7,219 matches
-
lecția de anatomie, Efrem, țanțoș, cu mâinile în șolduri și bereta într-o parte, Papi, pe rând nudă și îmbrăcată, întinsă pe sofa, maestrul privind și privindu-se în atelierul său și, în sfârșit, Ionuț, deschizând ușa și poftind-o înăuntru. Făcu doi-trei pași, nu mai putea să zboare, ar fi vrut să reia plutirea și atunci, cu gesturi largi, nefirești, cu fața dintr-odată luminată și îmbrăcat cu o tunică albă ce nu cunoscuse împunsătură de ac, Ionuț o pofti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gust dulce-uscat, ca de azimă. Cele mai noi lăsau pe limbă o urmă metalică și dulce, ca de sânge neînchegat. Pentru ca de fiecare dată gustul paginii să i se pară proaspăt, Melania îi punea alături un pahar cu apă și, înăuntru, un pai cu care Coltuc trăgea câte o sorbitură. Când bea ultimul strop și capătul paiului bolborosea în gol însemna că citise cincizeci de pagini și era destul pentru seara aceea. Așa că Melania îl trase cu scaunul până în camera cealaltă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
murit, n-o să mai ajungem mari niciodată... — Ba eu mă joc cu ea, spuse Coltuc, ca pentru sine. Mă joc și cu ea de-a când lumea era întreagă. Când ea era lumea toată... — Și tu unde erai ? — Eu eram înăuntru, creșteam și înotam într-o apă gustoasă ca laptele. Asta scrie în cărțile tale ? — În cărți nu scrie destul... Au și ele părți retezate, eu le citesc mai ales pe alea. De sus în jos, ca japonezii... — Culcă-te, șopti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei. Se opri pe coridor, acolo era o chiuvetă. Dădu drumul la un firicel subțire, așteptă până când căușul se umplu și își spălă îndelung fața. Abia când văzu cerul înnegurat și simți picăturile își dădu seama cât de mult stătuse înăuntru. Rămase câteva clipe pe trotuar, strada era pustie, viața mergea liniștită înainte. Secția de poliție avea o firmă mică, din sticlă, ce, probabil, era luminată noaptea, o firmă ca oricare alta, de băcănie sau de patiserie. Rada cotrobăi în poșetă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locul din dreapta : Doar știi, ai mai fost... — Mi-e rușine să viu acasă la dumneavoastră... Atunci, de ce m-ai căutat tocmai la mine acasă ? — Tot de rușine... Intră stângaci, se așeză prin deschizătura portierei, apoi se îndreptă, trăgându-și picioarele înăuntru. Nu-și puse centura de siguranță, se foi neliniștit, neștiind de unde vine sunetul care semnala asta. Rada vru să-i arate ce-i de făcut, dar se răzgândi. Porni încet, însă, după câțiva metri, chiar înainte de intrarea în bulevard, frână
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unui naufragiu. Eu așa simt, că acolo eram cu toții pe puntea unei corăbii care se scufunda, numai că doar unii își dădeau, pe atunci, seama de asta. Nu mă pot apăra, brațele nu-mi folosesc la nimic, loviturile le simt înăuntru, în abdomen, în coșul pieptului, în moalele capului. Iar cei ce mă lovesc, deși în amintirile mele erau oameni, acum sunt niște entități, nu purtătoare de trupuri, ci purtătoare de spaime. Nu e nimic în afară care să-mi provoace
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la prânz cerul se curățase. Era lună plină, copacii din fața blocului erau luminoși ca niște mesteceni. Rada puse sticla jos, la fel și piatra. Luă un copac în brațe și își lipi urechea de trunchiul lui. Stătu așa până când auzi înăuntru sevele, ca un firicel de apă curgând printre firișoarele de nisip. Copacul o călăuzi, astfel, către straturile freatice, legând-o de celelalte rădăcini. Rada se desprinse cu părere de rău, se aplecă și luă piatra, privind-o în bătaia lunii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu îndemânare, acest lucru. Cât despre Marchiză, nu trebuie să spunem nimic, căci nimic n-ar mai fi de spus după ce văzul își făcea treaba. Precum amforele vechilor greci, Marchiza era făcută numai din forme care te îmbiau să torni înăuntru. Contururile ei erau lipsite de echivoc, întruchipau cea mai izbutită dintre lumile posibile, în care aparențele și esențele sunt una. Ochii se încondeiau cu linii groase, alungite spre tâmple. Locul sprâncenelor rase îl luaseră două linii curbate, ca niște arcuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Adevărul e, se băgă în vorbă și Chisăliță, că ți se face frică dacă te uiți așa la ea, cât un munte. Și cu fumurile astea, parcă respiră. Acuma zici că se scoală și vine peste tine... — Odată a explodat înăuntru, spuse Bunelu. Gunoaiele au țâșnit până la cer, trei zile a plouat peste oraș cu tot felul de drăcii, cârpe, ghemotoace și mucigaiuri... Și-a mai explodat și altă dată, dar mormanul crescuse prea mare și s-a surpat doar pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
telegraf, din cele de lemn. Un fel de al doilea oraș. — Ba chiar, interveni și Bunelu, ăsta ar fi orașul de-adevăratelea. Celălalt e prefăcut, oamenii își ascund păcatele prin dulapuri, lustruiesc ferestrele, să sclipească și să nu se vadă înăuntru. Aicea nimica nu se ascunde și nu se înfrumusețează. Nu e nicio prefăcătorie, adevărul gol-goluț. Aicea e viața, celălalt e ca la muzeu’ cu statui de ceară. — Comunism, să moară mama, repetă Iadeș, ca să se convingă că înțelesese bine. Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
păși peste pragul de la intrare, se târșâiau pe mochetă, dând mersului greoi o viclenie de pândar. Iar dacă prin ochelarii groși, legați cu sfoară de melcii urechilor, se vedea dinăuntru spre afară tot atât cât se vedea din afară spre înăuntru, atunci pentru Jenică nu mai era nicio scăpare. — Ieri am primit pensia, anunță bătrânul, căutând să compenseze prin intonația gravă lipsa dinților. Jenică îl lăsă să-și caute un loc în pătratul strâmt al ghișeului. Nimeni n-ar fi rezistat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Încă se mai aud“. De o parte era un gard lung, făcut din panouri de prefabricate, acoperite cu o tencuială cenușie, grunjoasă. De înălțimea unui stat de om, panourile aveau traforate orificii în formă de romb, prilej de a privi înăuntru. Era un model stângaci, ca de covor oltenesc, dar de o liniaritate desăvârșită. Nu știm ce se afla pe malul celălalt, câtă vreme acest drum larg și totuși dosnic era și el un râu al uitării. Povestea noastră se petrece
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zici, își aminti Maca. Fu primul care sări în picioare, Jenică se proțăpi ultimul pe picioarele subțiri și alergă după ceilalți. Se opriră în dreptul porții celei mari, prinsă cu un lanț greu, de care atârna un lacăt pătrățos și ruginit. Înăuntru, aceeași tăcere, ca de albie secată. Tili rămase în fața tăbliei prinse doar de un colț. O îndreptă, zâmbind. Cine i-o fi dat numele ăsta ? întrebă, cu simpatie totuși. Parcă ar fi un fel de mâncare, ceva cu sos ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la fiecare cinci minute câte o țigară. Am citit totul de două ori. Cum am ieșit de-acolo, primul lucru a fost să scriu, să nu uit. Ba nu, primul lucru a fost să trag adânc aer în piept, pentru că înăuntru mirosea a hârtie asudată și a îmbâcseală. Se întoarse spre Maca : Știai că și cărțile transpiră ? — Li s-o fi făcând și lor uneori frică. — Mie mi-e milă de cărți, spuse Jenică. Dacă aș putea, le-aș strânge și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De ce întrebați ? răspunse, într-un fel care sugera că el nu e un vânzător oarecare. — Eram în trecere. M-am gândit să bat la ușă. O singură dată. — Și ? Ați bătut ? — Am bătut, dar n-a deschis nimeni... — Poate că înăuntru nu era nimeni, sugeră Jenică, încercând să țină conversația în cercul ei. — Atunci ușa de ce era descuiată ? întrebă străinul, mergând, răbdător, pe propriile urme. — Asta-i ciudat. De ce să fie ușa descuiată, când pare încuiată ? — Se mai întâmplă, spuse străinul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
repede, ca și când n-ar fi văzut-o. Cu toate acestea, se opri pe trotuar. Storurile erau lăsate și lacătul porții închis. În curte, doar tufele crescute la întâmplare, a căror singură menire era de a ascunde orice. Cum o fi înăuntru ? îi trecu lui Maca prin minte. Dacă citea, oare ce citea ? Ce ținea prin sertare, în locul fotografiilor vechi de familie ? Într-o bună zi, cineva o să se întrebe de unde atâta tihnă pentru a rugini la lacătul acesta. Grindina va sparge
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Podul rulant își întindea brațele, atât de lacom, încât în jur se făcea vid. Maca le privi cu compătimire, dar nu mai simți nevoia să le reînvie. Pipăi până dădu de clanță. Ușa se deschise repede, de parcă cineva îl aștepta înăuntru. În camera lipsită de ferestre, întunericul era deplin. De acolo nu se mai putea merge mai departe. Având această putere, întunericul parcă respira, ca într-un fel de vortex, căci se auzea doar expirând, aerul inspirat venea, răcoros și muced
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Îi spuneți ? C-o aștept... — Sanda ? repetă Tili, fără să priceapă. — Nu spuneați că lucrați aici ? — Aici nu lucrează nimeni cu numele Sanda, spuse Tili și îl dădu la o parte. Dacă o vedeți, insistă tânărul, îi ziceți de Alex... Înăuntru mirosea a proaspăt. A lemn abia rindeluit, a talaș răscolit, a uleiuri colorate, abia stoarse din tuburi, a suluri de pânză desfășurate de curând pe bancul de croitorie, a ferestre deschise și a candelă. Maestrul păpușilor își scoase mănușile, ochelarii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să oprească o căruță care era gata să treacă peste familia ei. Arșița verii pârjolește cărarea. Sicriul e purtat într-o poziție înclinată, din cauză că oamenii au înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna. Roiuri de muște se țin după sicriu. De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din cauza oboselii și a foamei. Omul descalecă și se îndreaptă direct spre mine. Fără să spună o vorbă, îmi înmânează un pachet legat cu panglică. Zice că e de la taotai-ul orașului din apropiere. Alerg speriată la mama, care deschide pachetul. Înăuntru sunt trei sute de tael-i de argint. — Cu siguranță că taotai-ul e prieten cu tatăl vostru! țipă mama. Cu ajutorul călărețului, îi angajăm din nou pe cărăuși. Numai că norocul nostru nu ține mult. Câteva mile mai încolo suntem opriți de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zidurile înalte și servește drept cale navigabilă privată pentru împărat. Pe canal văd plutind ambarcațiuni cu steaguri galbene. În spatele zidurilor sunt copaci înalți, deși, ca niște nori verzi, plutitori. Vecinii ne-au avertizat să nu privim în direcția Orașului Interzis: — Înăuntru locuiesc dragoni, spirite protectoare trimise de către zei. Sperând să găsesc de lucru, merg pe la vecini și pe la comercianții ambulanți de la piața de legume. Car igname și varză și fac curat la tarabe după ce piața se închide. Câștig câțiva bănuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Eu nu știu nici măcar cum funcționează sistemul de ranguri pentru doamnele imperiale, deși știu multe despre eunuci. Va fi plăcerea mea să-mi împart cunoștințele cu tine. Ochii ei strălucesc. Cineva strigă: În genunchi! Un grup de eunuci dau buzna înăuntru și se aliniază în fața noastră. Ne lăsăm în genunchi. Eunucul-șef Shim își face apariția pe ușa arcuită. Își ia o poză, ridicându-și o parte a robei cu mâna dreaptă. Face un singur pas și se expune pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care mama-soacră i-a spus-o nurorii în opera Trandafirul sălbatic? — Cum să uiți așa ceva? Bătrâna doamnă râde din nou, în timp ce recită replica: „I-ați găleata de apă, noră, și du-te la fântână!“. Vesel, eunucul-șef Shim le cheamă înăuntru pe celelalte șase fete, printre care și Nuharoo. Fetele intră ca niște zeițe care coboară din ceruri și se aliniază lângă mine. Shim își ridică o margine a robei și face doi pași, plasându-se în centrul sălii, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aveți. Servitoarele se ocupă de nevoile dumneavoastră personale, în timp ce eunucii fac curățenie, se ocupă de grădină și transmit mesaje. Eunucii sunt responsabili și de paza somnului dumneavoastră. În primul an, ei vor face cu schimbul, cinci în afara dormitorului și unul înăuntru. Nu veți avea voie să vă alegeți eunucul care va dormi în camera dumneavoastră, decât atunci când Marea Împărăteasă va crede că sunteți pregătită pentru asta. Servitorii se uită la mine fără nici o expresie. Habar nu am ce e în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
către ciocănitoare. Astăzi sunt plictisită încă dinainte de a mă da jos din pat. — Doamna a dormit bine? se aude vocea lui An-te-hai din curte. Mă ridic în capul oaselor și nu mă ostenesc să-i răspund. — Bună dimineața! Eunucul pășește înăuntru cu un zâmbet blând. Sclavii dumneavoastră sunt gata să vă asiste la spălat, doamnă. Spălatul meu de dimineață e un adevărat eveniment. Înainte ca eu să mă dau jos din pat, eunucii și slujnicele fac o paradă a rochiilor. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]