria selecției sexuale psihologii se așteaptă să observe comportamente sexuale diferențiate acolo unde bărbatul și femeia au avut de soluționat probleme adaptative diferite, funcție de rolul lor reproductiv și parental. Din această perspectivă evoluționistă, comportamentele sociale fundamentale au fost modelate de-a lungul generațiilor de către aceste funcții de reproducție, iar absența diferențelor intersex ar fi pur și simplu o refutare (falsificare) a teoriei (MacDonald). Teoria evoluției, prevede de exemplu că ceea ce numim "empatie" la specia umană trebuie
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
comportamente sociale (politică, artă, sport, război, cumpărături, alimentație), cu condiția de a identifica corect punctele de ancorare proximale. Analiza precedentă a diverselor fațete ale religiei o situează pe aceasta în prelungirea dispozițiilor noastre sociale. Nu există dispoziții specifice religiei, elementele fundamentale și universale ale religiei explicându-se printr-o funcție socială sau cognitivă alta decât funcțiunea religioasă. Aceste funcțiuni sociale sunt esențiale speciei și se explică prin teoria selecției. Religia este astfel un epifenomen al abilităților noastre reținute de către selecția naturală
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
cor bisericesc dintr-un sociopat, cum nici filmele violente nu vor face dintr-o ființă normală un criminal în serie. Cauze proximale și cauze ultime Nivelele de acțiune diferite ale factorilor genetici de cei culturali pun în lumină un principiu fundamental al aproșului biologic al sociobiologiei și care consistă în a distinge cauzele proximale sau imediate de cele ultime sau indirecte (Alcock). Cauzele imediate, fie ele biologice sau culturale, sunt factorii care influențează direct asupra unui comportament, în timp ce cauzele ultime sunt
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
ul este o orientare fundamentală în filozofie. Ca orientare monistă (spre deosebire de ontologiile dualiste sau pluraliste), ea se opune materialismului prin soluția pe care o dă raportului dintre spirit și materie sub aspectul primordialității. Grupările idealiste ale filozofilor consideră astfel ca fiind primordial sub aspectul cronologic
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
spiritual, poate fi considerată „idealistă”. Idealismul metafizic este o doctrină ontologică care susține că realitatea însăși este incorporală sau experimentală în esența sa. Pe lângă asta, idealiștii nu sunt de acord cu faptul că anumite aspecte ale mentalului ar fi mai fundamentale. Idealismul platonic afirmă că abstracțiile sunt mai fundamentale pentru realitate decât lucrurile pe care le percepem, pe când idealiștii subiectivi și fenomenaliștii tind să privilegieze experiența senzorială în detrimentul raționamentului abstract. Idealismul epistemologic este o viziune potrivit căreia realitatea poate fi cunoscută
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
o doctrină ontologică care susține că realitatea însăși este incorporală sau experimentală în esența sa. Pe lângă asta, idealiștii nu sunt de acord cu faptul că anumite aspecte ale mentalului ar fi mai fundamentale. Idealismul platonic afirmă că abstracțiile sunt mai fundamentale pentru realitate decât lucrurile pe care le percepem, pe când idealiștii subiectivi și fenomenaliștii tind să privilegieze experiența senzorială în detrimentul raționamentului abstract. Idealismul epistemologic este o viziune potrivit căreia realitatea poate fi cunoscută doar prin idei, că doar experiența psihologică poate
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
cognoscibilă ce depășește coștientizarea noastră subiectivă—o respingere a idealismului epistemologic—dar propune ideea că această realitate este fundamentată în entități ideale, o formă de idealism metafizic. Nu toți idealiștii metafizici sunt în acord asupra naturii idealului; pentru Platon, entitățile fundamentale au fost forme abstracte non-mentale, pe când pentru Leibniz ele au fost monade proto-mentale și concrete. Ca o regulă, idealiștii transcedentali precum Kant susțin partea epistemică a idealismului fără a fi încredințați că realitatea este până la urmă mentală; idealiștii obiectivi ca
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
au o orientare în special idealistă. Teologia științei creștine include o formă de idealism: ea învață că tot ce există cu adevărat este Dumnezeu și ideile lui Dumnezeu; că lumea așa cum se prezintă simțurilor este o distorsionare a realității spirituale fundamentale, o distorsionare ce poate fi corectată (atât conceptural cât și în termeni de experiență umană) prin reorientarea (spiritualizarea) gândirii. Wang Yangming, filozof chinez neo-confucianist, oficial, educator, caligraf și general, a susținut că obiectele nu există complet aparte de minte deoarece
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
subiectiv” al lui Berkeley și „idealismul transcendental” al lui Kant și Fichte, care nu se bazează pe critica filozofiei dialectice și finite a istoriei, spre deosebire idealismul lui Hegel. Exercițiul rațiunii și intelectului dă posibilitatea filozofului să cunoască realitatea istorică fundamentală, constituția fenomenologică a autodeterminării, dezvoltarea dialectică a conștiinței de sine și a personalității pe tărâmul istoriei. În "Știința logicii" (1812-1814) Hegel argumentează că calitățile finite nu sunt complet „reale” deoarece ele depind de alte calități finite care le determină. Pe
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Spirit. Când autorealizarea are loc și Spiritul devine Spirit "Absolut" Spirit, „finitul” (omul, umanul) devine „infinit („Dumnezeu”, divin), înlocuind Dumnezeul imaginar al teismului: omul devine Dumnezeu. Despre aceasta, Tucker afirmă: „Hegelianismul . . . este o religie a cultului sinelui a cărui temă fundamentală este dată de imaginea dată de Hegel, a omului care aspiră să devină el însuși Dumnezeu, care cere 'ceva mai mult, anume infinitul'.” Imaginea pe care o prezintă Hegel este „o imagine a umanității autoglorificatoare ce luptă în mod compulsiv
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
compulsiv, - iar la sfârșit are succes, - să se ridice la divinitate.” Kierkegaard critică în niște lucrări de-ale sale, filozofia idealistă a lui Hegel. El reclamă un sistem comprehensiv care ar putea explica realitatea. Pe când Hegel argumentează că o înțelegere fundamentală a structurii logice a lumii este o înțelegere a structurii logice a minții lui Dumnezeu, Kierkegaard susține că pentru realitatea lui Dumnezeu poate fi un sistem, dar nu poate fi așa pentru individul uman, deoarece atât realitatea cât și oamenii
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
este actual este rațional”. Idealismul absolut al lui Hegel estompează distincția între existență și gândire: locurile noastre mortale în natură se limitează la înțelegerea noastră asupra realității. În plus, Hegel crede că putem cunoaște structura minții lui Dumnezeu sau realitatea fundamentală. Hegel este de acord cu Kierkegaard, că atât realitatea, cât și oamenii, sunt incompleți, în măsura în care suntem în timp, iar realitatea se dezvoltă în timp. Dar relația dintre timp și eternitate este în afara timpului, iar aceasta este „structura logică” pe care
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
lui Hegel. Idealismul pluralist, precum cel al lui Gottfried Leibniz, are viziunea că sunt multe minți individuale care susțin existența lumii observabile și fac posibilă existența universului psihic. Spre deosebire de idealismul absolut, idealismul pluralist nu afirmă existența unei singure realități mentale fundamentale sau a „Absolutului”. Forma de idealism a lui Leibniz, cunoascută ca panpsihism, vede „monadele” ca adevărații atomi ai universului și ca entități ce au percepție. Monadele sunt „forme substanțiale de existență”, elementare, individuale, supuse propriilor legi, nu interacționează între ele
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
personal infinit. Howison, în cartea sa, "Limitele evoluției și alte esee ce ilustează teoria metafizică a idealismului personal", a creat o noțiune democratică de idealism personal ce extinde toate căile spre Dumnezeu, care nu a fost mai mult decât monarhul fundamental, dar și democratul fundamental în relația eternă cu alte persoane eterne. Ateismul idealist al lui J. M. E. McTaggart și apeirionismul lui Thomas Davidson se aseamănă cu idealismul personal al lui Howison. J. M. E. McTaggart de la Universitatea Cambridge, susține
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
cartea sa, "Limitele evoluției și alte esee ce ilustează teoria metafizică a idealismului personal", a creat o noțiune democratică de idealism personal ce extinde toate căile spre Dumnezeu, care nu a fost mai mult decât monarhul fundamental, dar și democratul fundamental în relația eternă cu alte persoane eterne. Ateismul idealist al lui J. M. E. McTaggart și apeirionismul lui Thomas Davidson se aseamănă cu idealismul personal al lui Howison. J. M. E. McTaggart de la Universitatea Cambridge, susține că mințile singure există
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
în The Observer (Londra), când i s-a adresat întrebarea: Credeți că viața pe această planetă este rezultatul vreunui fel de accident sau credeți că este parte al unei mari scheme?" a răspuns: "Înclin spre teoria idealistă că conștiința este fundamentală și că universul material este derivat din conștiință, nu conștiința din universul material... În general, universul îmi pare a fi mai degrabă un mare gând decât o mare mașină. Probabil că, așa îmi pare, fiecare conștiință individuală trebuie comparată cu
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
surprinzător a spune. Ea ne spune că componentele de bază ale obiectelor - particulele, electronii, cvarcii etc. - nu pot fi gândite ca „autoexistente”.” Mai departe scrie că cercetarea sa în fizică cuantică l-a condus la concluzia că există o realitate fundamentală, care nu este zidită în spațiu și timp.
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]