7,771 matches
-
ordin social și economic despre comunitatea de la Tilișca. Conformismul (16) în raport cu o societate ce „corupe” individul (7), în fața căreia nu te poți confesa (32), sugerează puterea de influență a rețelelor locale de rudenie sau a structurilor de învecinare sătești. Nu întâmplător, probabil, sunt cultivate la Tilișca o seamă de valori ce denotă posibilitatea omului de a-și controla destinul (6, 9, 36), de a avea inițiativă în raport cu divinitatea (38), de a-și „folosi” norocul (18, 22) etc. Un asemenea „ethos” (efectiv
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
a publicat poezii, povestiri, nuvele, amintiri de călătorie, romane, drame, comedii, vodeviluri, articole de popularizare a literaturii române și străine, tălmăciri în și din limba română. A colaborat la „Albina Carpaților”, „Familia”, „Amicul familiei”, „România liberă”, „Universul” și, cu totul întâmplător, la „Convorbiri literare”. Cu mediocritate pretențioasă, versificatorul, prolific, imită și amalgamează, în Ciarda albă (1879) și în Harpă și caval (1880), orientări și motive diverse, curente în epocă. Același mixtum compositum și în romanele cu intrigă foiletonistică: Viața lui Onufriu
ALEXI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
înapoi”, mișcare specifică proiecției mitice). S-a apropiat entuziast de câștigurile expresionismului, mai cu seamă în dramaturgie și în arta dramatică (prețuiește piesele lui Lucian Blaga și din această rațiune), totdeauna în polemică necruțătoare cu oamenii de teatru mediocri. Nu întâmplător, el compune o piesă de teatru de factură expresionistă (Sburător cu negre plete) și traduce din Karel Capek piesa R.U.R. Aspirația de a găsi cheia unei paradigme, personalitatea umană și îndeosebi personalitatea creatoare, își menține intactă temelia psihologică
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
animalieră. Efectele sunt scoase din chiar învestirea personajelor-animale cu atitudini umane adecvate. Fiecare personaj are fizionomia sa distinctă; felul de a vorbi, tonul, gestica sunt semnele categoriei morale, dialogurile sunt vii și de mare verosimilitate și nici un detaliu nu e întâmplător sau inutil. Artist cu reușite personale certe, A. deschide drum poeziei de mari tensiuni lăuntrice, pe linia liricii de interogație și atmosferă meditativă, și conturează un ton, un relief de accente propriu satirei, poetul numărându-se între precursorii direcți ai
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
în volumul Scriitori și curente, criticul caută răspunsuri la aceleași întrebări. Oricum, el pornește din start de la o premisă total diferită de a Manuelei Tănăsescu: "Autorul nu avea cu siguranță intenția să ofere un simplu divertisment literar grefat pe fapte întâmplător autentice, așa cum credeau istoricii noștri mai vechi (Pascu, Minea, chiar Iorga într-o măsură), după cum el nu căuta nici o formă deghizată pentru a exprima un adevăr, de teama unei reacții violente a persoanelor atacate aici sub o mască mai mult
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
semn că refuză și ipostaza de spiritalis unicornis, deci de simbol al lui Hristos. Sigur, toate aceste destructurări ale simbolurilor creștine se fac subtil, nu brutal, tezist. Dar frecvența procedeului este prea mare pentru a mai socoti că acesta este întâmplător. E limpede că Dimitrie Cantemir cultivă cu premeditare o perspectivă în aparență iconoclastă, îndrăzneață asupra simbolurilor creștine zoomorfe, care populau încă imaginarul românesc (și nu numai) al epocii. Astfel stând lucrurile, suntem obligați să ne întrebăm care ar putea fi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de otrăvuri. Mai mult decât atât, dacă a băut înainte ceva mortal, vomită și își recapătă sănătatea"24. Se observă ușor că Aelian nu mai aduce nimic nou față de înaintașii săi. Deja, la finele Antichității, cariera inorogului pare încheiată. Nu întâmplător, în imaginarul antic, inorogul nu ocupă un loc privilegiat; dimpotrivă, spre deosebire de alți membri ai bestiarului, el trebuie să se mulțumească cu o poziție modestă: "Lunga sa absență din întreaga imagerie greacă și romană, care cunoaștea Pegasul și rinocerii, este suficientă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
reprezentări iconografice medievale ale unicornului, care suge ca un prunc din sânul "care nu poate fi prea hrănitor", după cum notează cu umor Jean-Pierre Jossua 46, al unei fecioare. În fine, în cele din urmă se arată și fecioara. Numită, deloc întâmplător, Biruința, aceasta are toate atributele unei frumuseți ravisante: "Și așe, îndată o ficioară ghizdavă și frumoasă denainte-ne în picioare stătea, carea cu ochii sigeta, cu sprâncenele arcul încorda, cu fața singe vărsa, cu budzele inima spintica, cu mijlocul viața curma
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Bruno Faidutti, de la finele secolului al XVI-lea, naturaliștii sau medicii îndrăznesc să neglijeze, ba uneori chiar să respingă fățiș mare parte din ingredientele mitului creștin medieval, arătând interes doar pentru eventualele utilități medicinale ale cornului de inorog 63. Deloc întâmplător, tot în această perioadă, credința în efectul atot-tămăduitor al cornului este foarte puternică, iar prețurile care se pretind și se oferă în schimbul acestei comori ating apogeul. Și totuși, în 1579, apare o lucrare de mare amploare, semnată de un celebru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
iar nu în chip și formă. Monocheroleopardul își însușește de fiecare dată "duhul" animalului biruit și, în cele din urmă, el realizează, sub chipul ultimului animal înfrânt, integrarea sintetică a tutror "duhurilor" asimilate până atunci; sub un singur chip, nu întâmplător cel al leului, sunt întrunite, așadar, toate celelalte duhuri"20. Într-adevăr, dacă ceilalți hibrizi ai Istoriei ieroglifice preiau nu doar trăsăturile de caracter, ci și pe cele fizice ale animalelor din combinația cărora iau naștere (ceea ce îi proiectează în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
între împărați nu numai pentru Liliiac scânteile împotrivirii a scântiia, ce încă și pentru Fili și Inorog pârjolul mâniii și pojarul izbândii a să ațița. Care lucru, numele adunării fericite în porecla răzsipei nefericite fără greș va muta"14. Nu întâmplător, autorul își avertizase cititorul, încă de la bun început, că Lupul "nu proastă între toate jiganiile să numiia"15. Personajul este precedat, prin urmare, de o bună faimă a științei sale: el aparține unei elite nu prea numeroase a înțelepților (alături de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
zbor înalt, cu aripile iuți ajungând "peste creșteturile munților și peste toți câmpii". Aceste indicații ca și calitatea de iepurar a brehnacei ne îndeamnă să recunoaștem unele trăsături specifice acvilei-de-munte (Aquila chrysäetos)."4 După cum se observă, Al. Filipașcu insistă, deloc întâmplător, pe o diferență esențială între cele două păsări răpitoare: vulturul se hrănește cu stârvuri, în timp ce acvila nu. De aici, după cum vom vedea, și direcții simbolice diferite. Problema este că în limba română cele două specii distincte și, mai important încă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ba chiar într-o disertație amplă și verticală în fața tiranului. El este, de altfel, singurul care are curajul de a-l înfrunta direct și de a-i spune Corbului adevărul în față, fără teama de a intra în dizgrație. Deloc întâmplător, în partea a X-a a cărții, Șoimul reia întreaga istorie, punând cum trebuie accentele și scoțând în evidență, răspicat, dreptatea Inorogului și ticăloșia Corbului. El este singurul personaj care poate deveni un raisonneur, căruia autorul are încrederea să-i
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
asemeni și de la cea mai de-a firea și mai evghenichi te dezsameni"25. Dacă am citat in extenso, este pentru că spusele Șoimului reprezintă, de fapt, concluzia întregului scenariu epic, morala sa. E clar că el este portavocea autorului. Nu întâmplător, el, care a devenit cel mai lucid dintre personaje, în perfectă alianță cu autorul, are și conștiința statutului de personaj într-un roman și dă în vileag procedeul atribuirii măștilor: "De unde aievea urmadză că siloghizmul carile ai alcătuit în barbara
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animal nevinovat și îl reabilitează. Pentru el, Liliacul este un marginal, prin urmare unul care își permite să rămână independent. Se mai poate bucura de luxul de a se revolta, într-un context în care tirania Corbului este neiertătoare. Deloc întâmplător, el revine la finele părții a treia, chiar în momentul ce urmează încoronării Strutocamilei și căftănirii sale ca epitrop în Cetatea Epithimiei. După ce situația, altfel spus, a căpătat o rezolvare, iar ungerea noului domn părea legitimă. Ei bine, așa cum stârnise
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și de a oferi pilda verticalității într-un climat al compromisului generalizat? Mesajul său este unul care trebuie citit printre rânduri: adevărul, dreptatea nu au nevoie de prestigiul unor soli, de puterea unor misionari, ele se impun de la sine. Nu întâmplător, o jiganie neînsemnată, care nu încape în nici o ierarhie, de toată lumea hulită și batjocorită, respinsă și disprețuită devine personajul-cheie al primei jumătăți a romanului. Cantemir avea nevoie de o mască suferindă, deformată, de o reputație prea puțin onorabilă, pe care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ponderat decât replica sa grotescă, Hameleonul. De ce oare tocmai Crocodilul este singurul în măsură să-l prindă pe Inorog? Mai întâi, pentru că el pare vânătorul absolut, imbatabil, cel care nu dă greș, din colții căruia nimeni nu are scăpare. Nu întâmplător, în Iconologia cavalerului Cesare Ripa, el simboliza, pe lângă dejun și desfrâu, și "persecuția"18. Pe de altă parte, Inorogul este, așa cum ni-l înfățișează mitul medieval, animalul ce nu poate fi vânat decât prin intermediul unui vicleșug cu implicații erotice. În
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
studenți (mulți dintre ei vârstnici, după 40 sau 50 de ani). La Muzeul din Alexandria au predat marii matematicieni ai timpului: Euclid, Hiparh, Arhimede, Eratostene și alții. Totuși, știința cea mai înaltă a acestei școli a fost cea medicală. Nu întâmplător doi dintre stâlpii fondării Bibliotecii au fost medici: Herofil (sub Ptolemeu I) și Erasistrate (sub Ptolemeu II). Herofil din Calcedonia (330-260 î.Ch.) era un elev al lui Praxagoras din Cos (~ 340 î.Ch.), care a corectat anatomia lui Aristotel
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
deopotrivă, manuscrise medicale grecești și latine. Perioada de strălucire a Școlii din Salerno a fost atinsă în perioada lui Constantin Africanul (1015-1087), care a îmbogățit biblioteca Școlii cu traducerea „Aforismelor” lui Hipocrate și a „Artei minore” a lui Galen. Nu întâmplător, Salerno a fost numit „Magister Orientis et Occidentis”, întrucât atât antichitatea lui Galen cât și medicina arabă s-au contopit aici în mod armonios. În această perioadă, învățământul medical era împărțit între spital și bibliotecă, existând un curriculum precis, prescris
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
regatul francilor era destul de puternică.) Laicitatea Școlii medicale salernitane a făcut posibilă încadrarea chirurgiei printre specialitățile medicale; aceasta era interzisă călugărilor și a fost exclusă atât din școlile medicale mănăstirești, precum și din universitățile clădite pe structura acestor școli. Totuși, nu întâmplător, chirurgia (prin Academia de chirurgie) a fost reintrodusă în „circuitul medical” de un medic din Montpellier (Gigot de la Peyronie, 1678-1747). „Civita hipocratica”, Școala din Salerno („fântâna medicinii”, cum o numește Petrarca), a produs numeroase scrieri originale în cele mai diferite
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
după gândirea sa fiziopatologică. Aparent, pasiunea lui pentru diabet s-ar putea să apară ca fiind în afara specialității lui. Nimic mai greșit. Bouchardat a văzut diabetul ca o boală legată strâns de stilul de viață: alimentație și activitate fizică. Nu întâmplător acești factori vor fi stâlpii pe care s-a clădit concepția sa terapeutică în diabet. Interesul lui Bouchardat pentru diabet datează din tinerețe. Când împlinea 30 de ani, punea la punct prima tehnică proprie de determinare a glucozuriei. În 1837
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
istoria zbuciumată a diabetului, dar ar putea ilustra bine rolul hazardului, și poate al Destinului, în viața unor cercetători. La polul opus se află Lancereaux și Paulescu. Lancereaux a fost primul mare clinician obsedat de cauza sau originea bolilor. Nu întâmplător Paulescu insistă asupra descoperirii lui Lancereaux, care a stabilit pentru prima dată relația cauzală dintre pancreas și diabet, valorificând la maxim ceea ce un clinician de geniu putea face. Etienne Lancereaux și Nicolae C. Paulescu Sarcina care i-a revenit lui
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
dezinvestirea individualității, prezența simbolurilor asociate cu violență (arme, filme violente etc.), reprezentări sociale pozitive asupra violenței (mentalitatea patriarhală care valorizează sau tolerează violența). Biologic, frustrările de orice fel, de la foame la durere sau constrângeri, stimulează agresivitatea persoanei în cauză. Nu întâmplător, când ne este foame, tendința spre violență este mai accentuată. Structural, centrii nervoși din hipotalamus, care reglează comportamentele alimentare precum și agresivitatea sunt plasați în vecinătate. Din punctul de vedere al circumstanțelor sociale stimulatoare de comportamente agresive, avem: provocările, atacul la
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
emoțiilor pozitive. Simultan, activitatea din aria prefrontală dreapta și din nucleul amigdalian se diminuează, ceea ce provoacă scăderea considerabilă a emoțiilor negative. în fine, frecventarea acestei tehnici spirituale micșorează și durata necesară intervenției psihoterapeutice. Reverberațiile spirituale ale meditației sunt incomensurabile, nu întâmplător este cotată, din timpuri imemoriale, ca o cale imperială care duce spre Sursă. Dar tehnica meditativă îl ajută pe om și să poată transcede limitele ego-ului său, pentru a descifra natura sa profundă, care este de esență spirituală. îmbogățit „cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fericite, se produc binecuvântatele transmutări. După ce am scanat potențialele experiențe traumatizante ale vieții prenatale, se decantează cel puțin două concluzii majore. Prima, că relația dintre mamă și copilul nenăscut funcționează încă din perioada prenatală, fiind însemnată cu pecețile duratei, nu întâmplător se vorbește de mama ca destin. A doua, că aceasta poate fi sursă sau antenă pentru o serie de întâmplări „tumorale”, care îl tarează fizic și psihic pe copil, așa încât el se va naște cu diverse carențe de fabricație. „Calitatea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]